Pogorârea la iad

[Mihailc]

Iustin10: Învierea ca fapt istoric s-a petrecut o singură dată, dar ca realitate duhovnicească este reiterată mereu la fiecare "praznic al praznicelor" şi în toate duminicile de peste an.

Mâine la Sfânta Liturghie unită cu Vecernia se vor citi trei stihiri care încep cu "Astăzi iadul strigă suspinând....[...]" şi încă una cu "Ziua de azi a închipuit-o cu taină...[...]".

Iar Pogorârea este un eveniment din afara istoriei, unde repere temporale ca trecut, prezent şi viitor îşi pierd consistenţa fenomenologică.

Din capul locului ţin să precizez că rostul acestei discuţii nu este acela de a vâna certitudini ci de a contempla, atâta cât ne stă în putere, o mare taină a iconomiei dumnezeieşti.

[iustin10]

În prealabil postat de Mihailc

Iustin10: Învierea ca fapt istoric s-a petrecut o singură dată, dar ca realitate duhovnicească este reiterată mereu la fiecare "praznic al praznicelor" şi în toate duminicile de peste an.

Mâine la Sfânta Liturghie unită cu Vecernia se vor citi trei stihiri care încep cu "Astăzi iadul strigă suspinând....[...]" şi încă una cu "Ziua de azi a închipuit-o cu taină...[...]".

Iar Pogorârea este un eveniment din afara istoriei, unde repere temporale ca trecut, prezent şi viitor îşi pierd consistenţa fenomenologică.

Din capul locului ţin să precizez că rostul acestei discuţii nu este acela de a vâna certitudini ci de a contempla, atâta cât ne stă în putere, o mare taină a iconomiei dumnezeieşti.

Pai chiar tu pare ca introduci pozitionarea istorica a pogorarii in iad,cand intrebi daca acest fapt s-a consumat ?
Cred ca toate ideile pana acum au fost ca aceste evenimente se petrec intr-un prezent continuu.
Sau mai exact,toate par a se fi intamplat o singura data,dar consecintele lor sunt permanente.
Asa ca nu repetabilitatea evenimentelor pare a conta , ci izbanda care au aduso

[Florin-Ionut]

Nu știu dacă pogorîrea la Iad e un fapt consumat, dar cred că e. A fost și s-a terminat la Înviere. Locuitorii Iadului I-au auzit predica și au făcut o alegere.

Ceea ce știu sigur este că RĂSTIGNIREA care aparent a durat șase ore, de fapt cuprinde toată istoria. Pentru Hristos, agonia și suferința Crucii a fost de fapt prezența Lui în fiecare clipă a vieților voastre în starea aceea de Jertfă pentru a lua asupra Lui relele umanității. A-Și asuma păcatele și fărădelegile nu simbolic, ci trăind la propriu oroarea prin care bietele creaturi umane și demonice au indus-o.

Cu alte cuvinte, Hristos Cel răstignit este prezent acum și aici împreună cu mine și cu tine, oriunde, oricînd și cu oricine. Cînd comitem păcatul să ne amintim că El ne vede și suferă pentru asta. Și cînd spun că suferă nu mă refer la tortura fizică, nu. E gustarea răului, trăirea răului, o experiență de bunăvoie care a fost necesară pentru ca Omul fără de păcat să ne poată împăca pe noi cu Tatăl.

Ca exemplu, cine poate să fie martor de bunăvoie la comiterea unei crime? A violului împotriva unui copil? A robirii pînă la moartea prin epuizare unui sclav? Înțelegeți acum în ce constă de fapt suferința Crucii? Așa, cu aproximație, cît putem și noi pricepe...

Eu am citit o opinie (ortodoxa) conform careia Mantuitorul nu s-a pogorat in iad in sensul de gheena, loc al chinurilor vesnice, ci in Sheol, un fel de loc unde erau sufletele celor adormiti.Mie, acest subiect, fundamentat pe versetele din I Petru, mi-se pare foarte dificil de analizat, din mai multe motive.