Doresc Sa Devin Preot

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ratacitorul

Canonul 36 al sfantului Nechifor Marturisitorul:

Cel ce a desfrânat măcar o dată nu se cuvine a se hirotoni, chiar dacă sa
lăsat de acea patimă; căci Vasile cel Mare zice: „Unul ca acesta, chiar şi
morţi de ar învia, nu se face preot".
18 ap.; 3, 26
Trul.; 3, 12
Vasile cel
Mare

Ratacitorule, ia seama la carare! Vorbeai pe un alt topic de neintelegerea celorlalti frati ortodocsi, a adevaratei ortodoxii, care nu e altceva decat dragoste si iertare, dar in inima ta nu prea e loc de bunavointa. Multi au devenit preoti de mare har printr-o imprejurare minunata, desi nu doar ca-si pierdusera demult virginitatea, dar cochetasera indelung cu multe dintre pacate dintre care si cel al desfraului. Sa nu rupem din context, ci sa privim, asa cum sustineai si tu dincolo, cu dragoste, orice intoarcere catre Dumnezeu, pentru care multa bucurie se face in cer. Citesc de cateva ore, despre cine a fost si ce este in acest moment Parintele Rafail Noica. Nu cunosc daca mai era sau nu fecior, cand a reintrat in ortodoxie, desi el singur marturiseste ca nu fusese tocmai dintre cei mai "cuminti". Acum in acest moment, nu cred ca avem un monah mai induhovnicit decat el, dintre cei ce traiesc pe meleagurile noastre si pe care lumea ii cunoaste. Multi se fac preoti dupa o viata traita in familie (avem si pe forum cel putin un caz, pe care il cunosc destul de bine zic eu). Sa nu fim mai drastici decat Tatal si nici sa ne asemanam fratelui fiului risipitor, care nu putea accepta "iertarea si egalitatea".
Raspunsul este: DA! Daca exista smerenie si credinta, daca avem convingerea ca ne putem darui pana la jertfa de sine, Mantuitorului Hristos, nimic nu ne poate opri. In fond cine suntem noi? Cumva ne asemanam calugarilor budisti in randul carora, dupa 12-13 ani, nu mai ai ce cauta?