|
|
|
|
|
|
|
#1
29.04.2015, 22:40:23
|
||||
|
||||
Unde sunt cei care nu mai sunt?
de Nichifor Crainic Intrebat-am vantul, zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vantul: Aripile lor Mă doboara nevazute-n zbor. Intrebat-am luminata ciocarlie, Candela ce legana-n tarie Untdelemnul cantecului sfant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocarlia: S-au ascuns In lumina celui nepatruns. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic, Oarba care vede-n intuneric Tainele necuprinse de cuvant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnita: Când va cadea Marele-ntuneric, vei vedea. 
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) 
|
|
#2
29.04.2015, 22:43:31
|
||||
|
||||
|
Nostalgie
de Boris Ioachim O veche nostalgie, îmi picură pe gene, Venind din depărtare, dintr-un trecut uitat -- S-alerg, în miez de noapte, pe-un câmp cu sânziene, Unde, ferit de lume, să redevin curat. Măcar, pentru o noapte, să redevin copil, Să simt miros de iarbă, miros de flori de câmp... Să uit de toate cele -- de traiul meu umil -- Să fug în amintire, din veacul sterp și tâmp. Să mă așez, agale, pe-o margine de râu -- O salcie să-mi fie tovarăș de tăceri; Și-n clipocit de valuri, tristeții să-i pun frâu, Ca să ascult ce-mi spune, vânt cald, printre-adieri. Pierdut în reverie, să simt cum stă pe loc. A timpului mișcare, pentru o clipă, doar -- În vremurile-acelea, cu vise de noroc, Când toate păreau simple, când totul părea clar. Dar timpul -- timp nu are, de-a mele reverii, De viața mea, de mine -- ci-și face, nesmintit, Temeinic, rece, munca -- căci n-are datorii -- De-a preschimba în abur și vis și trai căznit. ...O veche nostalgie, îmi picură pe gene -- Din gene se prelinge o rouă caldă, grea -- S-alerg, în miez de noapte, pe-un câmp cu sânziene, Să mă întorc -- o clipă-n copilăria mea... 
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#3
29.04.2015, 22:46:40
|
||||
|
||||
|
Imn iubirii de Boris Ioachim
Viața, pân’ la urmă, e doar scrum, E, mai mult, cădere și-njosire… Poți trăi oriunde și oricum – Dar nu poți trăi fără iubire. Un copil privește-n viitor, Un bătrân scrutează-n amintire… Poți trăi plenar – sau fără spor – Dar nu poți trăi fără iubire. Anotimpurile-ți pot fi reci, Sau scăldate-n caldă strălucire… Poți trăi plângând, sau să petreci – Dar nu poți trăi fără iubire. În colibă viața poți să-ți duci, Ca un câine, poți lătra-n neștire… Pe cărări greșite poți s-apuci – Dar nu poți trăi fără iubire. Cine-i, oare, în lume acel om Să nu cadă, o dată-n rătăcire?! Poți fi mărăcine, poți fi pom – Dar nu poți trăi fără iubire. Poți trăi-n picioare – sau pe brânci, Laș sau brav poți fi-n nenorocire… Poți și din gunoaie să mănânci – Dar nu poți trăi fără iubire. Poți, cum crește iarba, să asculți, Sau, nepăsător fiind - din fire, Poți trăi în văi sau vârf de munți – Dar nu poți trăi fără iubire. S-ar putea, de nimenea dorit, Să trăiești în neagră părăsire… Dar, oricât ai fi de părăsit – Tot nu poți trăi fără iubire. Fericirea-i, cel mai des, un vis, Ce sfârșește în dezamăgire… Poți trăi pe nori sau în abis – Dar nu poți trăi fără iubire. Hei, prietene, privește-n sus, Cerul lumii, soarbe-l în privire… Poți fi răsărit, poți fi apus – Dar nu poți trăi fără iubire. Poți pleca, în viața de-apoi, Liniștit gândind la nemurire, Floare dac-ai fost – sau un gunoi – Doar o dată – de-ai simțit iubire. …Viața, pân’ la urmă, e doar scrum, E-un coșmar – sau albă nălucire… Poți păși pe drept sau silnic drum – Dar nu poți trăi fără iubire… 
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#4
01.05.2015, 12:41:20
|
||||
|
||||
|
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#5
03.05.2015, 16:29:37
|
||||
|
||||
|
În cinstea celei care a plecat
de Ion Minulescu Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă-n cinstea mea... O noapte plouă-n cinstea ei... Azi-noapte, însă, a plouat În cinstea celei care-a plecat! A plecat?... Cine-a plecat? N-am plecat nici eu, nici ea - A plecat altcineva!... Dar cine-a fost nu știm nici noi!... Știm doar c-am găzduit-o amândoi Și-am găzduit-o fiindcă ne-a plăcut. Pesemne Dumnezeu așa a vrut!... Că șase săptămâni în șir, Din ziua când ne-am întâlnit, O clipă nu ne-am despărțit... Și le-am trăit la fel tustrei. Sorbind doar din parfumul ei - Parfum de trandafir!... A stat cu noi, Și-am stat cu ea, Ca doi pantofi pe-o Buhar? , Ca două mâini într-un manșon. Ca două flori de crin pe un blazon!... Și totdeauna-am fost așa - Ea tot cu noi, Noi tot cu ea... Și totdeauna-am fost la fel - Un trio de violoncel. Cu care ea ne sincopa, Ne-ndepărta, Ne-apropia Și, mână-n mână cu-amândoi, Se destrăma Și se-ntregea Cu fiecare dintre noi!... Și totuși... Iat-o c-a plecat!... De ce-a plecat?... Nici Dumnezeu nu știe!... Știm doar atât - Că n-are să mai vie Chiar dac-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum!... Și norii plini și grei de-o ploaie nouă Au hotărât solemn să nu mai plouă În cinstea nimănuï de-acum!... 
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#6
03.05.2015, 16:55:54
|
|||
|
|||
|
William Blake - Durerea altuia
Pot să văd necazul tău Fără - a suferi și eu? Pot să văd tot al tău chin Fără-a vrea ca să-l alin ? Să văd oare plîngînd Durerea-ți ne`mpărtășind? Tatăl nu ar lăcrima Fiul lui de-ar suspina ? Mama chiar ar șovăi Pruncul ei de s-ar jeli? Asta , nu ,nu poate fi ! Nu, nicicînd , nu poate fi ! Cel ce tuturor zîmbește Ar putea-ndura cum crește Glas de păsări tînguit, Plîns de prunc neostoit ? Lîngă cuib n-ar alerga Alinarea să le-o dea ? Lîngă leagăn n-ar veni Plîns de prunc de-ar istovi ? N-ar veghea necontenit Să nu afle chip mîhnit ? Asta , nu , nu poate fi ! Nu,nicicînd, nu poate fi ! Bucuria-I la noi toată; Ca un prunc se face-ndată ; Al durerii om se face , Chinul nostru nu-i dă pace. Să nu crezi că e străin Domnului al tău suspin , Să nu crezi că Cel de sus E străin de al tău plîns. Bucuria Lui ne-o-mparte Ca să fim de plîns departe; Cînd la noi dureri se-adună , Cînt de leagăn ne îngînă .
|
|
#7
03.05.2015, 18:21:39
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
|
|
#8
06.05.2015, 19:55:44
|
||||
|
||||
Citat:
Bucurii ! 
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
 |
| Thread Tools | |
| Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| Citate preferate, cugetari, vorbe de duh | silverstar | Generalitati | 1175 | 03.08.2016 15:54:36 |
| poezii crestine | Maria-Raluca | Generalitati | 35 | 08.04.2015 19:15:49 |
| Poezii de Pasti | laurastifter | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 21 | 02.05.2013 16:59:15 |
| Poezii de Pasti | PuiMicGeorgiana | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 0 | 19.04.2011 12:46:00 |
| Poezii crestine! | Laurentiu | Generalitati | 1 | 01.03.2007 15:31:41 |
|
|
Mod hibrid