Modele de neiertare

[AlinB]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu vreau sa ajung in cealalta extrema si nu revin pentru a-mi da mie dreptate. Probabil suntem pe punctul de a face filosofie, ceea ce nu este un lucru chiar ziditor, de cele mai multe ori. Noi vorbim de modul perfect ca fiind nu doar fiziologic si fizionomic perfect, ci si in fire. Dar poate e necesar sa definim (nu dupa DEX), perfectiunea. Sunt ingerii perfecti? Daca nu, ce le lipseste? Daca da, de ce? Nu cumva fiindca... fac ascultare? Adam era mai mult decat inger. Ingerii nu stau la sfat cu Dumnezeu, nu participa la creatie, asa cum a facut-o Adam. Ingerii fac ascultare si dau slava. Tocmai de aceea, "perfectiunea" omului creat, a adus atat de multa invidie din partea Ingerului cazut, incat a urzit caderea, nu prin primul creat, Adam, ci prin Eva. Odata cu caderea in pacat, sau cu neascultarea, omul a ajuns imperfect, murind sufleteste. Adica a pierdut Harul dupa care orice om intelept alearga toata viata, si ar da orice sa obtina, nu desavarsirea lui Adam, ci o farama micuta, prin care sa simta ca Dumnezeu il vede... uneori! Abia din acel moment se poate vorbi de perfectibilitate sau desavarsire. Adam - fiind fara de pacat in sine - avusese toata desavarsirea. Eu asa am inteles si asa vad lucrurile.

Pai in primul rand n-ai definit notiunea de "perfect" asa ca vorbim cam pe langa.

Ingerii, cei care au trecut prin focul alegerii si au facut alegerea cea buna sa zicem ca sunt OK (dupa un soi de definitie a bunului simt).

Fara incearcarea asta erau ca pisica lui Schrodinger care e atat moarta, cat si vie, pana deschizi cutia

Omul la fel, va fi ok abia dupa ce, fiind calit prin focul propriei alegeri, va face alegerea cea buna.

Despre perfectiune, numai asa, prin rezonanta termenului cred ca e prea mult de discutat, si chair inutil.

Dar ca e perfectibil - cel putin pana la Parusie, nici o indoiala.

[Mosh-Neagu]

Nici nu-mi dau seama daca chiar suntem of-topic sau cautam o solutie de mijloc. In principiu, incercam o discutie constructiva. Daca reusim sau nu, Dumnezeu stie.

În prealabil postat de AlinB

Omul la fel, va fi ok abia dupa ce, fiind calit prin focul propriei alegeri, va face alegerea cea buna.

Ce este omul astazi sau ce va fi maine sau intr-un viitor indepartat, nu cred ca are relevanta. Dumnezeu a facut cerul si pamantul. Putem spune ca nu si-a desavarsit creatia, intrucat totul urmeaza unei evolutii in timp? Dumnezeu l-a facut pe om. Putem spune ca in momentul in care l-a creat, l-a facut... imperfect? Tot ce urmeaza de aici, este simpla speculatie si flecareala. Ideea era ca Dumnezeu NU a creat un rebut, ci ceva ABSOLUT PERFECT. Probabil sunt pe cat de incapatanat pe atat de indaradnic, dar nimeni vreodata nu ma va convinge sa pun pe seama creatiei, semnul indoielii asupra a ceea ce, vazand ce a iesit, a zis ca e bine si bine-foarte. Evolutia (sau IN-volutia) NU are relevanta, ci "Momentul zero"! Eu vad cu totul absurd ideea ca Dumnezeu a creat ceva... imperfect, ca atat a putut, atat a dorit sau atat L-a dus capu'! Nu mi-o luati in nume de rau, dar eu nu mie imi iau apararea fiindca stiu sigur ca gresesc in mod regulat, ci pur si simplu n-as vrea sa fiu de acord ca Dumnezeu nu creaza ceva... perfect! Din acest motiv am facut aluzie ca putem cadea usor in capcana diavolului, care numai fiindca a fost mandru si carcotas, a cazut asa cum a cazut.

În prealabil postat de delia31

Uite ce zice Sf. Siluan Athonitul: " In Hristos, Fiul Intrupat al Tatalui, vedem ideea mai inainte de veci a lui Dumnezeu despre om€ " .

Daca as cunoaste scrierile tuturor sfintilor, asa cum le cunosc pe ale Sfantului Siluan Athonitul, cu siguranta locul meu n-ar mai fi pe forum acum. Amintind de Sfantul Siluan, cred ca trebuie citita si partea in care se adreseaza lui... Adam. El fiind un om cu viata sfanta.
Dar haideti sa privim pragmatismul in cel mai ideal mod cu putinta: care ar fi idealul omului crestin? Oare nu acela de a sta la sfat cu Dumnezeu in fiecare clipa, fara ispite, fara nelinisti, fara griji, asa cum era Adam in Rai? Exista un PERFECT mai perfect de-atat? Iar daca spuneti ca da, in ce? Nu tot ce este altceva, este desertaciunea desertaciunilor? Cum putem vedea tendinta spre perfectiune intr-o alta directie decat cea in care a fost Adam dintru inceput?