Sa ne impartasim saptamanal

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Bun. A emis vreun episcop scutirea de la aplicarea canonului 9 în zona lui?

Probabil ar fi prea complicat sa intelegi cum sta treaba cu canoanele.
Atunci sa incercam sa simplificam lucrurile.
Dupa cum ti-a zis catalin2 (il ai pe ignore? :) - canonul respectiv nu se refera la obligativitatea Sf. Impartasanii ci aceea de a ramane la Sf. Liturghie.

Daca el s-ar aplica astazi, probabil ar trebui afurisiti cativa zeci de crestini in fiecare duminica.
Duhovnicul care a insistat pe acest canon, afuriseste pe cei care cad sub incidenta lui?

Rujul e motiv de oprire nu pentru că e păcat în sine, deși e păcat, ci pentru că murdărești lingurița în care se află ce e mai scump pe lumea asta. Tanti care face asta necesită cateheză... Eu nu cunosc nici o creștină serioasă care se rujează.

Mai trebuie definit si termenul de "crestina serioasa".
"muradareste" e o notiune subiectiva.
Vrei sa spui ca un mosulica care saliveaza prea mult nu ar face acelasi lucru din perspectiva unora? Si discutia se poate lungi mult.

Deci pana la urma, dupa tine, faptul ca femeia e fudula si vrea a se face pricina de ispita n-ar fi tocmai un factor de oprire?
Sau este?
Pana la urma ce este opritor si ce nu?

Am mai spus-o aici că iertarea nu e automată, ci condiționată de puterea ta de a ierta altora, de felul în care-ți manifești dragostea față de semeni, de credința că acolo e Hristos care te invită să-ți spele păcatele și prin cuminecare șamd.

Adevaruri valabile independent de cat de des te impartasesti.

Frica de sensul opus ar trebui să se manifeste indiferent de frecvența împărtășirii. Pe criteriul fricii n-o să te împărtășești niciodată, deci trebuie s-o depășești și să îndrăznești.

Depinde despre ce vorbim aici.
Exista atat o frica cat si un curaj "induse". Ambele pot fi proaste si paguboase.
Eu insa as zice ca frica e mai sanatoasa. Ca omul s-ar putea uita la viata lui si ar gasi motive serioase pentru ea si s-ar face poate pricina de pocainta.

Pe cand curajul indus ar fi mult mai pagubos - omul s-ar uita la viata lui si ar zice ca multe pacate care le are sunt minore, si s-ar putea impartasi chiar inainte sa aiba o confruntare serioasa cu ele, chiar si fara sa le spovedeasca.
Asta e mult, mult mai nasol.

Depinde de duhovnic și de credincios. La urma urmei el hotărăște, nu facem de capul nostru cum poate au unii-alții impresia.

Asa e, dar vezi tu, duhovnicul nu tine loc de constiinta.

Sa nu crezi ca nu poti primi dezlegare dar ea sa nu-ti fie paguboasa.

Duhovnicul este ajutor (si nu unul infaibili), si nu "in loc de".

Cred că faci tu de data asta o confuzie, anume că judecata nu e critica ci condamnarea celorlalți. A critica nu e păcat, pe cînd a te face judecător în locul Domnului e destul de grav.

Asa e, dar e o linie tare subtire intre.

Aici m-am referit strict la domnul Mihnea care e catolic, or pentru mine catolicii implicit doar au impresia greșită că se găsesc în barca salvatoare. Deci uleiul adunat de ei... poate nici nu e ulei. Părerea mea.

Am inteles.