Rabdarea

[florin.oltean75]

Sfântul Teofilact al Bulgariei :
„De obicei, ereticii sunt şireţi şi vicleni, de aceea zice „feriţi-vă”.

Cine sunt ereticii?

Toti crestinii care au subscris la o intelegere conceptuala a divinitatii care nu este, sau nu pare a fi perfect aliniata cu un set de dogme.

“De obicei, ereticii sunt sireti si vicleni”

Sunt multe invataturi gresite, cele mai rele dintre acestea graind impotriva omului.

Cele care stigmatizeaza omul.

Cuvinte ca eretic, necredincios, pagan … mustesc de sange in istoria umanitatii.

Pentru ca acestea nasc ura fata de semen.
In trecut se platea cu viata, acum sub aceste cuvinte mocneste dispret si judecarea aproapelui.

Una este evitarea omului, a invataturii acestuia, si alta stigmatizarea.

Nu este om care sa nu poarte in inima lui atat un fariseu cat si un saducheu.

Acestia sunt, de fapt, adevaratii nostri dusmani,
mai dificil de biruit decat fariseii si saducheii exteriori, pe care poti foarte simplu sa-i ocolesti,
si sa-ti pastrezi intacta propria perspectiva si intelegere.

[bin000]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cuvinte ca eretic, necredincios, pagan … mustesc de sange in istoria umanitatii.

Pentru ca acestea nasc ura fata de semen.
In trecut se platea cu viata, acum sub aceste cuvinte mocneste dispret si judecarea aproapelui.

Cuvinte ca eretic, necredincios, pagan...delimiteaza,creeaza granite,care sunt bune foarte.Iadul e o granita...care delimiteaza CEVA.
Unde exista ADEVAR exista granite,caci ADEVARUL nu e ...de mai multe feluri ,e intr-un singur fel ...ADEVARUL nu zice negrului alb doar ca sa nu "jicneasca" pe cineva care crede asa.Facand cineva asa ...devine ucigas,magulind mandria si increderea ratacitului ca merge pe directia buna...Blandetea pe care pretinzi ca o ai apartine...nu lui Dumnezeu.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de bin000

Cuvinte ca eretic, necredincios, pagan...delimiteaza,creeaza granite,care sunt bune foarte.

Acesta este poate singurul aspect, cu care nu rezonez in crestinism - si care este specific multor practici religioase.

Cand sufletul spune despre sine ca este drept, iar celalalt pagan in el intra o putere - cu care eu personal, nu doresc sa ma hranesc.

Acest tip de comparatie este un reflex psihologic adanc inradacinat, care poate fi identificat in majoritatea aspectelor vietii de zi cu zi.

Formularea lui din perspectiva religioasa nu este decat un simplu caz particular.

Insa, fiecare are dreptul sa actioneze asa cum considera el ca este bine.

Sa nu uitam ca Iisus a fost rastignit pentru erezie, ca unul ce a corupt dogma bisericii.

Iar dupa ce dogma L-a asimilat, altii au fost taiati si arsi pe rug la randul lor in numele dogmei.

Pentru ca unii considera dogma mai pretioasa decat viata aproapelui.

Cand miezul invataturii, dogma dogmelor este pretuirea omului, indiferent de ce crede si cat de pacatos este.

[florin.oltean75]

Postat de Ioan_Cezar: Ce este un altoi?

De exemplu, Noul Testament este un altoi al Vechiului Testament.
Se retin principii din cel vechi, dar este imbogatit cu revelatia dragostei nemarginite dumnezeiesti pentru tot omul.
NT genereaza o alta perspectiva asupra Lui Dumnezeu.

Un altoi al Noului Testament ar fi talcuirile patristice.
Acestea maresc rezolutia intelesurilor, reveleaza noi profunzimi.

Un altoi al talcuirilor patristice ar fi talcuirea rămânerii fără patimă faţă de înţelesurile (chipurile) lucrurilor, esenta nepatimirii.
Ea este enuntata, dar nu este explicata.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

De exemplu, Noul Testament este un altoi al Vechiului Testament.
Se retin principii din cel vechi, dar este imbogatit cu revelatia dragostei nemarginite dumnezeiesti pentru tot omul.
NT genereaza o alta perspectiva asupra Lui Dumnezeu.

Un altoi al Noului Testament ar fi talcuirile patristice.
Acestea maresc rezolutia intelesurilor, reveleaza noi profunzimi.

Un altoi al talcuirilor patristice ar fi talcuirea rămânerii fără patimă faţă de înţelesurile (chipurile) lucrurilor, esenta nepatimirii.
Ea este enuntata, dar nu este explicata.

Nu, nu...:) Cred că tu confunzi aici altoirea cu dezvoltarea.
Şi cum să nu fie explicată despătimirea? Nu ai citit nici o carte creştină? Or, dacă ai citit, chiar nu pricepi nimic?
Florine, toată viaţa Bisericii este şi explicaţie şi aplicaţie şi descriere şi tot ce ar mai dori sufletul omenesc să fie.
Sau, poate, înţelegi ceva special prin termenul "explicaţie"... Chiar aşa, ce este pentru tine explicaţia? De nu o găseşti în Biserică, unde sufletul îşi află limanul, odihna în Domnul...

Binule, daca pentru tine valoarea vietii on sine nu este infinita, atunci nu ai inteles nimic din ce predici. Stii, exista Cineva Care ne atrage atentia ca nu ptem face un fir de par alb sau negru. Repet, creeaza tu viata, si fa-o praf: ca zeu, ai logic tot dreptul asupra lucrarii tale.
Ma ingrozeste modul in care fanatismele eclesial-dogmatice si politico-ideologice isvorasc din aceeasi mlastina imunda a subiectivismului care isi are propria ingustime ca idol, ingustimea confesional-organizationala privita ca arhetip al perfectiunii.
Cu fiecare postare precum a ta citita, mai moare in mine si in altii ca mine o cuanta din ceea ce, candva, era "credinta"... Partea buna e ca nu imi pare rau, dimpotriva.
Partea rea este ca exact ca tine gandeau inchizitorii in Roma, Calvin in Geneva, Robespierre la Paris si Stalin la Kremlin. "Dogma Bisericii/doctrina Partidului e mai presus de viata".
Acest mod de gindire miroase sulfuros: este semnatura Lordului Intunecat, de la Care aceste pulsiuni totalitare origineaza.

În prealabil postat de Barsaumas

Calvin in Geneva.

Calvin despre rabdare: ,, Daca nenorocirile se abat asupra voastra si moartea va impresoara din toate partile, aveti nadejde in Cel care invie mortii. Intrucat este de datoria noastra sa suferim, ar trebui sa ne supunem smeriti; caci este voia lui Dumnezeu ca Biserica Lui sa treaca prin astfel de imprejurari incat dupa cum plugul trece peste ogor si cei pacatosi au voie sa-si treaca sabia peste noi toti, de la cel mai mic pana la cel mai mare. Asa cum spune in psalm, sa ne pregatim pentru lovituri. Daca starea aceasta este grea si dureroasa, sa fiti multumiti ca Tatal nostru ceresc, desi ne aduce fata in fata cu moartea, o intoarce spre binele nostru vesnic. Si in adevar este mai bine pentru noi sa suferim pentru Numele Sau, fara sovaire, decat sa avem Cuvantul Sau fara sa fim incercati de suferinta.

Caci in prosperitate nu traim valoarea ajutorului Sau si puterea Duhului Sau, ca atunci cand suntem asupriti de oameni. Lucrul acesta ne pare straniu dar Cel care vede mai limpede decat noi stie mult mai bine ce este spre folosul nostru. Iar cand EL ingaduie suferinta pentru copii Sai fara doar si poate ca aceasta este spre binele lor. Astfel intelegem ca orice hotaraste EL este lucrul cel mai bun pe care l-am putea dori" (Tracts and Letters)

[florin.oltean75]

Nu, nu...:) Cred că tu confunzi aici altoirea cu dezvoltarea.


Şi cum să nu fie explicată despătimirea?

Nu ai citit nici o carte creştină? Or, dacă ai citit, chiar nu pricepi nimic?


Florine, toată viaţa Bisericii este şi explicaţie şi aplicaţie şi descriere şi tot ce ar mai dori sufletul omenesc să fie.
Sau, poate, înţelegi ceva special prin termenul "explicaţie"...

Chiar aşa, ce este pentru tine explicaţia?

De nu o găseşti în Biserică, unde sufletul îşi află limanul, odihna în Domnul...

Cezar, poti sa o denumesti cum doresti.

Important de retinut, ca literatura patristica este o colectie de explicatii suplimentare.

Sunt ca niste meditatii date in particular unor elevi care nu pot sa surprinda din prima sensul corect al lectiei.

Acestea modeleaza gandirea si simtirea in directia corespunzatoare pentru a revela intelesurile incapsulate in cateva simboluri scrijelite pe tabla.

=============

Nu ce este pentu mine explicatia in general, ci explicatia nepatimirii mai precis, pentru ca in literatura patristica avem foarte multe explicatii-talcuiri, revelarea unor sensuri profunde;
unde cei neinvatati inteleg literal, cei incercati vad simboluri, portaluri spre trairi intelegatoare mai inalte.

La alta scara, un raspuns similar poate fi dat si de protestanti - care considera ca Biblia este suficienta.


Sau asa cum a condensat Iisus toata intelegerea in cele doua porunci:

"'Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.'
Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: 'Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.'
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii."

Daca in aceste doua porunci este cuprinsa toata Legea - ce nevoie mai avem de alte explicatii, formulari si ritualuri?

Iisus se exprima limpede: iL Iubesti pe Dumnezeu si aproapele atunci ai indeplinit Toata Legea. Aceasta stare a inimii este completa.
Acestea doua sunt suficiente. Ar putea fi postulata ca Dogma Suficientei.
Nu spune ca mai trebuie indeplinite si alte conditii, cum ar fi: sa apartii unui cult, sa nu lucrezi duminica...

Insa ce ne facem, ca noi de fapt si de drept nu iubim, suntem incapacitati destul de serios in acest sens.

Avem nevoie de meditatii in particular, pentru ca surprinderea sensului "iubirii" nu este un lucru usor asa cum s-ar parea la prima vedere.

Pentru ca noi in mod natural suntem egoisti, nu altruisti si iubitori.
Pentru ca iubirea este rodul convergentei multor virtuti pe care omul cu truda trebuie sa le practice.

Cu cat explicatiile sunt mai clare (si elevul silitor) cu atat rezultatele sunt mai bune.
Degeaba elevul este silitor daca acesta nu are acces la o invatatura corecta si detaliata, care sa surprinda toate aspectele in mod logic. Sa fie evitata invatarea dupa ureche, mecanica.

Dar daca invatura este limpede, ceea ce va intelege va avea o baza solida,
o cauzalitate clarificata, care-i va permite sa-si adanceasca intelegerea intr-un mod coerent, in siguranta.

Nimanui nu-i place o materie care pare absconsa, cu termeni si simboluri care nu sunt intelesi clar.
Care produc confuzie si perceptii contradictorii.

O putem aborda, incercam sa o invatam, dar fara tragere de inima. Pentru ca nu este suficient de bine clarificata.

De exemplu, cand rugaciunea este fara tragere de inima ,atunci avem, in primul rand, probleme de intelegere, de abordare corecta.

O materie pe care o intelegi, o practici cu mare placere. Esti intr-o permanenta stare de entuziasm.

Ce nu s-a explicat in literatura patristica, un aspect critic, nodal, fundamental din punctul meu de vedere, este
esenta nepatimirii - ramanerea fără patimă faţă de înţelesurile (chipurile) lucrurilor.

Caci fara nepatimire, dragostea care se cere de la noi este imposibila.

Un principiu fundamental enuntat, dar neexplicat.

Una este sa-i spui elevului, mai citeste odata lectia de la clasa si alta sa-i descoperi printr-o pedagogie speciala sensul nepatimirii.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

Important de retinut, ca literatura patristica este o colectie de explicatii suplimentare.

.

Doar atât?

[iustin10]

În prealabil postat de florin.oltean75

Sau asa cum a condensat Iisus toata intelegerea in cele doua porunci:

"'Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.'
Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: 'Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.'
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii."

Daca in aceste doua porunci este cuprinsa toata Legea - ce nevoie mai avem de alte explicatii, formulari si ritualuri?

Iisus se exprima limpede: iL Iubesti pe Dumnezeu si aproapele atunci ai indeplinit Toata Legea. Aceasta stare a inimii este completa.
Acestea doua sunt suficiente. Ar putea fi postulata ca Dogma Suficientei.
Nu spune ca mai trebuie indeplinite si alte conditii, cum ar fi: sa apartii unui cult, sa nu lucrezi duminica...

Dar daca invatura este limpede, ceea ce va intelege va avea o baza solida,
o cauzalitate clarificata, care-i va permite sa-si adanceasca intelegerea intr-un mod coerent, in siguranta.

.

Din aceste porunci deriva totul . Caci Dumnezeu nu s-ar putea co9ntrazice pe sine insusi sa aiba pornuci mai mari decat acestea
Restul ,cum ar fi cultul,nu sunt porunci,sunt ajutoare
Cultul este bazat pe euharistie care este bazata pe jertfa ,ca forma de iubire suprema. In aceasta jertfa si-au dat mana dragostea de Dumenzeu si de oameni . Cultul e doar o continuiare a iubirii, este implinirea poruncii iubirii de la Dumnezeu catre om.
Nimic din ortodoxie nu ar valora 2 bani daca nu ar fi iubire