![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#11
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu oamenii suferă de nebunie în a refuza ajutorul Bisericii (care e secundar unul social, prin însăși natura și rolul Bisericii), ci Biserica e ineficientă pentru că nebunii nu vor, prin natura lor de nebuni, prin alegerea lor zilnică, să primească ajutorul lui Dumnezeu. Haide, Florine, că te împiedici rău în nostalgia ceaușismului... S-a dus frate, s-a dus... Dar din păcate plătim încă harababura și inversiunea pe care comunismul a adus-o în om și în lume. Ce a fost în fond comunismul și dictatorii lui? Un act de voință dementă a unor oameni care, lipsiți de orice perspectivă realistă asupra naturii omenești și a curgerii vremurilor, a vrut doar să controleze ferm, pentru o clipă, istoria. Ca și Hitler, ca și Napoleon, ca și alți tirani ai lumii, liderii bandiților vremurilor din urmă și-au arătat singura dimensiune: voința. O voință hipertrofiată, o voință de idiot congenital. Au controlat, au strâns oamenii cu șururbul, ca pe obiecte neînsuflețite, s-au lăfăit, s-au jucat de-a șefii etc.. Iar apoi? Istoria merge mai departe, văzîndu-și de treaba ei ... Doar comuniștii au pierit, cu tot cu megalomania lor de dumnezei ai pământului și deșertăciunii. Tovarășii ne-au învățat pe noi la școală, când eram copilași cu mintea inocentă și inima curată, că Dumnezeu e o invenție, că religia e opiu pentru popor, că trebuie să devenim omul nou care își dedică viața patriei și partidului, farului conducător spre noi culmi de progres și civilizație etc. În loc să ne fi învățat că omul e deșertăciune sub soare și că numai Biserica îl poate salva de la pieire, de la nebunie și prostie absolută. Pentru mine însă rămâne un lucru de neînțeles, un lucru de mare mirare. Anume, cât a durat la noi comunismul sau ce o fi fost mascarada aia, în România au continuat să rămână mii de biserici, sute de schituri și de mânăstiri, mii și mii e preoți, sute și mii de monahi, cărți, cântece, obiceiuri, tradiții creștine... De curînd, în publicația "Dilema", un profesor de antropologie face observația (ori constatarea) că încă sunt oameni care văd lucrurile așa cum au fost, fără a le suci și manevra după cum bate un vânt (pupincurist) sau altul. Și îl citează pe Ernu, unul Vasile, cu recentul său volum - "Sectanții". Uite ce zice nenea Ernu, prin gura unui personaj basarabean care vizita România, cu uimire: "Este impresionant numărul de biserici ortodoxe și mănăstiri. Peste tot vezi biserici pline de oameni și, în toate județele, ai mănăstiri. Cum e posibil ca în toată Uniunea Sovietică să ai doar 15 mănăstiri iar în România socialistă să ai sute de mănăstiri și schituri? E de neimaginat. Un adevărat nou Bizanț comunist! De neînchipuit pentru un cetățean sovietic." Așadar, iată un nou nume, nemaiauzit de mine, dat României socialiste și ceaușiste: Noul Bizanț Comunist! Mă podidește uimirea și un hohot mare de râs se ridică în mine și peste mine... Dar îl reține un hohot încă mai mare de plâns, întrucât ceaușismul a fost real, bântuie și azi printre noi, iar eu mi-am trăit ciobul ăsta de viață în lagărul lui infect și alienant și în ce a mai rămas din el (și din noi) până azi și mereu... |
|