Nu stiu ce sa fac si cum sa fac

În prealabil postat de AGabriela

Singurul lucru pentru care ma mai rog (inafara de multumire/slava) este sa mi se arate un drum pe care sa pot trai: adica sa iubesc, sa ma bucur, sa am liniste sufleteasca, sa pot fi mereu zambitoare chiar si in greutati, sa pot fi milostiva fara sa judec etc....sa traiesc in Hristos mai pe scurt. Sa nu mai simt ca fac umbra degeaba pamantului.
Din pacate nu am cum iesi, sunt departe de casa si de prieteni si este si aceasta o durere in plus.

Asta inseamna sa dobandesti Duh Sfant. Spovedeste-te cat mai sincer pentru pacatele cu vorba, cu fapta si cu gandul. Pregateste-ţi inima sa_l primesti! Ai putea citi
http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm

[AGabriela]

În prealabil postat de antoniap

...Ai putea citi
http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm

Va multumesc frumos. Am incercat sa citesc cartea Sf Siluan insa chiar nu am reusit

[iustin10]

Cumva amesteci planurile
Aparitia unui barbat nu are nimic in comun cu legatura ta cu Dumnezeu
Aceea trebuie sa fie la fel de puternica indifferent ca apare sau nu acel barbat ,ca esti bolnav sau nu, sanatos sau disperat
Nu barbatul infrumuseteaza viata ci Dumnezeu .
Daca ai putea sta singura cu tine si l-ai regasi pe Dumnezeu in tine,nu ti-ar mai trebui nimic din nevoile dupa care alearga lumea
Un sot vine cand esti pregaztit sa oferi ceva ,nu cand iti pui toata nadejedea ca iti trece uratul prin el.
Oamenii nu ne pot aduce fericirea,dar Dumnezeu poate face fericit si pe cel mai nefericit om.
Faptul ca nu simti bucurie in relatia ta cu Dumnezeu inseamna ca acolo trebuie sa umbli .Sa lasi pe Dumenzeu sa patrunda in singuratatea ta,sa nu incerci sa fugi de singuratate

În prealabil postat de AGabriela

Singurul lucru pentru care ma mai rog (inafara de multumire/slava) este sa mi se arate un drum pe care sa pot trai: adica sa iubesc, sa ma bucur, sa am liniste sufleteasca, sa pot fi mereu zambitoare chiar si in greutati, sa pot fi milostiva fara sa judec etc....sa traiesc in Hristos mai pe scurt. Sa nu mai simt ca fac umbra degeaba pamantului.
Din pacate nu am cum iesi, sunt departe de casa si de prieteni si este si aceasta o durere in plus.

Asta inseamna sa dobandesti Duh Sfant. Spovedeste-te cat mai sincer pentru pacatele cu vorba, cu fapta si cu gandul. Pregateste-ţi inima sa-L primesti! Ai putea citi
http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm

[sophiateodora]

Buna Gabriela,

Iti recomand cu caldura, daca ai de unde, sa faci rost si sa citesti cu sufletul cartea lui Teofan Zavoratul "Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi". Iti recomand aceasta carte intrucat contine scrisori adresate unei tinere care, la fel ca tine, nu stia pe ce drum sa o apuce in viata. Sper sa poti face rost de carte !

[AlinB]

În prealabil postat de sophiateodora

Buna Gabriela,

Iti recomand cu caldura, daca ai de unde, sa faci rost si sa citesti cu sufletul cartea lui Teofan Zavoratul "Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi". Iti recomand aceasta carte intrucat contine scrisori adresate unei tinere care, la fel ca tine, nu stia pe ce drum sa o apuce in viata. Sper sa poti face rost de carte !

Stiu cartea, mi se pare extraordinara prin simplitatea ei, usor de inteles si sfaturile la obiect.
Doar sa existe dorinta si cautare, altfel ca si duhovnicul si rugaciunea - nu ajuta cine stie ce la problemele sufletesti.

Sunt multi care dau sfaturi asa, sa se afle in treaba.
De ce va grabiti sa judecati, sa va dati cu parerea aiurea.
O inteleg perfect prin ce trece, ma confrunt si eu cu aceeasi stare "de mijloc", in care nu-ti gasesti locul, in care nu stii ce sa faci cu viata ta, in care nu te simti implinit si multumit pentru ca nu ai pe cineva alaturi.
Am facut tot ce am simtit ca pot face (pelerinaje, rugaciuni, acatiste, sfaturi de la duhovnici). Toti mi-au spus ca va fi bine, insa sufletul meu tot trist si singur ramanea.
Nu stiu cum as putea sa-mi schimb viata. Sunt multumita de familia mea (care e in alt oras), de locul meu de munca, de faptul ca am un apartament al meu, am duhovnic. Dumnezeu m-a binecuvantat sa ajung de doua ori in Israel si acesta cred ca e singurul lucru bun pe care l-am putut face vreodata.
Ce am trait in Ierusalim e greu de descris. mai ales cand descoperi pe cont propriu toate locurile pe unde a mers Iisus. E un sentiment extraordinar sa simti ca treci prin timp, vezi unele locuri care au ramas neschimbate.
M-am simtit schimbata dupa ce am fost o saptamana in Ierusalim. Prima data am fost in pelerinaj, apoi am mers singura, sa simt altfel locurile, istoria, fara graba, in ritmul meu.
Lucrurile capata alt sens. Vezi viata altfel. Mai ales cand vezi mir pe Piatra Ungerii in Biserica Invierii.
Ma rog la sfintii la care am evlavie (Sf. Nicolae, Sf. Xenia, Sf. Spiridon), citesc cand am timp acatiste la Maica Domnului sau al doilea paraclis.
Dumnezeu m-a inzestrat cu multe daruri si imi reprosez ca poate daca nu as fi atat de exigenta, daca as trece mai usor cu vederea badarania, lipsa de bun-simt si de maniere a barbatilor, poate azi eram casatorita. Poate parea ciudat, insa cred ca majoritatea femeilor sunt casatorite cu barbati inferiori lor din multe puncte de vedere (maniere, educatie). O femeie care vrea neaparat sa se casatoreasca isi poate gasi un sot insa problema e "ce fel de" sot.
O femeie care tine cu adevarat la multe lucruri (respect, demnitate, comportament, personalitate, educatie - nu ma refer aici la studii, ci la bun-simt), cred ca isi gaseste mai greu un sot. Mai ales in societatea romaneasca.
Barbatii se maturizeaza greu, dupa 35 de ani, fiind crescuti in puf de niste mame care i-au cocolosit si i-au slugarit pana la maturitate si poate femeile cu pretentii trebuie sa astepte ca barbatii sa creasca mental, afectiv si sa stie si sa ofere, nu doar sa pretinda.
Cred ca pana acum mi-a dat aceasta asteptare si cautare pentru a ma pregati psihologic si sufleteste, pentru a ma maturiza, pentru a putea discerne, a putea face o alegere corecta, a putea gasi omul potrivit. Inainte de 30 de ani eram poate mai credula, aveam prostul obicei sa cred ca toti oamenii sunt bine-intentionati si poate am asteptat mai mult pentru a cunoaste mai multe categorii de oameni, a avea mai multa experienta si a recunoaste mai usor pe cei rau-intentionati, ascunsi, perfizi. Cred ca toate au un rost, nu-l stiu, insa incerc sa ma bucur de singuratate, sa vizitez locuri noi, tari noi, orase noi, sa imi fac cunostinte, sa selectez ce e mai bun.
Intrebarile raman, mai ales ca simt ca nu traiesc dupa voia si puterea mea. Traiesc intr-o singuratate impusa, fortata de circumstante. Nu pot trai asemenea unui monah daca eu nu mi-am asumat acea cruce, stiind ca nu sunt in stare de asa ceva (neavand trairea, puterea, vointa si chemarea de a trai ca o calugarita). Traind in lume, am obligatii si e greu sa te descurci fara sprijinul si mangaierea sotului, ca de asta a lasat Dumnezeu familia. Iar in Biblie nu se vorbeste deloc despre statutul femeii singure (doar de vaduve si de femeile pacatoase, desfranate, adica cele care nu se casatoreau pentru ca asa voiau). In Biblie nu se scrie cum trebuie sa traiasca o femeie singura care e asa fara voia ei.
Dar cred ca "mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" si mai cred ca "cei din urma vor fi cei dintai". E mai bine sa te casatoresti mai tarziu, decat sa fi facut o alegere gresita, sa fi divortat sau sa existe alte probleme.

[AlinB]

Dumnezeu m-a inzestrat cu multe daruri si imi reprosez ca poate daca nu as fi atat de exigenta, daca as trece mai usor cu vederea badarania, lipsa de bun-simt si de maniere a barbatilor, poate azi eram casatorita.

Dumnezeu m-a inzestrat cu multe daruri, din care cele mai mari sunt modestia si nejudecarea aproapelui.

Nu te contrazic la chestia cu barbatii si cei 35 ani dar daca e sa generalizam in acelasi stil, se pot spune cel putin la fel de multe despre femeile inainte de 30.

In contextul asta, poti sa iti pui o intrebare foarte simpla: Iubesti pe Dumnezeu? Daca da, intreaba-te si de ce iubirea asta nu te implineste?
Sa ne spui si noua cand gasesti raspunsul.

[iustin10]

În prealabil postat de A_M

Sunt multi care dau sfaturi asa, sa se afle in treaba.
De ce va grabiti sa judecati, sa va dati cu parerea aiurea.
O inteleg perfect prin ce trece, ma confrunt si eu cu aceeasi stare "de mijloc", in care nu-ti gasesti locul, in care nu stii ce sa faci cu viata ta, in care nu te simti implinit si multumit pentru ca nu ai pe cineva alaturi.
Am facut tot ce am simtit ca pot face (pelerinaje, rugaciuni, acatiste, sfaturi de la duhovnici). Toti mi-au spus ca va fi bine, insa sufletul meu tot trist si singur ramanea.
.

Trebuie sa facem distinctie intre cei care isi cauta un sot si cei care fac un idol din asta
Rugaciunea pentru gasirea unui sot este buna si recomandata de biserica.
Dar daca aceasta dorinta puternica ajunge sa ne transforme in niste mici frustrati ,tristi si judecatori acri ,mai bine sa ne luam fericirea in propriile maini
Orice facem trebuie facut cu bucurie
Daca Dumnezeu a ales sa fiu singur ,a ales-o spre fericirea mea
Iar daca El imi da pe neasteptate un sot imi da spre implinirea mea
Toate vin de la Domnul,si orice pas in afara acestuia , este doar ratacire si tristete pur omeneasca
Nici macar o secunda ,gandul nu trebuie sa colinde in afara lui Dumnezeu , ca nu mi-a dat ce am cerut . Inseamna ca,daca ai fi primit un sot ,ai fi fost o sotie amara si nemultumita asa cum esti fata de Dumnezeul tau ,asa ca singuratatea iti e folositoare
Lucrurile lui Dumnezeu sunt greu de judecat de oameni , trebuie doar sa cautam peste tot intelepciunea si slava Lui

[AGabriela]

În prealabil postat de sophiateodora

Buna Gabriela,

Iti recomand cu caldura, daca ai de unde, sa faci rost si sa citesti cu sufletul cartea lui Teofan Zavoratul "Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi". Iti recomand aceasta carte intrucat contine scrisori adresate unei tinere care, la fel ca tine, nu stia pe ce drum sa o apuce in viata. Sper sa poti face rost de carte !

Doamne ajuta SophiaTeodora

Multumesc frumos pentru recomandare. Sper sa o gasesc cand ajung acasa.