Atentionare parinti despre jocul Charlie

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cmihai

Daca dvs vi se pare ca a sfintii casa si faptul ca un preot se va ruga pentru copil e un joc periculos ... imi pare rau dar nu pot fi de acord cu aceasta abordare.

Dv nu ati inteles bine mesajul dlui MihaiG. Dumnealui nu a spus ca e periculoasa sfintirea, rugaciunea ori ca sunt periculosi preotii. Ceea ce a spus este ca, procedand astfel, dati amploare catastrofica unei banalitati pana la urma, facand, din tantar, armasar. Cand va vede terifiat, cand mai vede si preotul tamaind si implorand iertarea lui Dumnezeu si ferirea de nenorocirile care ar urma sa se abata in mod normal si just asupra casei acesteia, a celor ce cu credinta si cu evlavie locuiesc intr-insa, si toate astea din cauza ca s-a jucat cu pendulul, atunci abia va avea cosmaruri.

Probabil ca dl MihaiG, de fapt, nu crede in caracterul diabolic al acestui joc. Sau (mai putin probabil) crede, dar e de parere ca ignoranta unui copil il exonereaza de infractiunea contra poruncii 1. Intr-un fel sau altul, dumnealui e de parere (si achiesez la aceasta) ca reactia dv a trecut binisor dincolo de motivul care a determinat-o si ca reactiunea, iar nu actiunea e cauza directa a cosmarurilor.

Eu sunt de parere ca astfel de jocuri ar trebui descurajate, dar in altfel decat a transmite copiilor ideea ca au comis ireparabilul jucandu-se. Multi dintre noi, cand eram copii, ne-am pus pe cap palaria conica a lui Merlin si ne jucam cu bagheta, mai boscorodind cate o formula secreta aflata prin Arici Pogonicii vremii. Oare ce impresie ne-ar fi facut parintii nostri, daca, livizi la fata, ar fi chemat deindata preotul cu Moliftelnicul in stanga si cadelnita in dreapta, ca sa fuga Sarsaila din casa in care il bagaseram noi din joaca ?

Daca e sa continui rationamentul Dvs ar trebui sa nu povestesc copilului nici cum a suferit Mantuitorul pe cruce si cum a fost batjocorit pentru ca sa nu ii provoc cosmaruri sau sa il abuzez psihic.

E foarte bine sa povestiti, desi ma indoiesc ca ar trebui inceputa cateheza cu Patimile. Sau, daca vorbiti de Patimi, vorbiti si de invierea in glorie in aceeasi lectie.

Dar nu e o continuare a rationamentului. Analogia e ilicita. Reactia normala a copilului cand ii povestiti despre Patimi e una de mila, de compasiune. Reactia normala cand prefaceti copilaria in dandana e una de culpabilitate.

In sfarsit, o exorcizare adevarata presupune mai intai un diagnostic. Ca si bolile trupesti, si cele sufletesti cer diagnostic, iar semnele mentionate de dv sunt foarte departe de a sugera ca e vorba de un caz de posesie. Am deschis, chiar pe acest subforum, un topic despre diagnosticul si gradele influentei diabolice.