Ce faci atunci cand nu mai gasesti sens ?

Dragi prieteni simt nevoia sa va marturisesc lucrul acesta.
A fost o saptamana groaznica pentru mine.
Am fost foarte la pamant, imi dadusem si demisia.
Am incercat fara succesc sa imi gasesc altceva de lucru.
Am inghitit 40 de pastile de anxiar si m-am taiat adanc cu o lama pe antebrat de-a lungul, am apasat cat de tare am putut. Am facut scandal acasa.
Pe urma s-a rupt filmul, nu-mi amintesc nimic, somn profund.
Ieri seara am primit telefon de la seful meu, ma tot rugasem la bunul Dumnezeu, Sf Ierarh Nicolae, Sf Nectarie, Sf Xenia.
Am fost angajat din nou.
Nu e asta o minune ?
Nu e Dumnezeu atotputernic si stapanitor ? Slava lui !

[Igor_Paslusnik]

Să nu mai iei pastile şi să nu te mai tai, copile, că precum vezi, era să mori.

Şi crede-mă, acum, fiindcă îţi dai seama, nu vrei asta. Viaţa e prea frumoasă şi plină de atât de multe suprize, pentru care merită să lupţi, încât nu te poţi sătura vreodată de ea.

Când mai ai gânduri aşa hotărâte, dă-ţi mai bine o serie zdravănă de tot de palme, sau spune la o rudă să-ţi dea ea palmele, după ce îi spui ce vrei să faci, ca să-ţi câştigi palmele.

Rugăciunile nu te ajută, dacă nu eşti conştient de ele, dacă nu te dedici lor, dacă nu aştepţi rezultatul cererii lor, dacă nu eşti conştient de experienţa harului, dobândirea şi păstrarea lui, dacă nu eşti conştient de căutarea permanentă a soluţiilor, ca un perpetuum mobile, prin care rugăciunile să îşi arate rezultatul, fiindcă altfel, ca o cale mai simplă şi rapidă de împlinire a rugăciunilor, credinţa noastră, trebuie să fie foarte mare, altfel, ne trezim un urmaş al primului eretic, Simon Magul, că forţăm mâna Sfinţilor, să ne împlinească rugăciunea, dar modul de cerere şi credinţa noastră, sunt nepotrivite, şi prin urmare, ne mirăm apoi, dacă nu facem nimic concret înspre împlinirea rugăciunilor, că nu reuşim.

Te-au ajutat demonii şi te-a salvat Dumnezeu prin oamenii minunaţi, slujitori ai Lui.

Acum i-a aminte să fi supus şefilor tăi la servici, fiindcă nimeni nu îţi vrea răul, cât timp tu îţi faci treaba cât de bine poţi, în rând cu ceilalţi.

Dumnezeu să te întărească şi să te ajute, de fiecare dată când ai nevoie. Dar tu urmează ce ţi-am scris mai sus, e cel mai concret şi real mod în care te pot ajuta, aşa cum tu arăţi că ai nevoie.

Hristos a înviat ! Să învieze şi sufletele noastre.

[oitza ratacita]

Gabero, stiu ce simti si iti inteleg foarte bine durerea, dezorientarea si dezamagirea. Stiu prin ce treci pentru ca de doar 2 luni o despartire a declansat aceeasi "furtuna" in mine. In primele tale postari parca ai scris despre mine...
"Cum iti sunt gandurile iti este si viata" a zis Staretul Tadei, sa nu pierdem niciodata din vedere vorbele acestea.
Eu am 33 de ani, sunt femeie si ca orice femeie doresc sa fiu mama, ticaie ceasul biologic, dar nu sunt batrana inca, Dumnezeu stie mai bine de ce nu sunt mama inca. Nu spune ca esti batran.
Si mie mi-a fost greu in weekenduri...Ce am facut? Am cautat centrul de pelerinaje si merg in pelerinaje. Nu pot sa-ti descriu linistea si iubirea ce o simt dupa o zi petrecuta la manastiri. Simt ca sunt vie!
Sa vrei sa mori asa? Doamne pazeste-ne de ganduri necurate! O astfel de moarte e a oamenilor lasi si slabi. Tu nu esti asa, nu-i asa? Primeste-L pe Hristos in tine si vei vedea ca nu-ti vei mai permite asemenea tulburari...Incepe cu spovedania cautarea Lui si vei vedea ca toate celelalte vor veni spre tine...
Ieri am fost pt prima data la Prislop. De Parintele Arsenie stiu de cativa ani, dumnealui mi-a aratat care este rostul suferintei in viata noastra; de la Hristos am invatat sa nu mai fug de ea; sa nu ma tem, ci sa o primesc cu bratele deschise, fara sa cartesc, stiind ca in spatele ei se afla ascunsa, de cele mai multe ori, o mare binecuvantare. Iar, daca nu, o lectie pe care trebuie sa o invat. Sa ne aminteam mereu cuvintele Parintelui – ”Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngradite cu suferinte si numai la atatea daruri ajungem, prin cate suferinte putem razbi cu bucurie.”
Parintele bisnuia sa spuna: ”De unde incepe slăbănogirea? – De la socoteala trufaşă a minţii. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului, cum ai da cu oiştea-n gard.
Tot minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor; aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor. Ajută doctorii, dar minţii îi ajută Dumnezeu. Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în ele-şi sparg capul; – şi apoi umblă plângând…”

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de gabero

Dragi prieteni simt nevoia sa va marturisesc lucrul acesta.
A fost o saptamana groaznica pentru mine.
Am fost foarte la pamant, imi dadusem si demisia.
Am incercat fara succesc sa imi gasesc altceva de lucru.
Am inghitit 40 de pastile de anxiar si m-am taiat adanc cu o lama pe antebrat de-a lungul, am apasat cat de tare am putut. Am facut scandal acasa.
Pe urma s-a rupt filmul, nu-mi amintesc nimic, somn profund.
Ieri seara am primit telefon de la seful meu, ma tot rugasem la bunul Dumnezeu, Sf Ierarh Nicolae, Sf Nectarie, Sf Xenia.
Am fost angajat din nou.
Nu e asta o minune ?
Nu e Dumnezeu atotputernic si stapanitor ? Slava lui !

Frate am cunoscut un tanar care era prieten cu o fata, si la un moment dat s-au despartit.El a fost extrem de afectat vreo trei luni a fost "praf" dupa despartire.El nu a realizat un lucru al vremurilor de azi si a pus prea mult la suflet.ANUME despartirile pe on line sunt MULT MAI DURE(am uita sa spun ca amandoi aveau cont de Facebook), fiindca te vad sute de oameni ,prieteni de ambele parti.Si uneori pozele dupa, facute cu altul ,de
multe ori doar mimeaza fericirea, si de fapt vrea sa il necajeasca pe celalalt.Da, il ranesc mult pe celalalt si il fac sa creada ca nu are valoare.Sau se spun vorbe urate care RANESC( NU CU GHILIMELE AI OBSERVAT) inima si sufletul.
Am puncat lucrul asta deoarece majoritatea tinerilor au Facebook, iar cei care nu au, sunt putini, si trebuie sa fie oameni puternici, ca sa se opuna acestei tendinte.Spune-mi te rog prietene scenariul asta este sau nu asa : prietenia a fost si pe online?

Ai lasat prea mult ca sentimentele sa te afecteze.E destul de grav ce ne scrii mai sus.Sufletul e ca orice alt organ al trupului ,daca ne rupem un picior nu mai putem merge la lucru,asa trebuie sa fie si cu sufletul,dar de multe ori , in situatiile astea amanam las ca merge asa.In situatia data te rog cauta un duhovnic(preferabil cu experiienta) si spovedeste-te.NU MAI AMANA PRIETENE!
Legat de spovedanie am doua indemnuri(dobandite in ani dupa multe incercari),cand eu am facut altfel,dar nu a mers:
1.Fa-o daca poti chiar azi-adica nu amana!
2.CREDE ceea ce iti spune preotul ,gandeste ca te duci chiar la Dumnezeu?
Aici poate vei avea un gand care te sacaie-"Oare, asa sa fie?"
Daca vei vedea ca cineva duce o galeata cu apa, dar are o manusa pe mana.Vei zice oare," Manusa aceea a dus galeata!"Nu omul a dus galeata cu apa.
Asa sa il vezi si pe preot ca "MANUSA prin care lucreaza Dumnezeu".
Nu crede ca lumea s-a terminat cu nu stiu ce tanara din lumea asta.Sunt multi tineri usuratici azi prietene!

Poate si tanara aia intra in categoria asta.
3.La un moment dat Dumnezeu va lucra intrr-un fel sau altul.Spuneai ca nu ai un cerc prea mare de prieteni.Poate unul dintre ei te va chema la un tenis,sau vei cunoaste pe cineva nou .Vad si aici persoane care vor sa isi cunoasca perechea.
Cel mai mare pericol e amanarea in situatia data.
Domnul sa te aiba in paza prietene!

Inteleg ce simti.Am trecut si eu(ca multi alti oameni) prin asa ceva.Si am inteles pana la urma ca atunci cand ne agatam cu disperare de prezenta cuiva din viata noastra, nu e dragoste sau prietenie, ci mai degraba o fuga de noi insine.Si am mai inteles ca daca nu reusim sa depasim acele lipsuri interioare prin propria noastra munca, si doar cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom invarti pana la sfarsitul vietii in acel cerc vicios al suferintei.Poate te ajuta daca ai citi despre codependenta afectiva.

Ce fac atunci cand nu mai gasesc sens?Constientizez ca m-am tradat pe mine insami si m-am departat de credinta .Si caut sa ma corectez.

În prealabil postat de gabero

Dragi prieteni simt nevoia sa va marturisesc lucrul acesta.
A fost o saptamana groaznica pentru mine.
Am fost foarte la pamant, imi dadusem si demisia.
Am incercat fara succesc sa imi gasesc altceva de lucru.
Am inghitit 40 de pastile de anxiar si m-am taiat adanc cu o lama pe antebrat de-a lungul, am apasat cat de tare am putut. Am facut scandal acasa.
Pe urma s-a rupt filmul, nu-mi amintesc nimic, somn profund.
Ieri seara am primit telefon de la seful meu, ma tot rugasem la bunul Dumnezeu, Sf Ierarh Nicolae, Sf Nectarie, Sf Xenia.
Am fost angajat din nou.
Nu e asta o minune ?
Nu e Dumnezeu atotputernic si stapanitor ? Slava lui !

Vai, imi cer iertare!Acum am citit postarea asta.Neaparat, citeste despre codependenta.Cauta un parinte duhovnic la care sa mergi periodic.Si daca poti si un psiholog(nu psihiatru).Nu iti fie nici teama si nici rusine sa ii spui tot ce ai pe suflet.Nimeni nu e perfect, nu trebuie sa te simti cel mai rau.Te va ajuta enorm, te vei simti cu totul alt om.Nu te izola, ramai conectat cu noi, scrie si aici cat poti de des.Nu esti singur, daca ai stii cati oameni sufera, la fel ca tine, poate mai rau...Uite, ai aici o multime de prieteni.Si la 27 de ani, viata abia incepe.Nu te mai lovi singur, cu siguranta ai fost nedreptatit si neinteles de cei din jur.Iarta-i si mergi mai departe.Sa ne scrii si de bine, neaparat!

Am o intrebare pentru voi.
Puteti sa-mi spuneti si mie pentru ce se citesc psalmii, adica semnificatia lor, fiecare psalm pentru ce e bun ? (am scris aici ca sa nu mai deschid alt topic)

[Mihailc]

În prealabil postat de gabero

Am o intrebare pentru voi.
Puteti sa-mi spuneti si mie pentru ce se citesc psalmii, adica semnificatia lor, fiecare psalm pentru ce e bun ? (am scris aici ca sa nu mai deschid alt topic)

Toţi psalmii te ajută să-ţi lipeşti mintea de Dumnezeu, într-o prima fază.

Imi poate explica si mie cineva citatul acesta ? nu prea il inteleg, pe cine sa intarate pe Dumnezeu ?
"Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti. Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte?" (Iov 41:8-10)

Versetele mentionate de tine se refera la doua aspecte.In capitolul 41 din Iov este descrisa o faptura marina extrem de puternica, ce traia in adancuri, si pe care vechii evrei o numeau leviatan. Dumnezeu il intreaba pe Iov daca este capabil sa domine o asemenea creatura. Raspunsul este evident, nu poate. Si atunci (versetul 10 continuat in versetul 11) Dumnezeu pune o intrebare retorica: daca un om nu se poate impotrivi unei asemenea fiinte, creata si ea tot de Dumnezeu, cum ar putea un om sa i-se impotriveasca lui Dumnezeu, Creatorul si Stapanul a toate. Daca un om se cutremura in fata unei fiinte atat de puternice, si totusi limitata, creata si ea, atunci cum ar trebui sa se comporte fata de Creator? Atotputerea lui Dumnezeu, peste toti si peste toate, este redata simplu si clar: ,, Sub cer totul este al Meu" ( Iov 41.11). Toate aceste aspecte trebuie privite in contextul general al cartii lui Iov, al temelor care o strabat de la inceput si pana la final.