Dumnezeu nu vrea sa avem familie?

[fallen]

Si eu am vazut exemple proaste la parintii mei ( bine, nu chiar asa...) si nu le-am luat de bune...si nici ei nu m-au invatat asa,'ci ne-au zis mereu sa nurepetam greselile faute de ei. Dar nu-i nimic, le-am facut pe ale noastre, inca si mai mari... . E drept ca iti creaza o stare de nemultumire permanenta, ca sa zic asa, ca viata ta sa nu fie asa cum trebuie si tu sa stii asta, ca n-artb sa fie asa, dar sa nu poti sa schimbi nimic, cel putin asa curand, pt ca altii au gresit inaintea ta, poate chiar cateva generatii, ci poate abia candva in viitor, daca vei putea realiza ceva cu adevarat maret, sa iti poti schimba conditia...dar parca tot e preferabil asa, sa sti ca si parintii tai si parintii lor au fost oameni si au gresit, decat sa crezi ca ai niste parinti " perfecti" care ti-au oferit " totul" punandu-ti totodata niste standarde la care sa nu te poti ridica...
Nu e niciodata garantat ca o familie " perfecta" va transmite perctiunea si generatiilor urmatoare...cel mult se poate spune ca unele familii sunt " perfectionabile". Din mai multi copii ai unei familii, poate unul va invata din greselile parintilor si va da nastere unei familii mai bune, dpdv moral si crestin. Sau poate desi va avea o viata plina de virtute, nu va reusi sa isi intemeieze propria familie.

[Yasmina]

În prealabil postat de Corinusha

Cam dur in expimare, Alin, dar cam ai dreptate si aici si la topicul cu impartasania copilului.

Fallen, at trebui sa iti faci putina ordine in ganduri, sa te gandesti serios ca, copilul va veni (nu ai nascut inca, nu) si ca vei avea o responsabilitate enorma fata de copil in primul rand. El va trebui pus pe primul loc, nu barbatul, nu tu... asa ca practic, voi, ca parinti, ar trebui sa faceti ce e mai bine pentru copil, inclusiv sa va casatoriti cu acte sau sa va despartiti. Copilul vostru cand va creste, daca voi ramaneti tot necununati, va crede ca e perfect in regula sa faca la fel; doar v-ar avea pe voi ca exemplu, iar de acolo alte greseli pot sa apara, pana inr-acolo unde isi poate rata viata, pentru ca au vazut la voi un exemplu prost, pe care l-a luat de bun.
Si nu ma refer acum neaparat la o viata crestina; ma refer la o viata morala; nu este neaparat o diferenta intre cele doua, dar ideea e ca poti avea o viata morala si daca nu esti credincios; iar al tau barbat nu prea se incadreaza pe-acolo din unelepuncte de vedere (atat cat il cunosc din relatarile tale).

Mie nu mi se pare dur,cel putin doar ca o scuturare de umeri pt cineva care nu este atent la discutie :)
Este si mai de necrezut de AlinB este barbat si pune problema mereu in favoarea femeilor care sunt abuzate intr-o relatie de catre barbati ce profita de ele ani intregi fara a le face"femei cinstite"(cum zic englezii).

Dupa parerea mea,copiii trebuie sa se nasca din relatii stabile,dragoste in cuplu,intelegere si sa fie doriti,planificati.
Cand o relatie nu prea merge,scartaie din toate incheieturile nu este momentul sa faci copii;dar lumea ii face,mai ales pt ca exista obsesia scopului in viata.
Adica eu nu am un scop in viata dar mi-l fac prin copil/copii;este si asta acceptabil,nu stiu...dar pana la urma ar fi interesant sa se afle ce motivatie ascunde dorinta de a avea un copil cu orice chip chiar si atunci cand lucrurile nu merg bine?Instinctul primar cat si teama de singuratate.
Nu vb despre Fallen aici(deoarece nu stiu cat de bine sau de prost merge relatia ei in realitate),ci despre alte cazuri pe care le-am vazut.

Oricum,partea pozitiva este femeile alea isi doresc copii,pe cand altele casatorite si cu toate conditiile,nu!
Aveam o cunostiinta care se casatorise cu un baiat ce promitea,joburi superbanoase amandoi ,viitor stralucitor in fata iar ea face avort primului copil care a prins vreodata viata in ea! Soc!
De ce,am intrebat-o? Ah pai stateam cu parintii lui inca,nu eram pregatiti...Ca mai apoi sa fie"pregatita"si sa astepte mult si bine ocazia asta...

Asta si pt ca avem falsa impresie ca noi suntem stapanii vietii noastre.

[sophia]

......................................

[fallen]

Impresia asta, Yasmina, este omniprezenta in zilele noastre. Aproape toata lumea are impresia sau chiar convingerea ca este stapanul vietii ei/lui si implicit ( in special) a copiilor lui. Majoritatea cred ca depinde numai de ei sa nasca copii ( si depinde, in mare masura, dar nicidecum 100%) iar altii chiar au naivitatea sa creada ca si propria viata va continua sau va sfarsi cand si cum vor ei. ( cati nu zic " nu vreau sa traiesc mai mult de n ani, sa fiu batran si bolnav, etc)....si daca nu se intampla asa...se ajunge invariabil la concluzia ca fie Dumnezeu nu exista ( pentru ca daca exista nu ar fi facut o nedreptate, sa lase un om bolnav sa se chinuie, sau sa nu dea copii celor care-si doresc), fie nu e bun, e rau...

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Impresia asta, Yasmina, este omniprezenta in zilele noastre. Aproape toata lumea are impresia sau chiar convingerea ca este stapanul vietii ei/lui si implicit ( in special) a copiilor lui. Majoritatea cred ca depinde numai de ei sa nasca copii ( si depinde, in mare masura, dar nicidecum 100%) iar altii chiar au naivitatea sa creada ca si propria viata va continua sau va sfarsi cand si cum vor ei. ( cati nu zic " nu vreau sa traiesc mai mult de n ani, sa fiu batran si bolnav, etc)....si daca nu se intampla asa...se ajunge invariabil la concluzia ca fie Dumnezeu nu exista ( pentru ca daca exista nu ar fi facut o nedreptate, sa lase un om bolnav sa se chinuie, sau sa nu dea copii celor care-si doresc), fie nu e bun, e rau...

Impresia asta este apanajul oamenilor fara Dumnezeu.
In rest,nu mai doresc sa dezvolt :)

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Si eu am vazut exemple proaste la parintii mei ( bine, nu chiar asa...) si nu le-am luat de bune...si nici ei nu m-au invatat asa,'ci ne-au zis mereu sa nurepetam greselile faute de ei. Dar nu-i nimic, le-am facut pe ale noastre, inca si mai mari... . E drept ca iti creaza o stare de nemultumire permanenta, ca sa zic asa, ca viata ta sa nu fie asa cum trebuie si tu sa stii asta, ca n-artb sa fie asa, dar sa nu poti sa schimbi nimic, cel putin asa curand, pt ca altii au gresit inaintea ta, poate chiar cateva generatii, ci poate abia candva in viitor, daca vei putea realiza ceva cu adevarat maret, sa iti poti schimba conditia...dar parca tot e preferabil asa, sa sti ca si parintii tai si parintii lor au fost oameni si au gresit, decat sa crezi ca ai niste parinti " perfecti" care ti-au oferit " totul" punandu-ti totodata niste standarde la care sa nu te poti ridica...
Nu e niciodata garantat ca o familie " perfecta" va transmite perctiunea si generatiilor urmatoare...cel mult se poate spune ca unele familii sunt " perfectionabile". Din mai multi copii ai unei familii, poate unul va invata din greselile parintilor si va da nastere unei familii mai bune, dpdv moral si crestin. Sau poate desi va avea o viata plina de virtute, nu va reusi sa isi intemeieze propria familie.

Cu alte cuvinte, hai sa imbratisam relativismul moral ca mai mult ca sigur, nu conteaza ce faci, oricum poti ajunge la opusul a ceea ce aspiri.

Stralucita gandire, ce sa mai, nici nu e de mirare ca faci atatea "progrese".

[Corinusha]

Fallen, comnteaza ce exemplu dai copiilor; ei fie ca iti place, foe ca nu, vad in parinti un fel de minizei; si ii vad ca perfecti, chiar daca nu sunt asa, asta cel putin in primii ani de viata; copiii tind sa repete reselile copiilor, tind sa ia de bine exemplele proaste (si nu e cam ipocrit sa-i zici copilului tau adolescent ca el trebuie sa se casatoreasca, de exemplu, si tu nu esti casatorita cu tac'su? - cunosc un exemplu de genu, si nu s-a ajuns prea bine, mai ales nu pentru mama, care o sfatuia pe fica-sa unele lucruri (bune, de altfel), dar ea- mama- era amanta unui barbat insurat.

copiii tind sa imite ce vad acasa, si sunt convinsa ca se poate vedea asta, mai ales cand cunosti o familie, apoi vezi cum imita copiii.

[fallen]

Mie nu mi se pare ca cineva ar tine partea femeilor abuzate, ba din contra, nu face nimeni altceva decat sa le acuze si sa le invinuiasca pe ele ca au ajuns in situatia respectiva. Exact cum fac insusi " abuzatorul" : invinuieste victimele ca din vina lor au ajuns sa le persecute ( ca nu au facut ce trebuie, ca nu au facut bine, ca nu i-au facut pe plac, etc).

Vad si la voi credinciosii o oarecare sa nu-i zic ipocrizie, ci mai degraba contradictie in ceea ce sustineti : daca cineva face un avort, spuneti ca nu e bine, ca nu trebuia, ca era un dar de la Dumnezeu si trebuia sa-l primeasca, oricat de greu i-ar fi fost si lui/ei ca parinte si copilului implicit. Daca insa cineva fac un copil " in pacat" si nu ii poate oferi o viata buna, cinstita, crestineasca, ii spuneti ca a facut o alegere gresita, o decizie proasta, cu alte cuvinte era mai bine daca nu il facea...cum ramane atunci cu darul de la Dumnezeu, mai e sau nu mai e asa ??? De ce nu lasati omul sa creada ca e un dar de la Dumnezeu, copilul lui, asa cum e el, pacatos, si viata lui mizerabila, si incercati sa-l inoculati cu vinovatia ca copilul lui e o greseala, sau mai bine zis victima unei greseli, a unei decizii proaste,etc ? Credeti ca asa, facandu-l sa regrete, isi va iubi mai mult copilul, si-l va creste mai bine, sau ce, care e rationamentul ca-mi scapa ???
Vreau sa zic ca deja am inceput sa spun la lumea care n-are ce face decat sa remarce a o sa am copil, ca a fost o greseala...nu ca nu l-as fi vrut, dar nu ma asteptam sa imi fie greu la serviciu si sa stau toata sarcina cu grija ca daca nu o sa ma descurc, fie cu sanatatea, fie cu randamentul, productivitatea muncii , puterea deconcentrare, ca ma voi gandi mai mult la problemele ppersoanale si la viitorul nostru decat la problemele de serviciu, si nu voi mai face fata, risc sa imi pierd dreptul la concediu platit ...( asa e legea, daac nu obti venituri 12 luni consecutiv pana se naste copilu nu ai dreptul la concediu de cr copil ( platit de stat)...degeaba m-am culcat pe urechea ca statul si legislatia ne garanteaza niste drepturi,ca mie mi sa' spus clar sa nu cumva sa ma imbolnavaesc si sa intru in cm inainte de termenul stabilit ( cu 2 luni inainte de nastere), ca n-are cine sa-mi tina locul si nici nu si'ar permite sa mai plateasca pe altcineva....si iata ca acum se apropie momentul cand ar trebui as avea dreptul sa intru in co, si inca nu s'agasit nimeni sa se angajez in locul meu...dar se pare ca in alte tari e si mai rau, nasc femeile pe la birouri, le apuca travaliul in multinationale...nici vorba de program redus, etc...ba mai le cheama si inapoi dupa cateva luni si nici nu le da liber cand n.au unde lasa copii, am tot vazut prin filmele americane cum le persecuta si nu le nteleg de ce au facut copii, la ce s-au asteptat......si spune sefa ca si in comunism era la fel, vroiau ei sa faci copii,dar sa vii si la munca, nu te tinea nimeni degeaba, tot sclavi eram, majoritatea, si aia saraci, prostimea, si cei cu functii de raspundere...

[fallen]

În prealabil postat de Corinusha

Fallen, comnteaza ce exemplu dai copiilor; ei fie ca iti place, foe ca nu, vad in parinti un fel de minizei; si ii vad ca perfecti, chiar daca nu sunt asa, asta cel putin in primii ani de viata; copiii tind sa repete reselile copiilor, tind sa ia de bine exemplele proaste (si nu e cam ipocrit sa-i zici copilului tau adolescent ca el trebuie sa se casatoreasca, de exemplu, si tu nu esti casatorita cu tac'su? - cunosc un exemplu de genu, si nu s-a ajuns prea bine, mai ales nu pentru mama, care o sfatuia pe fica-sa unele lucruri (bune, de altfel), dar ea- mama- era amanta unui barbat insurat.

copiii tind sa imite ce vad acasa, si sunt convinsa ca se poate vedea asta, mai ales cand cunosti o familie, apoi vezi cum imita copiii.

Da si eu cunosc un exemplu chiar in familia mea ( mai exact a lui) , mama atrait cu un brabat insurat ( dupa ce a divortat de tatal copiilor, desi se pare nu prea a avut de ales, ca taica-su nu i-a ajutat de loc), si fii-sa o vreme a avut aceiasi problema...desi se pare si la ea a fost acelasi considerent, o ajuta sa se intretina...insa mama si acum se plange si nu intelge de ce fata ei nu gaseste un baiat bun s-o ia de nevasta si sa-i faca copii...problema e ca nu se prea gasesc suficienti barbati destul de buni in acest scop, mai ales ca fata are sio meserie care nu o poate practica pe perioada sarcinii, nici chiar primele luni, posibil, si poate nici dupa aceea, iar barbatii se pare nu sunt suficient de capabili sau de dispusi sa tina acasa o femeie insarcinata si copilu ei....desi altele din bransa ei au avut noroc in acest sens, nenumarate chiar, ea se pare ca nu are, si nu cred ca celelalte au fost exemple de virtute, au avut si alea mai multi prieteni inainte sa se marite...( iar de virtutile mamei din tinerete,'nu stiu daca chiar se intereseaza cineva, mai ales ca mama nici macar nu e vedeta, nici nu sta la tara s-o stie tot satul ca e c**va satului; si chiar daca ar fi vedeta, nu cred ca cineva ar refuza sa ia de nevasta pe fata lui Elizabet Taylor, de ex, pt cama-sa a fost o stricata si a avut 7 barbati si nustiu cati amanti...sau poate la noi nu, lumea are prejudecati, chiar si cei mai stricati barbati ( exista si de-astia, nenumarati, isi cauta neveste neprihanite, sa stea acasa cu copiii, iar pe celelalte le iau doar de amante...noroc ca unii totusi mai " bazati" ( chiar si tigani) isi permit sa faca copii si sa-i intretina, chiar si cu acestea...)

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Mie nu mi se pare ca cineva ar tine partea femeilor abuzate, ba din contra, nu face nimeni altceva decat sa le acuze si sa le invinuiasca pe ele ca au ajuns in situatia respectiva. Exact cum fac insusi " abuzatorul" : invinuieste victimele ca din vina lor au ajuns sa le persecute ( ca nu au facut ce trebuie, ca nu au facut bine, ca nu i-au facut pe plac, etc).

Si cum vezi tu lucrurile mai exact?

Ai fost cumva luata cu forta de barbatul fata de care ai atatea nemultumiri?
Te tinea cu forta langa el?

Vad si la voi credinciosii o oarecare sa nu-i zic ipocrizie, ci mai degraba contradictie in ceea ce sustineti : daca cineva face un avort, spuneti ca nu e bine, ca nu trebuia, ca era un dar de la Dumnezeu si trebuia sa-l primeasca, oricat de greu i-ar fi fost si lui/ei ca parinte si copilului implicit.

Nu trebuie sa faca avort pentru ca este o crima, pentru ca au sa mearga in Iad pentru asta.

Ai proasta intelegere ca orice copil este "dar de la Dumnezeu", un soi de binecuvantare la foc automat, care suprascrie orice pacat si mai mult, te absolva de orice responsabilitate.

Daca insa cineva fac un copil " in pacat" si nu ii poate oferi o viata buna, cinstita, crestineasca, ii spuneti ca a facut o alegere gresita, o decizie proasta, cu alte cuvinte era mai bine daca nu il facea...cum ramane atunci cu darul de la Dumnezeu, mai e sau nu mai e asa ???

Degeaba aduce copilul pe lume, daca nu vrea sa-l creasca crestineste, s-ar putea sa ajunga si copilul in Iad si mama pentru el.

Cu dedicatie:

https://www.youtube.com/watch?v=UL7DvKCnETU

De ce nu lasati omul sa creada ca e un dar de la Dumnezeu, copilul lui, asa cum e el, pacatos, si viata lui mizerabila, si incercati sa-l inoculati cu vinovatia ca copilul lui e o greseala, sau mai bine zis victima unei greseli, a unei decizii proaste,etc ?

Copilul in sine nu e o greseala, el nu are nici o vina.

Contextul in care mama sa il aduce pe lume poate fi insa o greseala, de exemplu daca alege pentru el o familie care cu greu ea insasi o suporta si un tata la fel.

Credeti ca asa, facandu-l sa regrete, isi va iubi mai mult copilul, si-l va creste mai bine, sau ce, care e rationamentul ca-mi scapa ???

Nu, asta se cheama responsabilizare.

Greselile de mai sus se pot corecta daca mama face un efort si duce o viata cu adevarat crestina si isi educa si copilul la fel si cine stie, poate il pune si pe tatal copilului pe un drum bun.

Dar daca mama vrea sa "inteleaga" ca pentru "binele copilului" e mai bine sa-l educe ca pe un ateu ca sa-i faca pe plac tatalui biologic, ca vezi Doamne pana la urma si daca i-ar da o educatie crestina nu se stie daca nu va fi un copil rau, ca "tatal" il va corupe oricum orice ar face ea, si alte astfel de "scuze", atunci nu va ajunge mult mai departe decat cei cu avortul.