Dumnezeu, Patrie, Famile

[Vitiate]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

G Maihai,
Nu, nu-i apăr. Pentru că-i iubesc pe amândoi. Şi pe agresor şi pe mamă, soţie, copil. Aşa mă învaţă Hristos. Să-mi iubesc duşmanii. "Nu puteţi face nimic fără Mine." Putem să ucidem cu Hristos? Dumnezeu este Iubire. Nu putem.
Altfel creştinismul nu ar mai fi cea mai înaltă credinţă şi mărturisire, cunoscută de om.

Dalian,
Ostaşul creştin ştie versetele:
"11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii."

Efeseni 6, 11-18.

Un ostaş creştin, NU va ucide niciodată un alt om, sub indiferent ce împrejurare.
Ţara creştinilor e ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR, pe care nimeni nu va veni să o cotropească.

Pentru creştin, nu există "forţă majoră", există Împărăţia Sfinţilor, cu Dumnezeu Treime, Iubire, Creatorul Universului, creând împreună cu Dumnezeu Universul, descoperindu-i-se taine, neştiute de nimeni, "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" - I Corinteni 2, 9.

Platitudini mistice de cea mai proastă calitate, intenționate ca scut al lașității. Ce practici tu nu e decât un cult al lașității si masochismului.
Dalian are mare dreptate.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

RĂZBOIUL

-I-

Războiul a fost iubit doar de mercenarii dornici de bani sau de conducătorii dornici de glorie, Naţiunile, care i-au suportat consecinţele, au avut oroare de el. Noi am cunoscut în Al Doilea Război Mondial umilinţa crudă a înfrângerii, invazia şi dezmembrarea teritoriului, de aceea nu vom putea lua în considerare cu dragă inimă eventualitatea unor noi conflicte. Vrem pace. E bine însă ca nu frica să ne facă paşnici, ci raţiunea.

Războiul e un mare rău, dar nu cel mai mare. Mai bine de o sută de ori războiul decât pierderea libertăţii, integrităţii sau onoarei Ţării. Un Popor care ezită să recurgă la arme pentru a-şi apăra libertatea sau demnitatea va fi aservit. La Popoare ca la oameni, cine preferă viaţa onoarei nu poate fi liber. Putem păstra pacea doar prin forţă şi hotărâre, nu prin tot felul de concesii.

-II-

Maxima antică „Si vis pacem para bellum” (Dacă vrei pace pregăteşte-te de război) e valabilă şi în prezent. Pentru a avea pace trebuie să fim gata de război şi să nu ne temem de el. Poporul cel mai puţin expus unui atac e Poporul bine înarmat, care nu provoacă pe nimeni, care are forţă morală şi care îşi apără activ interesele.

Forţa, activitatea şi curajul sunt prin urmare factori de pace. Nu există pace în genunchi. Nu există pace în umilinţă şi slăbiciune. Din cauza unei astfel de păci România ar avea de suferit la fel de mult ca din cauza celui mai teribil dintre războaie. Pacea menţinută prin neputință şi apatie nu durează.

Situaţia unui Popor pe pământ seamănă cu aceea a locuitorilor din marile oraşe. Cel puternic, curajos merge calm şi liniștit la treburile sale fără să fie oprit din drum, insultat, lovit. Cel slab, temător e expus la ameninţări, la întâmplări neprevăzute şi loviturile cad firesc asupra lui.

-III-

Popoarele cu raţiune rece, care se sprijină pe dreptul lor şi pe armele lor, trăiesc fără riscuri. Se impune aşadar să fim nu doar paşnici, ci şi puternici, activi, curajoşi. Să detestăm războiul nu ne va folosi la nimic pentru că menţinerea păcii nu depinde de ce gândim sau simţim noi. Teama că vom deveni agresivi e neîntemeiată, noi nu am declanşat niciodată războaie de cucerire. Ce e cu adevărat de temut e că iubirea de pace ne poate face incapabili să ne apărăm.

Adepţii păcii cu orice preţ se pot manifesta fără reţineri în Ţările care nu aud zăngănit de arme în apropierea lor şi care nu au alte războaie decât cele pe care le provoacă ele însele. Altfel stau lucrurile cu o Ţară ca a noastră, care nu şi-a revenit integral de pe urma traumelor provocate de ultimul război mondial, care e ameninţată şi care nu ameninţă pe nimeni. Să i se vorbească de pace are sens doar dacă se vrea să fie învăţată să se teamă. Să-i faci pe oameni să creadă că, pentru a avea pacea, ajunge s-o dorească, înseamnă să le slăbeşti curajul, înseamnă să-i pregăteşti rău pentru pericolele ce-i ameninţă. E mult mai onest să le spui că războiul le poate fi impus şi că trebuie să fie capabili să-şi îndeplinească exemplar îndatoririle grele pe care el le comportă. Pacea nu se obţine strigând "pace".

Acei creştini pentru care până şi la legitima apărare e condamnabilă să-şi aducă aminte că în Noul Testament, Romani 12:18, scrie: „Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” Altfel spus pace, da, dar numai dacă o vor şi ceilalţi. Credinţa trebuie să se bazeze pe Sfânta Scriptură, nu pe emoţii.

-IV-

E o necesitate să avem oricând în vedere fără să tremurăm eventualitatea unui război drept. Un exemplu de război drept e războiul declarat în 1861 de Statele din Nordul Americii Statelor din Sud care se separaseră de Uniune. După patru ani de lupte grele Statele din Nord au învins şi au restabilit unitatea S.U.A..

Cei care l-au susţinut pe Lincoln şi urmat pe Grant şi-au salvat marea lor Patrie, i-au pregătit un viitor măreţ. Ei au meritat recunoştinţa pioasă a urmaşilor lor. Exemplul lor ne arată ce pot face clarviziunea, energia şi curajul pentru o Ţară aflată în dificultate.

-V-

Să apărăm drepturile Naţiunii noastre perseverent, hotărât, fără provocări şi fără slăbiciuni pentru că doar aşa vom putea beneficia de pace. Politica de abandon, de frică nu e doar ruinătoare şi umilitoare pentru Naţiunea care o practică, ea mai are ca efect generarea de conflicte, duce la servitute şi la distrugere. Singurele mijloace de apărare împotriva războiului sunt: forţa, energia, vitejia. Să le dezvoltăm în noi şi să le păstrăm. Sunt virtuţi civice.

Dordea Cosmin

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

RĂZBOIUL

-I-(TEXT SATANIST, ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Războiul a fost iubit doar de mercenarii dornici de bani sau de conducătorii dornici de glorie, Naţiunile, care i-au suportat consecinţele, au avut oroare de el. Noi am cunoscut în Al Doilea Război Mondial umilinţa crudă a înfrângerii, invazia şi dezmembrarea teritoriului, de aceea nu vom putea lua în considerare cu dragă inimă eventualitatea unor noi conflicte. Vrem pace. E bine însă ca nu frica să ne facă paşnici, ci raţiunea.

Războiul e un mare rău, dar nu cel mai mare. Mai bine de o sută de ori războiul decât pierderea libertăţii, integrităţii sau onoarei Ţării. Un Popor care ezită să recurgă la arme pentru a-şi apăra libertatea sau demnitatea va fi aservit. La Popoare ca la oameni, cine preferă viaţa onoarei nu poate fi liber. Putem păstra pacea doar prin forţă şi hotărâre, nu prin tot felul de concesii.

PACEA - "Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea, vă dau Eu." - Ioan 14, 27.

-I-(ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Războiul împotriva altor oameni, nu a fost, nu este şi nu va fi iubit de creştini, niciodată. El e iubit de toţi necreştinii. Naţiunile care au dorit război, de atac sau apărare, nu se pot numi naţiuni creştine. Toate războaiele sunt dăruite de diavoli, de întreaga ierarhie demonică, organizată pentru dezmembrarea iubirii dintre oameni, a iertării, pentru întărirea poftei şi dorinţelor de agoniseli materiale, lăcomie, mândrie, avarie şi alte întunericuri vaste. E bine să nu există frică de demoni, ci numai lupta şi biruirea lor.

Războiul e cel mai mare rău din câte există, mai ales raportat la libertate. Creştinul adevărat nu îşi pierde libertatea în Hristos, niciodată, oriunde ar fi, ci slujeşte cu drag neputinţele celui ţinut de demonii lăcomiei de pământ, pentru a-l alibera din patimi, cum au eliberat pământul, creştinii primelor secole, când nu ripostau când erau ucişi. Sfinţii Martiri. Aceştia au fost mereu liberi.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-II-(TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Maxima antică Si vis pacem para bellum (Dacă vrei pace pregăteşte-te de război) e valabilă şi în prezent. Pentru a avea pace trebuie să fim gata de război şi să nu ne temem de el. Poporul cel mai puţin expus unui atac e Poporul bine înarmat, care nu provoacă pe nimeni, care are forţă morală şi care îşi apără activ interesele.

Forţa, activitatea şi curajul sunt prin urmare factori de pace. Nu există pace în genunchi. Nu există pace în umilinţă şi slăbiciune. Din cauza unei astfel de păci România ar avea de suferit la fel de mult ca din cauza celui mai teribil dintre războaie. Pacea menţinută prin neputină şi apatie nu durează.

Situaţia unui Popor pe pământ seamănă cu aceea a locuitorilor din marile oraşe. Cel puternic, curajos merge calm şi linitit la treburile sale fără să fie oprit din drum, insultat, lovit. Cel slab, temător e expus la ameninţări, la întâmplări neprevăzute şi loviturile cad firesc asupra lui.

-II-(ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Maxima antică "dacă vrei pace, pregăteşte-te de război", nu există în Biblie, nici la Părinţi. Nu poate fi nicioidată valabilă. E învăţătură antihristică. Pentru a avea pace, trebuie să credem şi să urmăm lui Hristos, care ne dă adevărata Pace: a Lui.
Trebuie să fugim din calea războiului şi a orice rău, sau să acceptăm noua conducere cu orice risc, fiindcă "nu ne este frică de cei ce ucid trupul" (Matei 10, 28; Luca 12, 4). Nu avem nevoie de arme ale materiei, ci de arme duhovniceşti. Căci interesele unui creştin sunt curăţirea, despătimirea, luminarea, îndumnezeirea, mântuirea, dobândirea Duhului Sfânt.

Forţa fizică împotriva altor oameni, este faptă a iadului, cel moştenesc cei ce o aplică. Cea mai mare există în genunchi, la rugăciune, în umilinţă şi "inima înfrântă smerită, ce Dumnezeu nu o va urgisi". Pacea adevărată aceasta este: nedorirea celor materiale. Această pace, în Hristos, va dura veşnic.

Situaţia creştinilor, anume mântuirea, nu se poate exprima în cuvinte. Căci dacă am ştii ce lucruri minunate îi aşteaptă pe creştini, toată lumea ar deveni creştină, nu ar mai fi nevoie de credinţă. Creştinul puternic şi îndrăzneţ în Hristos, merge pe calea cea strâmtă şi îngustă care duce la viaţă, şi iartă orice rău i se face. Cel necredincios, va riposta la răul ce i se face, nu va întoarce şi obrazul celălalt, căci lipsit de iubire fiind, uită de Hristos şi luptă chiar împotriva Domnului prin faptele sale.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-III- (TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Popoarele cu raţiune rece, care se sprijină pe dreptul lor şi pe armele lor, trăiesc fără riscuri. Se impune aşadar să fim nu doar paşnici, ci şi puternici, activi, curajoşi. Să detestăm războiul nu ne va folosi la nimic pentru că menţinerea păcii nu depinde de ce gândim sau simţim noi. Teama că vom deveni agresivi e neîntemeiată, noi nu am declanşat niciodată războaie de cucerire. Ce e cu adevărat de temut e că iubirea de pace ne poate face incapabili să ne apărăm.

Adepţii păcii cu orice preţ se pot manifesta fără reţineri în Ţările care nu aud zăngănit de arme în apropierea lor şi care nu au alte războaie decât cele pe care le provoacă ele însele. Altfel stau lucrurile cu o Ţară ca a noastră, care nu şi-a revenit integral de pe urma traumelor provocate de ultimul război mondial, care e ameninţată şi care nu ameninţă pe nimeni. Să i se vorbească de pace are sens doar dacă se vrea să fie învăţată să se teamă. Să-i faci pe oameni să creadă că, pentru a avea pacea, ajunge s-o dorească, înseamnă să le slăbeşti curajul, înseamnă să-i pregăteşti rău pentru pericolele ce-i ameninţă. E mult mai onest să le spui că războiul le poate fi impus şi că trebuie să fie capabili să-şi îndeplinească exemplar îndatoririle grele pe care el le comportă. Pacea nu se obţine strigând "pace".

Acei creştini pentru care până şi la legitima apărare e condamnabilă să-şi aducă aminte că în Noul Testament, Romani 12:18, scrie: Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Altfel spus pace, da, dar numai dacă o vor şi ceilalţi. Credinţa trebuie să se bazeze pe Sfânta Scriptură, nu pe emoţii.

-III- (ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Popoarele cu raţiune rece, care se sprijină pe arme, nu se vor mântui. Nici unul. Se impune aşadar, să fim ai lui Hristos, dacă vrem Împărăţia Cerurilor. Să fim iubitori, iertători, credincioşi şi virtuoşi. Ca văzând lumea faptele noastre cele bune, să cunoască că Domnul este Dumnezeu Adevărat, ne învaţă Hristos.
Să detestăm războiul contra altor oameni, căci ne aduce belşug de har şi daruri spre mântuire. Pacea nu există în inimile cele lipsite de Dumnezeu, ei se înarmează pentru război, nu pentru pace. Pacea este în inimile iubitoare, a creştinilor, oiţelor lui Hristos. Nu trebuie să devenim agresivi, niciodată, nicicând, sub nicio circumstanţă, decât împotriva păcatelor şi patimilor, nu a oamenilor. Să ne temem pentru pierderea mântuirii noastre.

Adepţii păcii lui Hristos, sunt peste tot pământul, unde Ortodoxia este mărturisită. Ea e singura credinţă creştină fără erezie, care urăşte războaiele şi se roagă pentru cei ce au murit în lagăre, în deportări şi alte locuri, ca Dumnezeu să-i ierte. E singura credinţă care face asta, încă din secolul IV. Indiferent în ţară este Ortodoxia, va face la fel: va fi iubirea absolută, căci doar în ea locuieşte Hristos şi harul şi Duhul Sfânt, niciunde altundeva.
Noi nu ne temem de un trai mai decent şi modest, fiindcă nu ne dorim averi materiale şi bogăţii. Nu vrem să fim ai lumii, care aleargă după nebuniile şi plăcerile cele mai mari.
Pacea, pentru creştinii fără erezie, ortodocşi, este la fel de naturală ca şi respiratul. Ei nu vor intenţionat să facă rău nimănui, fiindcă iubesc toţi oamenii, că poartă chipul lui Dumnezeu. Sunt îndrăgostiţi de toţi oamenii. Chiar dacă ei se mai supără, îi iertăm, că sunt ca nişte copii mici răsfăţaţi.
Pentru a avea pace, e suficient să crezi în Hristos şi să iubeşti pe Domnul şi pe toţi oamenii, în rest, toate sunt deşertăciuni.
"Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi dreptatea lui şi toate celelalte, vi se vor adăuga vouă", spune minunat Evanghelia.
E onest să le spui, că războiul nu le poate fi impus, că nu le e frică de moarte, fiind vii prin Hristos. Şi nu au nicio datorie faţă de cineva care cere să încalce poruncile lui Dumnezeu. Pacea se obţine printro inimă curată, credincioasă, iubitoare.

Creştinii consideră crimă şi legitima apărare, căci ei cunosc versetul de la Romani 12, 18 şi înţelegem de acolo că dacă se poate, cât stă în puterea noastră să trăim în bună pace cu toţi oamenii, iar când nu se mai poate omeneşte să trăim în bună pace cu toţi oamenii, când ei numai înţeleg pacea, ne va ajuta harul şi Hristos să reuşim să împlinim poruncile lui, să iubim, să iertăm, căci spune Domnul: "fără Mine nu puteţi face nimic." - Ioan 15, 5. Şi mai spune minunat: "Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte." - Filipeni 4, 13.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-IV- (TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

E o necesitate să avem oricând în vedere fără să tremurăm eventualitatea unui război drept. Un exemplu de război drept e războiul declarat în 1861 de Statele din Nordul Americii Statelor din Sud care se separaseră de Uniune. După patru ani de lupte grele Statele din Nord au învins şi au restabilit unitatea S.U.A.

Cei care l-au susţinut pe Lincoln şi urmat pe Grant şi-au salvat marea lor Patrie, i-au pregătit un viitor măreţ. Ei au meritat recunoştinţa pioasă a urmaşilor lor. Exemplul lor ne arată ce pot face clarviziunea, energia şi curajul pentru o Ţară aflată în dificultate.

-IV- (ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

E o necesitate să avem oricând în vedere, mântuirea. "Să lucrăm cu frică cu cutremur mântuirea noastră" (Filipeni 2, 12). Nu există exemplu de război drept. Toate războaiele încalcă poruncile de iubire ale Mântuitorului. Creştinii, trebuie să urască orice formă de război sau orice formă de neiubire a aproapelui, fiind ca bunii samariteni pentru orice popor. Să urască orice le-ar putea împiedica dobândirea Împărăţiei Cerurilor.

Cei care mărturisesc pe Hristos, vor fi urâtţi de oameni, ne spune chiar Hristos, dar totuşi nouă nu ne este teamă, cum suntem învăţaţi de Blândul Păstor, Mântuitorul, Căruia i-au urmat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi toţi Sfinţii Martiri, care şi ei, ca Hristos, spre junghiere, ca un Miel fără de glas S-a adus, la fel şi Sfinţii Martiri, spre dobândirea Cerurilor, adică un loc pregătit şi lor, de Hristos Însuşi, spune Scriptura. Şi chiar le va da să stea pe Scaunul Slavei Sale, ne spune în Scriptură.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-V- (TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Să apărăm drepturile Naţiunii noastre perseverent, hotărât, fără provocări şi fără slăbiciuni pentru că doar aşa vom putea beneficia de pace. Politica de abandon, de frică nu e doar ruinătoare şi umilitoare pentru Naţiunea care o practică, ea mai are ca efect generarea de conflicte, duce la servitute şi la distrugere. Singurele mijloace de apărare împotriva războiului sunt: forţa, energia, vitejia. Să le dezvoltăm în noi şi să le păstrăm. Sunt virtuţi civice.

Dordea Cosmin

-V- (ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Să ne apărăm mântuirea, cu dragoste, iubirea vrăjmaşilor, cum ne învaţă Hristos. Cu blândeţe, cu chip luminat, fără nicio patimă, căci doar cei blânzi, vor moşteni pământul, spune Hristos la Fericiri. Creştinul nu cunoaşte intenţionat politicile ţărilor, căci şi ele la rândul lor, conştient şi intenţionat aduc războaie şi tot lucrul rău, împotriva oamenilor, din interese străine faţă de mântuire şi de Hristos.
Smerenia, sau umilinţa în faţa Domnului Dumnezeu, care e pretutindeni, este început bun, spre mântuire, la fiecare nouă şansă, care e fiecare răsărit de soare.
Singurele conflicte care le are un creştin, este cu sine însuşi, cu păcatele lumii, să le respingă din viaţa lui, sau să fugă de ele şi cu demonii. Singurele arme de luptă ale creştinilor, sunt menţionate la Efeseni, capitolul 6. Aşa să ne ajute Dumnezeu, să ne mântuim.

Igor Pasluşnik

[GMihai]

Auzi, Emiliane, nu e nevoie sa scrii postari kilometrice. De fapt, toata sminteala asta a ta ai rezumat-o magistral atunci cand ai spus ca, daca cineva va incerca sa-ti omoare mama, sotia sau copii, nu ii vei apara.

În prealabil postat de GMihai

ai spus ca, daca cineva va incerca sa-ti omoare mama, sotia sau copii, nu ii vei apara.

Poate nu s-a exprimat clar, imposibil sa fi spus asa ceva

[GMihai]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Poate nu s-a exprimat clar, imposibil sa fi spus asa ceva

Citeste postarea cu nr. 852, intrebarea mea http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=852

Si apoi postarea cu nr. 854, raspunsul lui http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=854

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Vitiate

Platitudini mistice de cea mai proastă calitate, intenţ›ionate ca scut al laş™ităţ›ii. Ce practici tu nu e decât un cult al laş™ităţ›ii si masochismului.
Dalian are mare dreptate.

"Darth Vitiate", slavă Domnului pentru toate. E simplu:

Dacă Hristos Iisus Dumnezeu, Mântuitorul, a fost laş, sunt şi eu laş.
Dacă Sfinţii Apostolii au fost laşi, sunt şi eu laş.
Dacă Sfinţii Părinţi au fost laşi, sunt şi eu laş.
Dacă Sfinţii Martiri au fost laşi, sunt şi eu laş.

Sfinţii Martiri mureau în arenele de la Coloseum, sau arene private ale patricienilor, ucişi de lei, tigri, sau gladiatori.

Mureau cântând pricesne. :) Ce privelişte !

Udau pământul cu sângele lor cel blând şi iubitor, plin de sfinţenie şi de har, plin de Duhul Sfânt... Rugându-se...

Acel sânge sfânt, era sămânţa creştinismului. Erau uimiţi patricienii şi aristocraţii, de aşa iubire nemai auzită şi pomenită şi întâlnită.
Astfel, au devenit şi aristocraţii creştini, să guste şi ei din harul, pacea şi iubirea creştinilor. Şi au primit şi au gustat. Le-a dat Dumnezeu. Şi s-a înmulţit creştinismul. :)
Seminţele martirilor au dat rodul lor cel bun şi sfânt...

Aceia sunt creştinii ! Aceia sunt următorii lui Hristos...

Nimeni nu a ridicat piatră, sabie, arc, scut, nimic, contra celor ce-i ucideau, ci se rugau pentru ei... Se rugau cu lacrimi, să-i ierte Dumnezeu, că nu ştiu ce fac, precum Sfântul Arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic.

N-au vrut să apere familii, soţii, copii, pământuri, case, etc. Nimic... Erau complet dezlipiţi de tot cei pământesc şi grotesc şi gol, rece şi sterp. N-aveau nevoie de bogăţiile lumii acesteia.
Denigrau bogăţiile, le sfidau, le râdeau în nas cu blândeţe bogaţilor pământului, când vroiau să le dea din bogăţiile lor...

Aşa trebuie să fie creştinii.

Sunt ei numiţi de lume şi oamenii orbi şi nesimţitori de har şi iubire şi pace, laşi? Să fie. Să fim laşi. Suntem laşii lui Hristos, dorind iubire, blândeţe şi pace. Laşi faţă de iad, nedorindu-l.
Suntem ocărâţi că iubim? Spre mai marele câştig al nostru.
Asta-i nebunia şi plăcerea lumii, să ne numească laşi. Necredinţa lumii. Neiubirea lumii. Ura, mânia, lăcomia, trupescul, materialismul lumii.
Adică cele străine de mântuire.
Dar Sfinţii Mucenici, Martirii, ei sunt adevăraţii eroi, nu cei ce ucid alţi oameni, ca să apere un petec de pământ. Sunt cei care-i iubesc pe cei ce nu-i iubesc. Ei, care i-au plată ca Sfinţii Apostoli, spun Sfinţii Părinţi.

Nimeni în gândirea lui stricată, nu poate avea dreptate, spunând să ucidem, indiferent care ar fi motivul. Gândirile acestea sunt demonice, conduse de draci, pentru lăcomie de pământ, de averi, de aur, diamante şi alte prostii şi minciuni gogonate.

Creştinii adevăraţi, nu fac aşa ceva. Nu le trebuie decât pe Hristos, iar restul, "folosesc, ca şi cum n-ar folosi", spune Scriptura.

Ce bucuros sunt să scriu aceste rânduri...

Doamne îţi mulţumesc că înţeleg...
Că mi-ai dat să cunosc, să trăiesc, îţi mulţumesc, Doamne Dumnezeule Iubire...
Îţi mulţumesc că te-ai milostivit de mine, pururea nebun şi prost şi mi-ai dat să simt harul Tău, iubirea Ta, milostivirea Ta cea nesfârşită...
Doamne, cât sunt de bucuros în inima mea...
Dar în acelaşi timp mă întristez mult pentru cei ce resping dragostea Ta şi nu vor să accepte şi să înţeleagă... fiind orbi şi vrând de bună voie să rămână orbi. Iartă-i, Doamne...

Dar eu, în neputinţele mele, rămân bucuros...
Că ştiu Doamne! Ştiu că nimeni nu Te va lua de la mine...
Şi eu nu vreau să Te dau de la mine, nimănui.
Ştiu că nu pleci de la mine, dacă nu Te alung. Nu vrea să Te alung, să Te dau nimănui.
Doamne, să nu pleci de la mine, pururea păcătos sunt, dar Tu mai vârtos decât zăpada mă vei albi, Îţi voi da tot ce am eu mai bun, însăşi viaţa mea, numai să rămâi cu mine, Doamne Dumnezeule Iubire, Sfântă Treime, îţi mulţumesc...

Îţi mulţumesc Doamne, că pot scrie aceste rânduri spre slava Ta... Preadulce Hristoase...

Ai milă de noi, Sfântă Treime, ai milă de noi... Doamne miluieşte...