Dumnezeu, Patrie, Famile

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Dalian

Asta e prima propozitie pe care va trebui s-o spui viitoarei tale prietene.
Si sa o repeti mereu. Sa stie fata cu cine se marita.

Sa o inserezi si atunci cand o vei cere de nevasta. Sa-i spui:"draga mea, cu fiecare fibra a fiintei mele iti spun ca te iubesc si a mea vreau sa fii pentru vecie, si-n sfanta cununie alaturi vreau sa-mi stai! Dar sa stii ca NU, nu te voi apara niciodata daca cineva, candva, te va ataca. Nu te voi apara nici pe tine si nici pe copiii nostri. Vrei sa fii sotia mea?"

Cand vrasmasii Romaniei se vor abate ca un nor de viespi asupra granitelor noastre si vor incerca prin puterea armelor sa ne cucereasca tara, oare ostenii ortodocsi ar trebui sa scoata la ei sabia duhului, sa intoarca celalalt obraz si apoi sa se lase ucisi vitejeste, sfarsind ca martiri?

Nu crezi, impreuna cu Biserica Crestină (fara erezie), ca ar trebui sa avem ingaduinta pentru razboiul de aparare?

Da, logodnica mea, cunoaşte gândirea mea şi îmi este alături, fiindcă e creştină, nu doar cu numele de creştină şi cu fapte de păgân şi ateu.
Dacă va fi ucisă, ştie că merge la Hristos, pentru blândeţea şi iubirea ei, şi eu la fel. Nădăjduim. Ţinându-ne cât mai bine de poruncile lui Hristos, fiindcă aşa Îl iubim, împlinind poruncile Lui, cum El spune.

Când "vrăjmaşii Romîniei, se vor abate" la noi, bolnavi de lăcomie, suferind din pricina orbirii lor, după un pământ pe care oricum nu îl luăm cu noi în Împărăţia Cerurilor, pentru că e muritor şi va trece şi el, ca şi noi, de ce să vrem să-i ucidem? Să ne facem mai răi ca ei? "Nu răspunde răului cu rău", spune Biblia. Vor pământ? Să-l ia. De ce? Păi simplu: e al nostru pământul? Nu e al nostru, e al lui Dumnezeu. Totul e al lui Dumnezeu. Şi însuşi trupurile noastre sunt ale lui Dumnezeu, conform Bibliei.

Dar ce e al nostru? Al nostru e a urma lui Dumnezeu. A fi blânzi, iubitori, smeriţi, rugători, "lumini între oameni, sarea pământului", sfinţi, drepţii pământului. "Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul". Care pământ îl vor moşteni? Ăsta? Nu. Pământul Împărăţiei Cerurilor. Spune Hristos: "Împărăţia Mea, nu este din lumea aceasta. Oare nu ar fi putut Tatăl Meu, să-mi trimită 12 legiuni de îngeri?" Ar fi şters de pe faţa pământului, Imperiul Roman întreg, în câteva minute.

"Unde sunt Eu, şi voi veţi fi, merg să vă pregătesc şi vouă un loc"... Acolo pământul nostru. "Adunaţi-vă comori în cer, de unde molia nu le mănâncă, furul nu le fură". Întâmplător spune asta? Nimic nu-i întâmplător, coincidenţe nu există.

Noi credem că astea sunt glume?
Probabil.
Fiindcă suntem lacomi după lux, confort, comoditate, bunăstare. Vrem să ne construim aici castele şi vile şi buncăre şi toate prostiile, complet lipsiţi de Dumnezeu.
Nici pomeneală să vrem noi să biruim duhovniceşte asupra materiei. Ispitele ce le-a avut Hristos pe muntele Carantaniei, când a postit fără mâncare şi fără apă, 40 de zile, pregătindu-se pentru propovăduire, le avem şi noi. Lăcomia după materialism, mândria şi slava deşartă. Mintea, inima şi trupul care le ajută. "închină-te mie," spunea dracu "şi toate aceste împărăţii ţi le voi da ţie". În primul rând el nu are nimic de dat. Dar vedem cum instigă la lăcomie de pământ, vârnd să dea unora împărăţiile pământului.

Sunt ca şi investitorii în piaţa războaielor. Finanţează ambele părţi, ca să se ucidă între ei, să moară şi să rămână ei cu ce au lăsat cei morţi în urmă.
Aşa şi demonii: spune unei părţi: toate ţi le voi da ţie. Şi celeilalte părţi la fel: toate ţi le voi da ţie. Şi când merg să-şi revendice alea "toate", dau nas în nas. Şi dracu merge apoi la fiecare: ţi le-am dat ţie: apără-le. Şi la ceilalţi spune la fel şi porneşte războiul. Planul drăcesc, a avut succes. Oamenii se omoară între ei. Urâtorul creaţiei lui Dumnezeu, fiindcă n-are putere să ucidă oamenii, lucrează "în duh", în gânduri, acolo unde poate schimba chiar şi sistemul hormonal, să te mânii, să urăşti, să fi lacom, să ai dorinţe pornografice şi adultere şi curvare, etc.

Şi apoi, ne mai şi face să credem că el nu există, ca să poată lucra liniştit. Să nu fie alungat de vreun gânduleţ la Dumnezeu, că vine harul şi el pleacă, că nu suportă, fiind căzut din har şi luptând pururea împotriva lui Dumnezeu şi a acelora care urmează lui Dumnezeu.

Noi credem că astea-s glume... o vai nouă, dacă credem că astea-s glume...

Da, cu adevărat calea creştină, este blândeţea şi iubirea. Doar aşa suntem creştini. Altfel, suntem atei. Mai rău. Doar prin prigoană, devenim Sfinţi Martiri.
Şi fi-ţi siguri, că Dumnezeu vede şi ştie tot ce mişcă pe pământul Lui, în fiecare miime de secundă. "Fiecare fir de păr din capul nostru ne este numărat, şi nu cade fără ştirea Lui", spune Duhul Sfânt prin Psalmii lui David.

Şi răsplăteşte fiecăruia, după cât de mult "s-au iubit unii pe alţii, precum EL ne-a iubit pe noi, aşa s-au iubit unii pe alţii", cum ne spune Hristos să facem.