Postul negru

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

De la început şi până la sfârşit Hristos a mărturisit lupta cea bună cu minciuna cea rea apărută în creaţie pe vremea lui Adam şi Eva, spurcăciunea pustiirii!

Omul se minte de atunci că e bun în pofta ochilor, în gustul bun al limbii şi în pofta sufletului din maţe şi din stomac oridecâte ori vede o fată... căci defapt la ceea ce el spune că e bun nu e altceva decât muizarea cu bărbaţi, cu femei, cu sine însuşi sau cu idolii abstracţi ai corcelii dintre păcat şi sfinţenie, astfel că bunul şi binele invocat cu care ispiteşte omul e defapt această vrăjitorie, această reţetă specială cu care se laudă că cică el crede că defapt e bun păcatul, înşelarea, spurcarea, scursurile şi răutatea din moment ce el are nume bun... şi aşa se lasă păcălit de satana care ispiteşte cu iadul că cică ar fi bun şi de dorit în timp ce omul îl ispiteşte pe Dumnezeu că cică el omul o să fie un sfânt ascultător de Dumnezeu... îl păcăleşte ispitindu-L cu raiul şi că ar dori omul raiul când efapt doar îl amăgeşte pe săracul Dumnezeu care tot speră că omul o să se schimbe şi o să-şi îndrepte viaţa!

Păi dacă vrei să te schimbi omule, atunci fă deosebirea între 'bun', 'bine', 'bunătatea' care vine din minciuna cea rea şi spurcăcioasă ca un virus păcălici şi între adevărata bunătate care vine din sfinţenia altruistă pe suportul iubirii curate şi care nu se corceşte niciodată cu păcatul.

''Să te târeşti pe pântecele tău şi să mănânci pământ!'' dacă vrei să reuşeşti să nu mai trăieşti pe sfinvers!..

Ieşiţi din minciuna cea rea şi din adevărul pârâcios care este defapt grija gLumii, grija de a te dezvinovăţii acuzând pe alţii pentru faptele tale!

Nu mai batjocuriţi bând spurcăciuni ca apa căci nu faceţi altceva decât să mîncaţi din blestem... şi dacă trăieşti în blestem blestemând şi împlinind blestemul ce sens mai are să te dai mare?

Cu cât te înfurii ca să omori şi să cureţi cu atât mai mult te răzbuni viceversa ca prostul făcând tocmai păcatul cel rău de parcă ai curăţi şi de parcă insistenţa te fac să te răzbuni făcând tocmai dorinţa aia cu care insistă cel rău ce te ispiteşte din tine să faci voia lui cea rea.

Halal te opui păcatului dacă te răzbuni făcând tocmai păcatul la care te opui... te răzbuni pe sfinvers şi te crezi deştept şi mare. Halal!

Adică în om există un nărav viclean de necredincios foarte credul şi uşor de păcălit aşa ca un pui, neobservabil uşor care face cam ce vrea prin interior... şi acest pui, copil 'bun' şi alintat, nu este altceva decât cruzimea inversată care se opune păcatului răzbunându-se invers adică păcătuind exact aşa cum îi cere satana păcatului insistent mâniindu-se şi revoltându-se pe acel nărav ca să se răzbune slujindu-l, împlinindu-l, făcându-l, executând comanda rea... deci e un fel de cruzime păcălită să facă sfinvers, să fie crud şi rău nu cu păcatul ci cu Dumnezeu, cu sfinţii, cu nevinovaţii, cu cei slabi şi bolnavi, cu orfanii, văduvele, săracii şi neştiutorii... şi face asta pentru că se lasă mituit cu dezvinovăţirea şi îndreptăţirea, că cică are dreptate sau cu slava de sine şi de la oameni sau cu tot felul de cadouri otrăvite... primeşte daruri şi dăruieşte daruri... ele sunt toxice şi otrăvite şi pline cu pismă şi blestem dar nu vrea să priceapă... pentru că nu vrea să-şi deschidă bine ochii ca să vadă dreptatea şi adevărul a toate împlinind binele în contra recidivei, în contra viciului care îi cere mereu ca o fiară însetată şi lacomă o nouă şi o proaspătă repăcătuire după un plan şi mai viclean şi mai strălucit în răutate şi cruzime... şi nsăcoceşte scenarii şi se închipuie ca-ntr-un film şi se îngâmfă cu creaţia sa artistică, pornografică, blestemată, criminală... şi asta îi place lucindu-i ochii de parcă ar creşte sau s-ar înălţa, defapt cade în ispită şi trădează, se leapădă şi contrazice, neagă, se încăpăţânează şi se ambiţionează ca să distrugă nu răul ci binele... fiindcă e programat prin ceva pe sfinvers.

Descoperiţi puiul de viperă şi de năpârcă orb ca o cârtiţă din voi şi vedeţi cât de liber este el să facă tot felul de prostii mituindu-vă că sunteţi ceva mare dacă vă răzbunaţi aşa cum vrea el mereu... cu ''bunătate''.

Scoateţi-l la lumină şi opriţi-l din acţiuni căci defapt e cel mai mare lepădător şi trădător... e un fel de mecanism personificat care se mânie pe păcat pentru ca să-l facă cu răzbunare crezând că dacă se răzbună el curăţă şi termină odată cu el, defapt nu vede că tocmai se răzbună cedând păcatului şi făcând păcatul cu voire mai mare aşa ca o răzbunare dezvinovăţitoare în sprijinul grijii lumeşti... liniştind parcă gândul păgân... în sensul că poate să stea linişti că nu i se opune ci se răzbună de partea sa... de partea minciunii rele şi adevărului pârîcios ca să mânce din blestem şi să slujească blestemul de partea răutăţii şi a răului răutăţii.

Păi pe Dumnezeu te răzbuni tu credincioasule? Păi de ce şi pentru ce? Oare e vinovat binele pentru că tu faci răul care-ţi cere mereu dobândă?.. şi dacă n-ai să-i dai atunci te bagă în sclavie rea! Spune puiule de năpârcă şi de VIPeră ce te lauzi că ai tată credinţa şi dreptatea lui Avraam: pe cine ai tu defapt drept tată şi mamă? Nu cumva te lauzi cu tatulio şi cu mamona spunându-le lor Dumnezeu pentru că-ţi dau daruri şi te alintă că cică nu ţi se va întâmpla nimic oricât ai păcătui... aşa ca gLumea?.. aşa ca toată gLoomea?

[vsovivivi]

..satana din om se numeşte malahism şi muism cu fata... egoism reciproc şi răutate răzbunată...
Vă păcăleşte cu zâmbochiul şi pofta din gură, din burtă, din stomac aşa pe esofag ca să vă placă fata şi nu e nici iubire şi nici plăcere ci e răzbunare sadică dublu sinucigaşă aşa ca un virus terorist ce are bombe asupra lui ca prin explozie să răspândească moartea prin păcătuirea care vine sigur... şi zice că e bun şi e bine când colo ceea ce vă spune subliminal că e bun şi bine e practic răzbunarea satanei din pismă şi mărirea închipuită cu care te mituie că te vezi mai mare, mai grozav, mai berou... te mituie şi te laudă ca să faci malahie cu fata şi asta înseamnă incest şi înşelare, ucigăşie reciprocă şi poftă de cărnărie... aşa o prosteşte pe sărmana c-o iubeşte... nu e iubire ci păcăliciu ispitoman şi mitoman pervers profită crezând că aşa poate face binele... nu face binele ci făcând răul crede că poate crezând că poate şi binele... nu e bine ce face ci e distrugere reciprocă, se mâncă unul pe altul, se devorează şi se deşertifică, e uciderea spermei şi a ovulelor, e malahism, crimă, pierderea iubirii şi corcirea sfinţeniei, coruperea interesului pentru cunaşterea păcatului...

Malahismul cu fata nu e sfinţenie şi nici bărbăţie ci înşelare satanicească în zâmbochiul botochiului din burtochiul stăpânit de satana... ca o căutare să cunoşti ca să ştii, ca o poftă de cunoaştere dar nu ajungi să ştii ci te preschimbi în muscă lucioasă ce devorează păcate la nesfârşit fără oprelişti!.. şi ajungi mai jos ca muştele de rahat căci ele nu-s nici malahiste şi nici muiste... ajungi ca un tăune de păcat ce face viermi plini de inele... fiecare inel reprezintă o victimă.

Nici un păcat nu va intra în Împărăţie şi în fericire!..

Spuneţi un NU hotărât malahiei cu fata şi muismului înălţător şi ispitomaniei şi luptaţi-vă căci altfel vă ia gLoomea şi vă lipeşte ochiul duhovnicesc şi vă face în el un reflex, un instinct că nu mai puteţi scăpa din el!

Nu credeţi poftele sexitului că luaţi exit din calea spre Rai şi ajungeţi accelerat pe fundul iadului ca nişte foarte mari..... criminali!

Totul este o aluzie şi o iluzie şi o trimitere gLumeaţă prin vrăjeala cuvintelor spre ideea că cică muismul şi malahismul cu fata ar fi bun... NU E BUN ci e RĂU şi e răutate satanică ce corceşte sfineţenia ca să te mituie ca mare stăpân... că apoi te crezi sfinţişor stăpânaş mai mare ca Dumnezeu... şi devi zăbavnic fiindcă tragi spre fete căci de aia ţi le plac şi fetzele şi băieţii, de aia... că vrei să vezi ca să cunoşti direct în gurochi!

Face ce face, te încurcă şi te zăpăceşte până-ţi deduci logic singur că păcatul e bun şi că asta cică se numeşte sfinţenie!

[vsovivivi]

Impreunare de 'statui', de idolişti.
Cruzimea şi ura pe sfinvers!.. ură pe urâta pe care defapt o iubeşti poftind ''frumoasele''!

Ceea ce caută ochiul sufletului tău văzând ca o frumuseţe, ca o privelişte, este poşta... adică ura pismaşe şi răzbunarea cruzimii maxime prin pofte şi frumuseţi de pui orb de cârtiţă care vrând să crească mare mănÎncă fără discernământ, cu nepăsare păcatele şi batjocuririle spurcăcioase şi ocărâtoare de parcă ar bea apă de izvor, cu o sete nebună şi făcătoare de rele de parcă l-ar face mare dând lecţii şi făcând proşti pe toţi.

El nu deosebeşte slava rea de aia bună şi că va fi mare pe sfinvers... dîndu-şi liber la muism lacom.

Aşa se lasă păcălit fraierul: vede că fata lu' tata a fost mângâiată şi alintată cu bani pentru că a ascultat şi a învăţat bine şi a luat premiul şi atunci ea a învăţat de la el să se dezmierde făcându-i lui tata pe plac ca să-şi facă ei pe plac aşa ca o mângâiere....... apoi a descoperit că îi place plăcerea şi mângâierea şi vede că băiatului îi place de ea şi că vrea şi atunci ea îşi face pe plac făcându-i pe plac ca să-i facă ei pe plac şi el văzând că ei îi place şi vrea atunci şi el vrea să-i facă pe plac făcându-şi şi lui pe plac şi iată căderea... el vrea să-i facă ei pe plac fiindcă ea vrea să-şi facă pe plac şi lui îi place să-i facă tot mai mult pe plac fiindcă-i frumoasă şi nu e iubita lui şi atunci cad amândoi în înşelare, băiatul crezând că profită şi că la el nu se pune decât ca profit când colo devine el cel mai vinovat şi aşa învaţă să risipească sfinţenia crezând că-şi adună beroism.

Apoi totul devine o rutină, el o vede şi vrea fiindcă vede că ea vrea şi nu-şi dau seama că masifică poşta, înşelarea, virusul distrugerii şi nu pricep că nu deosebesc pofta şi plăcerea bună şi frumoasă de pofta rea şi urâtă care se numeşte înşelare, trădare, adulter, incest, pedofilie şi mai ales malahie muistico măritoare de sine ca mare descoperitor savant obijnuit ca şi puiul de cârtiţă orb ca să fie curios să vadă ca să pârască aşa ca ipocriţii după ce şi el a participat la poştă după învăţătura lui Ava PleAva că cică păcatul e bun şi te eliberează de tensiuni şi de încordări şi de nevroze...

Defapt nu e altceva decât că-ţi deschizi simţurile, ochii, mirosul, urechile, deducţiile şi priceperile şi înţelegerile către comunicaţiile satanei care te cheamă la păcătuire şi înşelare prin aluzii, avansuri, flirtruri şi prin deducţii ilogice, scurte, stârmbe, absurde, vorbe cu subânţeles, că cică e bine şi de dorit ca să păcătuieşti şi să înşeli profitând de ocazie şi nu stând ca prostul văzând că ea vrea ci te încurajează ca să ai curajul să o satisfaci în culmea cruzimii făcându-i pe plac... pe la spate.

Defapt ucideţi sfinţenia şi iubirea şi vederea răzbunându-vă pe voi ca să vă răzbunaţi pe Dumnezeu slujind astfel morţii şi deşertăciunii şi făcând pe placul pismei satanei care vă ajută să deveniţi PLEAVĂ amară!

Ştiu că suntem orbi şi uşor de păcălit însă trebuie să ne opunem muismului, malahismului, căutării să vă potriviţi cu frumoase eliminând din viaţa voastră toată poşta, toate născocelile crude şi gLumeţe ale pornografiei creatoare de plăceri perverse aşa ca o glumă care nu-ţi afectează indestructibilitatea.

De la păcat vine orice boală şi orice distrugere şi orice amar... cine spune altfel vă minte!.. dar şi cine vă spune aşa şi se face rob păcatului vă minte de asemenea aşa ca viclenii ipocriţi care răspândesc virujul în ascuns!

Rugaţi-vă să putem posti ca să nu mai păcătuim niciodată!..
Uţă-n ulă-n uţă să nu fie!

[vsovivivi]

Postiţi la muism şi la orice credinţă deşartă care vă învaţă că păcatul e bun şi că nu de la păcate vă vine tot răul.

Şi să nu mai păcătuim ca să nu fie nouă mai rău... căci mai răul vine când începi să nu-ţi mai pese şi să te mândreşti că te mândreşti ca beroul cu răutăţile şi înşelările şi vicleniile pe care le pui în practică programat de propriile creaţii foarte ispititoare şi foarte alunecoase în viciu...

Nu mai doriţi să vedeţi ca să revedeţi ca să vă placă frumuseţile pentru a păcătui... căci fetele nu sunt date pentru a fi ele satisfăcute la plăcerile lor naive pentru care vă cheamă să vă arate şi să vă dea şi să vă satisfaceţi căci asta înseamnă masificarea păcatului şi a înşelării şi nedeosebirea binelui de rău care duce la scursură şi spurcare fără oprelişti până la autodistrugere reciprocă!

Defapt plăcându-vă 'frumuseţea' fetelor faceţi pe placul satanei şi nu pe placul fetei sau pe placul vostru sau pe placul Domnului ci pe placool pismei satanice care vrea ca toţi să fiţi acolo unde e el de jos adică sub fundul iadului şi de ruşinea ruşinilor muizând şi slujind scârboşeniile şi răutăţile cu toată puterea prostiei, orbirii şi vicleniei.

Nu există frumuseţe şi bunătate să vină de la păcat ci păcatul vrea s-o strice exact aşa cum împreunarea este o stricăciune... căci dacă vă împreunaţi ca să înşelaţi şi priviţi ca să poftiţi atunci folosiţi frumuseţea pentru a stârni poftele rele şi vă veţi numi STÂRLICI malahişti care nu veţi intra în rai şi în bunătate ci veţi suferi chinurile iadului căci viciul odată pătruns te distruge şi te chinuie până piei!

[vsovivivi]

Adică vrea Domnul să ne zică să nu participăm la ispită, la răutate făcând nedreptate dar nici să fim pasivi şi fricoşi şi neparticipatori la dreptate atunci când vedem că se săvârşeşte o nedreptate ci să luăm atitudine dreaptă şi să oprim desfrânarea.

Trebuie însă avut grijă atunci când iei atitudine să nu cumva să deduci sfinvers căci deducţia se lasă uşor mituită, păcălită cu profitul, cu câştigul în jocuri sau lupte însă defapt e o poftă de cărnărie pusă în capcană ca să cazi în ea şi să te baţi pentru a împlini ispita cu credulitatea că nu vei fi afectat, că nu păţeşti nimic... deci atunci când satana bârfeşte şi te atrage în revoltă căci tu simţi că e adevărat ce spune trebuie să realizezi că el spune despre el, căci el e cel mare care a făcut păcatul abominabil şi de aia simţi că e adevărat ce spune, însă aruncând vina pe altul îţi ascunde că el e păcătosul ipocrit şi ispititor şi care te păcăleşte ca să te mânii şi să greşeşti şi să te revolţi sfinvers făcând şi căzând tocmai în ispita care te-a revoltat şi făcând tocmai păcatul care te revoltă, răzbunându-te ca să dovedeşti ca beroii grozavi că eşti invincibil şi indistructibil şi că la tine nu se pune păcatul deci n-o să păţeşti nimic... aşa ai impresia că nu păţeşti nimic şi aşa pare că vezi... însă adevărul este că în ziua în care ai păcătuit chiar atunci ai murit şi de atunci dacă mai păcătuieşti devi sluga satanei şi rob păcatului şi execuţi şi ispiteşti având în tine lucrarea cea rea a disturgerii şi autodistrugerii pentru păcatuirea şi distrugerea aproapelui.

Defapt e un fel de malahie prin frustrări ca răsbunându-te să te încânţi!

Deci nu participaţi cu privirea sau trăirea la poştificare şi muizare şi când se întâmplă vre-o nedreptate încercaţi să spuneţi cinstit adevărul făcând dreptate prin atitudinea cinstită şi dreaptă şi răspunzătoare evitând să vă sustrageţi sau să nu participaţi la săvârşirea actului de dreptate adevărată... căci minciuna şi negura şi neghina se instalează în voi dacă sunteţi pasivi sau dacă vă duceţi în ispită ca să participaţi la căderea în capcană.

Pe scurt, evitaţi să fiţi căpcăuni căci vă sinucideţi jerfindu-vă nu pentru iertarea aproapelui ci pentru căderea lui şi a voastră peste el.

Nu vă lăsaţi păcăliţi, mituiţi, atraşi la câştig şi la profit şi la false credinţe căci nu e altceva decât slănina din cursa de şobolani şi o să cădeţi definitiv în capcană...

Iar dacă aţi căzut nu vă disperaţi şi nu vă zbuciumaţi ci ridicaţi-vă şi străduiţi-vă să vă îndreptaţi şi să nu mai greşiţi... căci nu se poate să vreţi să cădeţi în ispită dar şi să rămâneţi nevinovaţi, nu puteţi fi înşelători dar şi nevinovaţi aşa cum vă învaţă gLoomea că e de dorit să ai aventuri că cică e normal şi natural... e înşelare şi malahie şi muism şi pedofilie şi răzbunare şi incest şi curvie şi tot răul şi blestemul care vă ucide duhovniceşte şi apoi păcătuind veţi muri şi vă veţi chinui în iadul în care v-aţi băgat ca fraierii încântaţi de câştiguri vremelnice dăruite de satana.

Nu uitaţi că satana nu vă dă nimic şi nici măcar nu minte pentru voi ci pâreşte ca să vă omoare careva cât mai repede pentru ca să nu mai apucaţi să vă pocăiţi!

''Şi nu ne duce pe noi în ismită şi ne izbăveşte de cel viclean şi rău şi ipocrit!

[vsovivivi]

''Şi a văzut Domnul atâta silnicie şi abuz şi sforţare şi ispită şi răzbunare violatoare şi furie crinversă şi lege strâmbă şi nedreaptă şi că toată visarea şi închipuirea şi delăsarea şi mânia omului este spre rău şi sfinversare şi pentru fărădelege şi batjocură distractivă, încă din pruncie... încă din tinereţile lui 'bune'... şi s-a întristat foarte... căci omul era căzut în robie şi nu mai voia să iasă din groapă ci se lăsa condus până la bătrâneţe de orbi, de surzi, de muţi, de viciul cel prost şi morhalău şi mare mitoman măritor de sine ca să cadă în groapa fără fund, în adâncul cel mare care se cheamă fatalism şi fetişizare şi necredinţă fără leac şi fără speranţă aşa ca o soluţie la orice şi ca un leac ce te îndeamnă să păcătuieşti până mori că cică şi aşa nu contează dacă oricum mori sau dacă oricum vine potopul.

Păi de la păcat vine potopul şi nu de la altceva!

Aceasta este întrebarea răutăţii care adaugă nedrept ''plăcere'' iubirii, prin lăcomie şi programări perverse, aceasta este iubirea de sine în contra lui Dumnezeu şi iubirea dintre doi apropiaţi, cunoscuţi sau necunoscuţi împotriva Domnului:

De ce visez 'facere' în câştig şi sper să fumuizez ca să câştig, adică să vreau să mut, adică să aia... nu una, nu foarte multe ci doar mai multe fete fecioare sfinţişoare cică pentru Dumnezeu, zicând că e bine?

Poate cineva să-mi răspundă sincer şi serios la întrebarea asta care-mi aduce fie potopul fie mântuirea?

[vsovivivi]

E foarte ciudat năravul omului ce crede uşor în bârfe... adică vine unu' spurcat, criminal, plin de minciuni şi fapte rele văzute din abundenţă de oricine şi-ţi spune ceva rău şi urât de un om sfânt plin de fapte bune văzute şi ştiute de toţi cu o viaţă aleasă şi curată şi atunci omul ca nebunul crede imediat bârfa şi minciuna venită prin gura aia spurcată de om trădător, pismaş, rău şi viclean.... da' când omul cel sfânt cu fapte bune văzute şi ştiute de toţi şi cu viaţă aleasa îţi spune ceva atunci imediat omul se îndoieşte şi cere semne şi minuni ca să creadă ce-ţi spune sfântul.

E drept oare o astfel de atitudine fricoasă? Ce părere aveţi?

Păi chiar dacă ar fi adevărat şi sfântul săracool ar avea şi el nişte fapte rele neştiute de nimeni şi ţinute ascunse, fapte mult mai puţin rele şi mult mai nevinovate ca mulţimea de minciuni şi de fapte rele şi foarte urâte ale celuilalt şi vizibile şi ştiute de toţi.... ca să nu mai punem la socoteală şi faptele rele neştiute şi ascunse oare atunci, când punem în balanţă ca să judecăm drept, pe cine suntem noi datori să credem mai mult şi mai mult? Deci cine e vrednic de crezare şi cum e drept să credem şi în cine şi pentru ce?

Unul are o viaţă aleasă şi poate că chiar are şi câteva fapte rele ţinute ascunse iar celălalt are o viaţă de fiară plină de fapte rele văzute şi ştiute de toţi şi mai are şi o mulţime de fapte ascunse rele şi blestemate da' vine el să-l bârfească pe omu' bun şi sfânt că cică nu e credibil... şi atunci cum e drept să credem şi pe cine?

Oare faptele rele văzute şi ştiute ale celui rău nu ar trebui să ne dea de gândit că nu numai omul bun are fapte rele ascunse ci şi celălalt?

Şi atunci pentru ce de la unii cerem semne şi minuni ca să credem şi de la alţii credem imediat toată bârfa şi minciuna bucurându-ne şi revoltându-ne pe omu' bun de parcă el ar fi omu' cel rău şi necredincios care cică n-are fapte rele ascunse şi că cică le ţine pe toate la vedere? Păi dacă are fapte rele vizibile oare chiar n-are şi fapte rele ascunse din moment ce bârfeşte şi-l pâreşte pe cel bun? Şi dacă ambii au fapte rele ascunse da' omu' bun nu are fapte rele văzute sau ştiute de alţii atunci pe cine credem mai uşor? Cine ne păcăleşte oare mai tare şi cine ne face mai mult rău, nouă sau altora?

Unul ucide şi fură pe faţă şi de faţă cu alţii şi spune de altul pe care nu l-a văzut nimeni că ucide şi fură că defapt a ucis şi a furat şi el... tu din ăştia doi pe cine crezi? Pe cel bun pe care nu l-a văzut nimeni ucigând şi furând sau pe cel rău pe care-l ştie toată lumea, pe amândoi sau pe niciunul? Şi pe cine crezi mai mult şi mai repede fără să judeci, să analizezi şi fără să pui în balanţă?

Să mergem după lozinca ''gura păcătosului adevăr grăieşte''? Atunci de ce să ne mirăm că lumea urmează mereu pe satana? Păi dacă păcătosul spune adevărul înseamnă că sfântul minte şi atunci dacă vrem să fim crezuţi e musai să ne facem cu toţii păcătoşi... NU? Păi dacă sfântul are fapte rele ascunse?.. că doar ni l-a pârât păcătosul care are şi el fapte ascunse din moment ce numai el le ştie pe cele ascunse ale sfântului, oare nu au ascuns împreună faptele rele şi amândoi sunt vinovaţi? Şi dacă amâdoi sunt vinovaţi de ce l-am crede mai uşor pe pârâcios? Da' dacă pârâciosul minte sau dacă spune adevărul cu minteres viclean şi rău ce ne facem? De ce nu ne punem niciodată problema că s-ar putea ca pârâciosul să mintă sau să spună adevărul doar ca să ne facă rău sau ca să-şi scape pielea? Şi de ce fapta pârâtă e mult mai gravă decât mulţimea de fapte văzute şi ştiute ale celui rău care din moment ce e rău precis are şi fapte ascunse la fel de rele ca cele neascunse?

Deci cum e drept să credem mai uşor şi pe cine?

Mai simplu, doi tâlhari au făcut o faptă rea şi unul mărturiseşte de celălalt că ăla a făcut-o.

De ce oare nu pricepem niciodată că fapta respectivă ascunsă au făcut-o împreună şi că pârâciosul are un interes viclean şi rău în ce ne priveşte atunci când ni-l pâreşte pe tovarăşul său de tâlhrie?.. căci altfel de unde să ştie?

Şi de ce n-am bănui şi n-am crede că defapt tâlharul nu e altul dectâ pârâciosul că celalalt încă n-a recunoscut?.. deci cel ce ştie şi pâreşte e deja dovedit că e vinovat de faptea respectivă din moment ce ştie de ea numai el că poate fi nu martor neimplicat ci făptuitor sau martor participant... celălalt ca să fie vinovat mai trebuie să mărturisească sau trebuiesc aduse dovezi şi probe certe că altfel acuzăm poate un nevinovat!

Iar dacă noi crezând în bârfa vicleană devenim unelţica fraieră a lucrării celui rău care pâreşte... oare o să ne fie mai bine sau mai rău?

Deci pe cine credem mai uşor şi de ce şi pentru ce? Pe sfânt sau pe păcătosul pârâcios care se întoarce abea când este prins în flagrant?