Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[bogdan81]

Si abia acum am aflat, datorita site-ului citat de Cristirg, din marturia parintelui Zosim Oancea, ca parintele Arsenie Boca se uita ore intregi in oglinda si exersand tehnica hatha-yoga. Asta e inca o marturie de la un om de buna credinta care imi sporesc dubiile in legatura cu persoana lui Arsenie Boca

[cristirg]

alt ratacit care zice ca yoga e buna cel putin cea corporala,hatha yoga

Parintele Ghelasie Gheorghe despre yoga: http://www.trilulilu.ro/muzica-tradi...heorghe-desp?b

-ce zice ratacitul de Ghelasie Gheorghe:

-"practica yoga are valoarea ei,fiecare spiritualitate are valoare ei ??!"

-"crestinism + hinduism = metafizica crestina domne,nu trebuie sa combatem spiritualitatea hindusa,orientala"

-"practicile yoga energetice sunt niste valori terapeutice,asta a descoperit si stiinta"

-"sacroterapia crestina fara terapia yoga corporala e incompleta ???!!!" - adica si sfintii ar fi trebuit sa practice hatha yoga domne...

-"de asta a aparut si cartea lui plina de rataciri: medicina isihasta, o carte new-age, plina de inselari"

În prealabil postat de cristirg

– în aceeași carte zicând că Mântuitorul s-a întrupat în persoană omenească își arată, poate fără să cunoască de fapt dogmele Ortodoxe, afiliația la nestorianism;

• "Iată ce mare e sfatul Sfintei Treimi: ca Unul din Treime să se facă om pentru noi şi pentru a noastră mântuire, ceea ce e totuna cu crearea firii din nou. Mântuitorul, omeneşte, a mers şi merge înaintea noastră, făcându-Se cărare de la om la Dumnezeu. Nu putem rămâne decât uimiţi de dragostea pentru înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu, personificate în Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul." (pg. 34, Cărarea Împărăţiei )

• "Dar Dumnezeu preamilostivul, din iubirea de oameni, a făcut totul din partea Sa, ca să-i întoarcă pe oameni din povârnirea pierzării într-o cale nouă, în calea mântuirii. De aceea Fiul, a doua Faţă a lui Dumnezeu, S-a făcut Om desăvârşit - afară de păcat - şi ne-a arătat Cărarea. Prin urmare, calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu însuşi ca Om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate şi dându-ne îndrăzneală. Pe cărarea mântuirii încă merg două feluri de călători, căci de-atunci... un Tovarăş nevăzut şi bun merge cu noi, cu fiecare, în toate zilele, cu fiecare rând de oameni, până la sfârşitul veacului: Dumnezeu însuşi şi cu sfinţii Săi, întovărăşind nevăzut pe oameni..." (pg. 14, Cărarea Împărăţiei )

• "Până aci se înţelege şi nu se prea înţelege drama desăvârşirii persoanei omeneşti. Şi fiindcă aceasta nu s-a prea putut înţelege, urmări şi realiza, a fost nevoie ca Dumnezeu să creeze omul a doua oară şi, prin creştinism, să-l facă în stare de această înţelegere şi realizare a desăvârşirii sale personale. Această desăvârşire urmărită şi aşteptată de Dumnezeu de la om, ni s-a revelat, ni s-a dat de model în persoana clară şi reală a lui Iisus Hristos, a Dumnezeu-Omului. De aceea El e Calea şi naturală şi supranaturală a desăvârşirii. Iisus Hristos nu avea nevoie de mântuirea Sa, dar fară pogorârea Sa, în trup de om recreat, născut afară de calea păcatului, mântuirea noastră ar fi fost cu neputinţă; ori noi eram şi suntem cei ce avem nevoie de mântuire. Deci pentru iubirea de oameni a lui Dumnezeu, simţită de noi ca o credinţă arzătoare de mântuire, ni s-a arătat şi ni s-a dat ca model de viaţă persoana reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El e pentru noi oamenii măsura desăvârşirii. Atât doar că modelul revelat trebuie urmat. Căci, dacă Dumnezeu a tăcut totul pentru mântuirea noastră, aceasta nu însemnează ca noi să ne dedăm lenei, pentru că a făcut Dumnezeu totul şi noi nu mai avem de făcut nimic. Dumnezeu a făcut totul din partea Sa, anume: S-a micşorat pe Sine şi S-a făcut om adevărat, întru totul asemănându-se nouă, afară de păcat, ca să ne arate cărarea cu lucrul şi cu persoana Sa. El era şi Dumnezeu adevărat, dar a mers omeneşte pe calea cea nouă. De aceea, calea mântuirii o numim calea lui Dumnezeu, pentru că, cel dintâi, El a mers pe ea."
[.....]
E bine de observat că Iisus Hristos, întrupat în om adevărat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; căci cu puterea de Dumnezeu, ca fulgerul l-a aruncat din ceruri. Iisus a venit să se lupte cu diavolul, ca om adevărat, întrucât numai aşa ne putea împinge la toată îndrăzneala câtă trebuie; iar câştigând - ca om - o biruinţă desăvârşită asupra lui, biruinţa ne-a dat-o nouă, în dar, dar numai dacă ne luptăm şi noi ca El. Cu biruinţa Sa, Mântuitorul ne-a învăţat şi pe noi meşteşugul războirii, ne-a dat cunoştinţa şi ne-a dat şi puterea. Deci El e meşteşugul, cunoştinţa şi puterea; El e modelul de luptă, cât ţine cărarea. Mântuitorul de aceea a şi venit, ca să sfărâme lucrurile diavolului şi să surpe stăpânirea lui în care ţinea pe oameni. Astfel, când L-a ispitit, în Pustia Carantaniei, ca să facă din pietre pâini, căci flămânzise, El l-a bătut cu Scriptura, zicând: " Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu"! Dar diavolul n-a renunţat la luptă, ci L-a ispitit iarăşi cu strălucirea tuturor împărăţiilor pământului - cu slava puterii politice - zicând Domnului: "Ţie îţi voi da toată puterea şi strălucirea ei, căci mie-mi este dată şi o dau cui vreau. Deci, dacă tu te vei închina mie, toată ţi-o dau Ţie". Privitor la aceste cuvinte semeţe ale ispititorului, Sf. Ciril al Ierusalimului se întreabă dacă a minţit Satana atunci, sau, silit de prezenţa lui Dumnezeu, a spus adevărul? Ci răspunzând Iisus, l-a bătut, grăind din Scripturi: "Scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai pe El unul să-L slujeşti". Când s-a văzut diavolul bătut din Scripturi a luat şi el Scriptura, căci ştie şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui, fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, de vreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună. Aşa, îl duce pe Iisus pe aripa templului din Ierusalim, zicându-I: "Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos, căci este scris că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să Te izbeşti cu piciorul de vreo piatră". Atunci Iisus i-a tăiat scurt şi ispita aceasta, răspunzându-i: "S-a zis în lege să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!" Şi după ce sfârşi toată ispita, diavolul se duse de la El până la o vreme. Semn că a mai venit şi sub altă formă." (pg. 26-28, Cărarea Împărăţiei )

În prealabil postat de cristirg

Sfinția sa a scris în Cărarea Împărăției:
Toate faptele omului, toate mişcările lui, se înseamnă undeva, într-o nevăzută carte, şi se înseamnă şi în sămânţa sa, şi cu aceasta îşi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale.

• "Toate faptele omului, toate mişcările lui, se înseamnă undeva, intr-o nevăzută carte, şi se înseamnă şi în sămânţa sa, şi cu aceasta işi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale. Legile vieţii sunt legile Creatorului; păcătuieşti împotriva lor, nu scapi fără mustrarea lui Dumnezeu. Deci, nu ne mai tocmim, că Dumnezeu n-ar avea cuvânt în biologie şi că venirea lui Iisus la nuntă ar fi numai un simplu fapt divers, fără o semnificaţie neînchipuit mai largă pentru aducerea şi conducerea personală a fiecărui om ce vine în lume.

Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu.

De faptul că suntem oarecum anteriori faţă de forma noastră pământească, însuşi ne spune, învăţându-l pe Ieremia când acesta încerca să se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pământ:

Ieremia 1:
5. înainte de a te urzi în pântece... te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc printre popoare.

Suntem prin urmare de obârşie spirituală, făpturi spirituale, trimise vremelnic într-o închisoare de carne şi oase, şi împlinind un destin, între ceilalţi fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai noştri." (Cărarea Împărăţiei, pg. 236-237)

• "Toate faptele omului, toate mişcările lui, se înseamnă undeva, intr-o nevăzută carte, şi se înseamnă şi în sămânţa sa, şi cu aceasta işi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale. Luaţi aminte părinţilor, că nu e glumă cu viaţa copiilor pe care îi aveţi sau vreţi să-i aveţi. Sunteţi răspunzători de ei şi de toată viaţa lor, căci cum le-aţi dat-o aşa o au! Şi copiii voştri vă vor judeca pe voi, după cum bine ştiţi şi bine plătiţi. Iar când te-or supăra fii cuminte şi nu-i blestema, ascultând pe diavolul până la sfârşit, ci dă-ţi seama că ei îţi aduc aminte de păcatele tale cele nemărturisite şi neispăşite. Roagă-te pentru ei şi roagă-te şi pentru tine – chiar când te-or blestema - să te ierte Dumnezeu (Cuvânt din 22 feb. 1942, Măn Brâncoveanu).

[bogdan81]

Parintele profesor Zosim Oancea despre Arsenie Boca:

"O primă concluzie: folosirea unor tehnici ascetice trebuie făcută cu discernământ în așa fel încât să fie subordonată integral existenței duhovnicești creștine și, în particular, creștine ortodoxe. Face cineva aceasta? Atunci se găsește pe drumul cel bun. În căminul facultății prin 1928 era student Părintele Teodor Bodogae, părintele Arsenie Boca și cu tatăl meu[1]. Și erau colegi de dormitor. Și Arsenie stătea ore în șir în fața unei oglinzi și se uita între ochi; și l-au întrebat „ce faci acolo?” „Păi, zice, uite fac exerciții de concentrare” Păi, de unde, cum? Avea o carte de hatha-yoga. Învăța o tehnică de acolo. I-a fost păgubitoare?"

[bogdan81]

Pai cum adica fratilor se uita ore intregi in oglinda si se privea intre ochi ?
Pai asta nu e normal nici pentru un om care se pretinde sanatos la cap, daramite pentru unul care aspira la sfintenie.

Şi cum se face că părintele Arsenie Boca a lăsat scris tocmai invers? :))

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi cum se face că părintele Arsenie Boca a lăsat scris tocmai invers? :))

Ca să ne aburească pe noi doi şi pe alţii, ca să ne care în iad, ca să ne facă slujbaşi ai ashramurilor lui bivolaru din suedia. Ce nu-i clar?
Aauuuuuuuuum!

:))) .... :)))
Frate Cezar, mulţumesc.

[bogdan81]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Ca să ne aburească pe noi doi şi pe alţii, ca să ne care în iad, ca să ne facă slujbaşi ai ashramurilor lui bivolaru din suedia. Ce nu-i clar?
Aauuuuuuuuum!

Eu vad pictura de la Draganescu care a fost facuta in ultima parte a vietii si care arata limpede ca parintele Boca nu a renuntat de tot nici spre sfarsitul vietii la sincretismul si adogmatismul specific oriental. Coroborat cu marturiile unor oameni de mare incredere ca parintele prof Staniloae, parintele prof Zosim Oancea, prof Lidia Staniloae, parintele Arsenie Papacioc, parintele Paulin Lecca si multi alti oameni de buna credinta, cred ca o atitudine cel putin rezervata se impune.