Ortodoxia copta, pilda admirabila de eroism multisecular

În prealabil postat de Vitiate

Ovidiu, te stradui degeaba. Nu te prinsesi ca nu ai cu cine?

Făcui o mică încercare (eşuată ca multe altele). :)

În prealabil postat de Vitiate

Mirela, de data asta Mihail are dreptate.

Interesant că nu are timp să demonstreze, în schimb are timp să jignească. Are dreptate că Igor scrie multe interpretări prost înţelese, dar modul de abordare lasă de dorit, nu numai al lui Mihail, dar şi altor useri cu pretenţii. Prezenţa lui Igor pe forum nu este întâmplătoare şi a scos la iveală, încă o dată, slăbiciunile noastre. Să ţinem cont de vârsta lui Igor şi că, uneori, a scris şi lucruri folositoare, ce-i drept, cele vătămătoare au un procent mult mai ridicat decât cele utile. Dar noi avem un duh al "dreptăţii" şi al "îndreptării" care mereu ne stăpâneşte şi ne orbeşte, nemaivăzând frumosul, esenţialul. Uităm să vedem ceea ce e mai frumos într-un om, uităm să ne bucurăm unul de celălalt şi, dacă e cazul, cu dragoste şi pace să-l îndreptăm (nu e musai să apelăm la jigniri). Nu există om care să nu aibă ceva frumos, doar dacă insistăm să nu vedem. În loc să construim, noi mereu dărâmăm, ne închidem în universul nostru mic şi plin de dreptate. Sfada, bârfele, jignirile, tulburarea nu sunt de la Domnul, ci la cel viclean şi unde sunt prezente este semn că ceva nu este în regulă.

[Mihailc]

În prealabil postat de ovidiu b.

Interesant că nu are timp să demonstreze, în schimb are timp să jignească. Are dreptate că Igor scrie multe interpretări prost înţelese, dar modul de abordare lasă de dorit, nu numai al lui Mihail, dar şi altor useri cu pretenţii.

Mi-ar lua zile întregi numai să adun materialul, fără să socotesc alte zeci de ore de ceartă inutilă pe marginea lui.
Nu mi-am imaginat niciodată că un absolvent de teologie ortodoxă poate să susţină că Patericul egiptean era "terminat" în secolul V (un exemplu printre multe altele). Nu-ţi trebuie nu-ştiu-ce erudiţie să te prinzi că-i o minciună penibilă, e suficient să citeşti două, trei studii pe această temă, acordând credit fie şi numai informaţiilor omologate de toţi cercetătorii din domeniu.

Cât despre "modul de abordare" al unui asemenea tip de atitudine mi-e teamă că nu vom găsi niciodată soluţia optimă. Trebuie să ne confruntăm cu ceea ce suntem aşa cum suntem. Am aflat multe despre mine din ambele posturi, prigonit sau prigonitor şi cu siguranţă mai am multe de aflat. Însă n-am pus la suflet nimic din tot ce-am încasat pe internet. Dacă i-am spus cuiva ce cred despre el, fără ipocrizie, rănindu-l, e foarte posibil să fi greşit dar şi acela are de căutat un răspuns la o întrebare extrem de incomodă: de ce e afectat atât de tare atunci când e călcat pe coadă?

[Igor_Paslusnik]

Ai răspuns mai blând, în duh creştinesc, frate Mihail. Slavă Domnului.

Nu am citit tratate istorice despre Patericul Egiptean, cum spui că ai citit tu, ci câteva note informative de la diferiţi părinţi profesori. Am afirmat că Patericul Egiptean, era deja terminat de compus, de scris, în secolele V-VI, respectiv anii 500, fiindcă aşa am fost învăţat. Dacă e greşit, sunt încântat să primesc orice ajutor de la tine, dar jignirile sau "călcările pe coadă", nu sunt creştineşti, între creştini. Dacă şi noi ajungem să ne jignim, chipurile ca să vedem cât suportăm, atunci ce să aşteptăm de la oameni, de la lume? Creştinii nu se ispitesc unii pe alţii, nu se încearcă, spun Sfinţii Părinţi, nu se testează, că suficiente teste avem de la cele 3 mari războaie, ce le avem începând la fiecare răsărit de soare: cu noi înşine, cu lumea şi cu demonii.

Am afirmat că Patericul a fost terminat de scris şi de compus, aproximativ în anii 500, pe marginea afirmaţiei lui Adrian (Vitiate) că părinţii din Patericul Egiptean erau monofiziţi, şi îl dă exemplu pe Sfântul Antonie cel Mare, care a trăit între 251-356, iar monofizitismul a apărut în 440. Iar părinţii din Patericul Egiptean, marea lor majoritate, au trăit în timpurile Sfântului Antonie cel Mare. Categoric nu erau monofiziţi, ci ortodocşi. Deci te rog, dacă îmi vei dovedi, cu surse istorice, cu izvoare sau scrieri ale vremii, tratate obiective, cu bibliografie, că Patericul Egiptean încă se scria, ca şi colecţie, după anii 500, te rog dovedeşte de asemenea, în acelaşi spirit critic, că părinţii din Patericul Egiptean erau monofiziţi. Şi are anume dintre ei. Mulţumesc.

Şi ca să nu uit, te-am acuzat că semnătura ta e anti-Biblie. Şi pentru că eu dovedesc ce vorbesc, obiectiv, şi mai ales fără să jignesc, semnătura ta, spune:
"Tu crezi că nu poţi face aproape nimic;" (Lev Gillet) adică cu alte cuvinte, nu poţi face aproape nimic, deci poţi face totuşi ceva. Atunci când omul crede că poate face totuşi ceva, el singur, a căzut în mândrie şi începe iadul înăuntrul lui, încă din această viaţă. Hristos ne spune: "căci fără Mine nu puteţi face nimic." - Ioan 15, 5. Şi în altă parte, Acelaşi Hristos ne spune: "Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte?" - Luca 12, 25-26 Deci dacă Lev Gillet, ar fi vrut să scrie ceva adevărat frumos, adăuga după primele 8 cuvinte şi cuvintele: "şi bine crezi, că nu poţi nimic fără Hristos." Dar aceste cuvinte lipsind, întregul citat al lui Lev Gillet, de la semnătura ta, e un tur de forţă al mândriei. Şi deci cădere. Iar frăţia ta, ţi-ai pus o cădere la semnătură.

P.S.: pentru cei curioşi, nu am nimic de ascuns, am 28 de ani. Dar vârsta pentru mine nu contează. Sun bătrâni, care se machiază, poartă haine mulate, sau merg la sală, conduc cu viteză şi zgomotos, adică "trăiesc" tumultul tinereţii. Adică nu îşi acceptă vârsta, spun despre ei, că bătrâneţea lor e o ruşine şi o osândă mai mare, către iadul de dinăuntrul lor, în care au început demult demult să trăiască. Vârsta unui om ar trebui să fie dăruitoare de sfinţenie şi despătimire, de neprihănnire, luminare, îndumnezeire, începând mai ales de la 30 de ani, când după legea veche, aveai voie să începi să vorbeşti în public, nu înainte de 30 de ani, că se considera că înainte, nu ai ce spune, nefiind suficient de copt. Deci toţi creştinii de peste 30 de ani, trebuie să fie atleţi şi maratonişti pe drumul spre mântuire, să se întreacă unii pe alţii, în cele ale sfinţeniei. Dacă nu fac asta, din indiferent ce motiv, vârsta le este o ruşine şi creştinismul le este formal şi spre osândă. Mă cutremur, că mi se apropie vârsta de 30 de ani...

Iertaţi-mă.

[Mihailc]

Te-ai smintit de semnătura mea... Of, Emiliane, nu ştiu cine o scoate la capăt cu tine!

Ovidiu, american beauty, Culai şi cine mai doreşte.... vă rog să-mi spuneţi şi voi ce e în neregulă cu semnătura aia!? Ce înţelegeţi din fragmentul lui Lev Gillet?
Poate îmi sugeraţi şi cum aş putea să reacţionez la o asemenea interpretare!

În prealabil postat de Mihailc

Ovidiu, american beauty, Culai şi cine mai doreşte.... vă rog să-mi spuneţi şi voi ce e în neregulă cu semnătura aia!?

Eu nu văd a fi ceva în neregulă în acea semnătură, dar dacă omul asta vede, nu ai ce-i face. După cum vezi, mai mult nu poate. Şi chiar dacă ar fi "nereguli", care e treaba mea?

În prealabil postat de Mihailc

Poate îmi sugeraţi şi cum aş putea să reacţionez la o asemenea interpretare!

Iartă-l, treci peste, interpretarea se potriveşte ca nuca-n perete, dar nu are sens să-i explici căci vei primi o replică de genul: "ţi-am citat din Biblie şi din Sfinţii Părinţi, deci n-am cum să greşesc".

ps: cu ocazia asta am aflat şi eu cine a fost Lev Gillet, deci cu un folos tot m-am ales...până acum nu am fost curios să văd cine este acest Lev Gillet... :)))

[Igor_Paslusnik]

Ovidiu, ba da pot să greşesc, sunt om, e omeneşte să greşeşti, dar e dumnezeieşte să te îndrepţi apoi, după ce ai greşit. Sigur că pot să greşesc dacă interpretez Biblia după capul meu. Dar n-am interpretat Biblia, ci am interpretat citatul lui Lev Gillet. El, Gillet spune acolo (în semnătură) că noi nu putem să facem multe, dar acele puţine care le putem face, să le facem spectaculoase, x,y,z, ce mai spune el apoi, că sare scânteia, etc. Adică Gillet, ne încurajează să credem că noi putem să facem ceva de unii singuri, cu de la noi putere, fără Hristos. Ori Hristos ne spune, că nu putem nimic fără El. Deci cine greşeşte? Lev sau Hristos? Personal, consider că e anti-Biblie ce spune Lev Gillet acolo, ca să nu spun că e antihristic... Voi ce consideraţi? E greşit ce spune Lev sau nu e?

Vă rog frumos să mă ajutaţi, să-mi spuneţi unde şi cu ce greşesc în interpretarea cuvintelor lu' Lev Gillet. Fără prefăcătorie, ironie, etc. Ci cu sinceritate. Vorbiţi din inimă.

Mulţumesc. Iertaţi-mă.

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3&highlight=regulamentul:

Forumul CrestinOrtodox.ro a devenit cea mai mare comunitate din categoria Spiritualitate. Pentru a pastra unita aceasta comunitate, trebuie sa respectam urmatoarele reguli:

1. Folositi optiunea de cautare a forumului
Inainte de a posta un subiect nou, folositi optiunea de cautare din cadrul forumului. Daca niciunul dintre subiectele gasite nu este identic sau conform cu cel pe care doriti sa-l infiintati, atunci puteti deschide un nou subiect.

2. Incadrati subiectul nou in categoria potrivita
Verificati cu atentie categoria in care incadrati subiectul nou, astfel incat acesta sa se potriveasca categoriei alese.

3. Dati subiectului un titlu clar
Subiectul pe care doriti sa-l propuneti spre discutie, nu trebuie sa aiba un titlu ambiguu.

4. Nu postati de mai multe ori acelasi subiect
Nu postati acelasi subiect de mai multe ori. Abaterile de la aceste reguli vor atrage dupa sine stergerea subiectelor respective si poate duce si la banarea contului.

5. Pastrati tema subiectului propus
Va rugam sa nu deviati de la subiectul discutiei.

6. Exista mesagerie privata
Pentru mesaje care nu au legatura cu tema propusa, folositi mesajele private.

7. Comunitatea CrestinOrtodox.ro nu este un loc pentru insulte si jigniri
Discutiile ce au ca tema barfa, cat si cele menite sa produca scandal, discriminare si afectarea integritatii unei persoane/institutii, sunt interzise. In cazul in care considerati ca vi se face o nedreptate, va rugam sa va adresati administratorului, la adresa info@crestinortodox.ro.

8. Suspendarea contului
In cazul in care utilizatorul nu va tine seama de regulile acestui forum, administratorul are dreptul de a-i suspenda contul.

9. Nu abuzati de majuscule!
Nu abuzati de majuscule. Pe internet acestea sunt echivalente tipetelor.

10. Publicitate pe forum
Nu acceptam anunturi de vanzare-cumparare, servicii, etc. In cazul in care doriti sa le faceti publice, folositi sectiunea Anunturi

11. Linkurile catre alte site-uri
Mesajele care includ linkuri cu referire la site-uri de profil sau concursuri sustinute de alte site-uri nu sunt acceptate pe forum. Mesajele de acest gen vor fi sterse fara anunt in prealabil, iar la o a doua abatere, utilizatorul va fi sanctionat.

12. Nu acceptam sa fie denigrata credinta ortodoxa.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Vă rog frumos să mă ajutaţi, să-mi spuneţi unde şi cu ce greşesc în interpretarea cuvintelor lu' Lev Gillet. Fără prefăcătorie, ironie, etc. Ci cu sinceritate. Vorbiţi din inimă.

Mulţumesc. Iertaţi-mă.

Pai cred ca ti-ai raspuns singur cu cateva mesaje mai devreme... Poate ca nu-i momentul sa faci "dezbatere". Iar daca totusi indraznesti, fa-o cu smerenie, nu ca un invatat.
Intrebarea ta mi-a amintit de niste versuri pe care le-am scris cu niste ani in urma. Gasesc ca e momentul sa ti le pun la dispozitie, cu rugamintea de a-mi ierta indrazneala, fiindca in principiu, eu nu am nimic de demonstrat.
In ce priveste semnatura fratelui Mihail, ca de obicei, te descoperi vorbind fara sa intelegi nici tu ce spui cu adevarat!

DOAMNE UNDE AM GRESIT

Doamne, unde am greşit?
Unde-am urât? Unde-am iubit?
Sunt milostiv, sau sunt zgârcit?
Am dat pe cât am tot primit?
Sunt oare mândru sau smerit?
Am suflet bun sau ipocrit?
Mă doare dacă-s umilit?
Nu am furat şi n-am râvnit!
Nu Te-am negat, nu Te-am hulit!
De rugăciune n-am fugit…
Nu meritam tot ce-am primit,
Şi pentru tot, Ţi-am mulţumit
În zori, la prânz şi-n asfinţit…
În Casa Ta m-am spovedit
Şi Te-am chemat cu glas şoptit
Atunci când m-am împărtăşit!
Preoţii Tai, eu i-am iubit;
Pe Sfinţii Tai, i-am preţuit,
Iar Maicii Tale, mult sfiit!

Cu faţa la pământ, lipit,
Căzut şi deznădăjduit,
Te rog acum să-mi spui cinstit
Doamne… unde am greşit?

Unde-ai greşit??
Când ai dormit!
Când te-ai trezit!
Când ai primit!
Când te-ai zgârcit!
Când ai jignit!
Când ai citit!
Când n-ai citit!
Când te-ai mândrit!
Când ai minţit!
Când ai poftit
Si te-ai servit!
Când ai privit!
Când ai dorit!
Când ai iubit
Când te-ai ferit!
Când n-ai postit!
Când te-ai slăvit!
Când te-ai pripit!
Când n-ai sărit!
Când te-ai grăbit
Sau ai gonit…
Mergi mai la pas!...
Cât eşti cu Mine, nu te las!!!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

El, Gillet spune acolo (în semnătură) că noi nu putem să facem multe, dar acele puţine care le putem face, să le facem spectaculoase, x,y,z, ce mai spune el apoi, că sare scânteia, etc. Adică Gillet, ne încurajează să credem că noi putem să facem ceva de unii singuri, cu de la noi putere, fără Hristos. Ori Hristos ne spune, că nu putem nimic fără El. Deci cine greşeşte? Lev sau Hristos? Personal, consider că e anti-Biblie ce spune Lev Gillet acolo, ca să nu spun că e antihristic... Voi ce consideraţi? E greşit ce spune Lev sau nu e?

Vă rog frumos să mă ajutaţi, să-mi spuneţi unde şi cu ce greşesc în interpretarea cuvintelor lu' Lev Gillet. Fără prefăcătorie, ironie, etc. Ci cu sinceritate. Vorbiţi din inimă.

Mulţumesc. Iertaţi-mă.

Copilul meu, ţi-am spus deja:
adevărata convertire este convertirea la Iubire.

Acceptă cu bucurie şi cu smerenie toate acestea.
Nimic din acestea nu contează dacă tu ai Iubirea.
Strecoară-te cu bucurie, fără zgomot, pe ultimul loc.
Ţie ţi s-a dat să iubeşti.
Ţie îţi rămâne Iubirea.
Aceasta va fi bucuria ta.
Fie ca această bucurie să rămână în tine!

Tu crezi că nu poţi face aproape nimic;
acest aproape nimic, încearcă să-l faci
de o manieră extraordinară.
Nu-ţi spun de o manieră spectaculoasă.
Concentrează-te asupra obişnuitului,
asupra infimului.
Fă lucrurile obişnuite de o manieră extraordinară,
adică iubind, - iubind extraordinar.
Atunci scânteia va sări.
Atunci focul se va aprinde.
(Lev Gillet - Iubirea fără margini)

Păi, Igor, acum că văd şi eu ce s-a scris pe topicul ăsta câtă vreme am fost la oi (ciobănesc prin satul meu, de-o vreme, şi voi mai ciobăni, har Domnului!), zic şi io câteva vorbe chit că Mihailc nu m-a solicitat să-mi dau cu părerea. Dacă-i forum, însă, îndrăznesc şi eu.

Mai întâi, pot spune că semnătura lui Mihailc îmi pare minunată. O pastilă mică, un hap concentrat cât să trimită valid spre toată Ortodoxia. De unde, dealtfel, îmi pare că se şi trage.
Doar un om care caută cu adevărat pe Dumnezeu poate cugeta, simţi şi scrie aşa ceva. Ori, poate, unul care chiar Îl cunoaşte pe Dumnezeu; unul aflat deja în Har.
*
Poemul întreg îmi pare o reformulare (ca text) a întregii Evanghelii. Nimic din afară, nimic substanţial lăsat deoparte. Mesajul Domnului se află, în acest text, la el acasă - ca să spun aşa... Or, poate, Domnul se află în poem.
Poate că învelişul exterior (prozodia) te-a tulburat, nefiind unul cu care eşti obişnuit? Găseşti nemişcător stilul, modul de formulare - ţi se par "nepoetice"? Dacă da, atunci poate îţi aminteşti că modurile de manifestare ale iubirii, ale frumuseţii, ale bunătăţii (într-un cuvânt Poezia, fără de care Adevărul nu coboară la noi, ori fără care noi nu urcăm la Adevăr; nivelul de trăire pe care îl numim spiritualitate fiind accesibil şi formulabil doar prin poezie întrucât Adevărul şi Poezia sunt cam acelaşi lucru, Dumnezeu fiind, indiscutabil, Poet!) sunt nesfârşite.
Iar oamenii care scriu din simplitatea inimii nu fac literatură, nu se umflă în formule, nu cad prizonieri formelor, nu trădează duhul pentru efecte exterioare, de agăţare a publicului... Asta fac doar cabotinii, artiştii submediocri, jigodiile, curvele - să mă ierţi de vorbele alese aici.

Cred că Lev a formulat simplu, admirabil de simplu, preaplinul inimii sale. Un mesaj, repet, cât toată Evanghelia.

*
Igor, aminteşte-ţi te rog:
căutătorii isihiei, cei ce trag la liniştire, la pustie, suferinzii cu inima (răniţi pentru Domnul, prin Har),
lepădaţii de toate (zădărniciile) cele lumeşti,
crucificaţii de zic cu zi (cei ce se nevoiesc),
cei care nu pot şi nu mai vor să trăiască fără Domnul, sau nu vor să mai poată trăi fără Domnul,
toţi aceştia voiesc să fie, discret (cum zice Lev în poem), ultimii. Să se lepede de toate, să nu le mai pese de nimic din ce e deşertăciune lumească - pentru a se dedica în întregime, pentru a se dărui pe de-aîntregul vieţii adevărate: asceza. Lepădarea de patimi. Logodna cu Domnul. Nuntirea.
Or, pe acest tip de om îl împiedică lesne orice încărcătură lumească, orice balast. El voieşte, urmînd acul busolei de foc pe care Domnul i l-a pus în inimă, să aibă doar atât: comoara iubirii. Mărgăritarul Cel mult râvnit! Toate celelalte i se vor aduga pe deasupra, prin Domnul. Cununile izbânzii, veşnicia iubirii... Or, pentru asta, îndeamnă Lev pe copilul duhovnicesc, toate faptele vieţii se cer făcute cu toată dăruirea - aşadar cu iubire. Nimic în răspăr, nimic superficial ci, ca şi cum ar fi împreună-lucrător cu Domnul şi fiind de-a binelea con-viv cu Domnul, fiece gest să fie unul al dăruirii totale, din tot sufletul! Aşa încât viaţa toată să fie rugăciune curată.

Ce mesaj mai curat, creştin adică, voieşti? Ce text mai ortodox şi unde voieşti să găseşti?
E un text cu totul ortodox, e frumos, e plin de mustul iubirii, e cu adevărat un poem pe cinste! Simplu, din visteriile inimii către inimile noastre.

Şi zice să te smereşti, Igore, să te ocupi adică, micşorat foarte, cu lucrurile mici. Cu detaliile insignifiante, cu cele ce apr de nimic în ochii lumii. Mai e şi niţică acrivie aici şi aşa mai departe.
Măi, Igor, hai măi că Lev are în el atâta isihie cât toţi bărboşii athoniţi laolaltă, zău! ... Sau cât oricare dintre ei. Întrucât nu el sau bărbosul athonit scriu şi fac, ci Domnul Însuşi, Se exprimă (şi) prin ei. Sunt din acelaşi aluat, măi, tu nu vezi? (cu ochii inimii, se-înţelege)

În prealabil postat de Mihailc

Dacă i-am spus cuiva ce cred despre el, fără ipocrizie, rănindu-l, e foarte posibil să fi greşit dar şi acela are de căutat un răspuns la o întrebare extrem de incomodă: de ce e afectat atât de tare atunci când e călcat pe coadă?

Nu poţi cere de unde nu ai ce cere, însă de la tine am convingerea că se poate. :)