Un vis interesant

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

Daca Dumnezeu ne arunca un pai, il neglijam si vociferam c-ar trebui sa fie o funie?

Nu! Noi trebuie sa ne agatam de orice semn, de orice indemn prin care ne cheama la El.

Iar in acest caz cand vorbim de un echilibru fragil al balantei credinta-necredinta - orice firimitura, cat de mica, poate fi decisiva pentru mantuire.

Mult mi-ar plăcea să pot fi de acord cu tine. Cândva aş fi fost întrutotul de acord.
Dar vezi tu, Florin dragă, după ce ai păşit pe pod, începi, nu ştiu cum să zic, să ai oarece dispreţ (da!, de trei ori da!) faţă de paie.
Trebuie să fie o formă de smerenie în atitudinea ta, ca şi cum ai fi acea femeie care se mulţumea şi cu firimituri, precum câinii... Hodoronc tronc, după 2 milenii de la Jertfa Mântuitorului? Hîm...
Să te ţii la pai când ţi se întinde ditamai podul, tocmit cu sânge sfânt....
Să fie prostie crasă această poziţie? Infatuare? Răzvrătire? Curiozitate infantilă, plebee? Tu cum ai numi această atitudine?
Eu nu ştiu. Doar mă întrebam cu voce tare.
Spre oarece lămurire, hai să revedem împreună un frumos film ajutător: https://www.youtube.com/watch?v=14cS_XgguL0
Despre paie şi piatră. Salut!