Camine de batrani sau ce facem cu parintii de care nu ne putem ingriji

[maria32]

În prealabil postat de ovidiu b.

Da, încerci şi ceea ce nu este posibil. Nu e nimic de condamnat având în vedere situaţia în care te afli.
Părintele tău duhovnic ce te sfătuieşte, ce soluţii ţi-a dat?
Care este reacţia mamei tale faţă de lucruri sfinte, faţă de icoane?

Parintele duhovnic m-a ajutat acum doi ani s-o internez si a vizitat-o si la spital. Din pacate, mai mult de atat nu poate face nici dansul, nu stie unde sa ma indrume, altfel decat in rugaciune.
Mama uneori merge la biserica si se roaga insa desi e ortodoxa prefera bisericile catolice, spune ca acolo ii place mai mult. S-a si impartasit la catolici si daca incerc vreodata sa-i spun ca nu trebuie sa faca asta spune ca astea-s prostii.
A purtat multa vreme o cruciulita sfintita insa acum nu mai vrea sa poarte. De mers la biserica acolo unde este nu poate merge ptr ca inca nu se deplaseaza singura bine (are ameteli si cade din picioare), am scris la inceput ca a fost operata la picior recent si inca nu s-a refacut. Si oricum, spune ca nu vrea, ca-i e suficient faptul ca aude slujba pe geam.

[Ioan_Cezar]

Concluzia, din tot ce s-a discutat pe topic, e limpede: nu se poate.
Unii oameni sunt specialişti/experţi în a demonstra că nu se poate. Puterea lor de a aduna argumente sterile este uluitoare.
Iată, deci, că se poate!

[AlinB]

Sa se poata, ce, pana la urma?
Ca asta e marea intrebare de fapt.

[maria32]

În prealabil postat de AlinB

Sa se poata, ce, pana la urma?
Ca asta e marea intrebare de fapt.

Eu nu stiu despre ce vorbiti voi dar intrebarea mea ramane, ce pot eu face? Ce pot face toti aceia care au in familie o persoana bolnava mental, o persoana cu care nu se poate convietui, de care nu se pot ocupa si nu-l pot ingriji si ptr ingrijirea caruia statul nu ofera niciun sprijin si lasa totul doar pe seama familiei, netinand cont de toate piedicile care fac ca familia sa nu poata ingriji o asemenea persoana.
M-au sunat de la spitalul unde e mama. Joi trebuie sa ma duc s-o iau. Nu intereseaza pe nimeni ca n-am cu ce sa ma duc s-o iau, ca am sau n-am bani de drum, ca nu am unde s-o duc si cum sa ma ocup de ea.
Voi vorbiti, despre ce... nu inteleg, iar eu sunt disperata. Copilul imi doarme, cu sotul m-am certat grav ptr ca l-am rugat sa apeleze la parintii lui s-o ia macar o vreme la ei dar nici nu vrea sa auda, spune ca nu le poate cere asa ceva si da din umeri cand il intreb ce facem. Ca sa ne mai invoim iarasi o zi de la birou amandoi sa mergem joi acolo s-o luam pe mama o sa avem probleme si riscam sa ne pierdem serviciul amandoi. Pe cine intereseaza toate astea? Pe nimeni!

[maria32]

http://adevarul.ro/locale/iasi/roman...fb6/index.html
http://www.gandul.info/politica/depu...entul-13533038
http://www.ziare.com/articole/tratament+schizofrenie
Si inca un caz care seamana ca si comportament f mult cu mama
http://www.avocatnet.ro/content/foru...a-de-zile.html

[maria32]

Au mai trecut cateva saptamani. Timp in care am luat legatura cu peste 30 de asociatii umanitare, fundatii si cu cei de la directia generala de asistenta sociala a primariei buc. sect 6 de care apartine mama, cu centrul camin de zi al parohiei de care apartine ...rezultatul? Un mare zero, NIMIC, niciun fel de ajutor sau sprijin.
Fundatiile si asociatiile nu se ocupa cu asa ceva sau nu au voluntari care sa vina la domiciliu, ei doar se duc pe la caminele de batrani de Paste si Craciun cu pachete, la DGASPC nu sunt fonduri si nici locuri in caminul de stat (lista de asteptare de vreo 5 ani de zile), centrul care tine de biserica se ocupa de copii si asigura o masa calda dar doar celor care au venituri mult mai mici decat mama sau nu au pe nimeni.
Toata lumea imi spune ca ma intelege, ca e un caz dificil din cauza ca e schizofrenica si ca nu poate fi internata undeva. Bun, dar nici neinternata nu poate sta ptr ca-si face rau singura si celor din jur. Societatea romaneasca nu ofera niciun sprijin si niciun ajutor in astfel de situatii. Gasesc tot mai multe cazuri asemanatoare cu al meu care sunt la fel de disperate si fara rezolvare. Ma intreb cat va mai dura pana voi ajunge si eu s-o iau pe calea spitalelor de psihiatrie pentru ca o viata traita intr-un asemenea stres si teroare psihica nu stiu unde altundeva ar putea duce.

[Mihnea Dragomir]

O rezolvare, chiar daca provizorie, ar fi la Spitalul Sf Luca (fost nr. 10) din Berceni. E dupa Spitalul 9, conceput ca sectie de cronici cu internari de mai lunga durata.

Imi pare rau sa aud ca situatia batranilor, a bolnavilor si, mai ales, a batranilor bolnavi a ramas la fel de dificila in Romania ca atunci cand am plecat in urma cu trei ani.