De la resemnare la acceptare

[Mihailc]

Prolixă încercare de interpretare, îndopată cu clişee filologiste, şi alea expirate. Ai citit vreodată textul lui Maiorescu, "Beţia de cuvinte"? Păcat...
Mă interesa doar să găsesc un deznodământ plauzibil, mai puţin să citesc ficţiuni paralele inspirate de frustrări străvechi de natură personală ale altora... Experimentul nu e altceva decât un fel de variaţiune la o parabolă evanghelică, fără aluzii la situaţii concrete. Asemănările, dacă există, sunt absolut întâmplătoare.
În fine, un "mulţam" de politeţe suportă tastatura!

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Prolixă încercare de interpretare, îndopată cu clişee filologiste, şi alea expirate. Ai citit vreodată textul lui Maiorescu, "Beţia de cuvinte"? Păcat...
Mă interesa doar să găsesc un deznodământ plauzibil, mai puţin să citesc ficţiuni paralele inspirate de frustrări străvechi de natură personală ale altora... Experimentul nu e altceva decât un fel de variaţiune la o parabolă evanghelică, fără aluzii la situaţii concrete. Asemănările, dacă există, sunt absolut întâmplătoare.
În fine, un "mulţam" de politeţe suportă tastatura!

Un posibil deznodamant… “indopat cu clisee, si alea expirate”, probabil defazat, probabil tot pe negustul sofisticatelor exigente hermeneutice ale unui “geniu” expozitiv luxuriant:

“Ierusalime, Ierusalime, (aici modifici si pui numele tipului din parabola, te descurci tu :)) care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”.

Succes cu experimentul!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Ai citit vreodată textul lui Maiorescu, "Beţia de cuvinte"?

Darwin ne spune că multe soiuri de maimuțe au aplecare spre băutura ceaiului, a cafelei și a spirtuoaselor; „ele sunt în stare, zice el, să fumeze și tutun cu multă plăcere, precum însumi am văzut. Brehm povestește că locuitorii din Africa de miazănoapte prind pavianii cei sălbatici punându-le la locurile unde se adună vase pline cu bere, de care se îmbată. El a văzut mai multe maimuțe în această stare și ne dă o descriere foarte hazlie despre purtarea lor și despre grimasele ciudate ce le făceau. A doua zi erau foarte rău dispuse și mahmure, de durere își țineau capul cu amândouă mâinile și înfățișau o privire din cele mai duioase. Dacă li se oferea bere sau vin, se depărtau cu dezgust, dar le plăcea mult zama de lămâie. O maimuță americană, un ateles, după ce se îmbătase o dată cu rachiu, n-a mai vrut să-l mai bea și a fost, prin urmare, mai cuminte decât mulți oameni“ (Ch. Darwin, Descendența omului și selecțiunea sexuală, I, 1).

Va să zică plăcerea noastră pentru amețeala artificială, produsă prin plante și preparatele lor, este întemeiată pe o predispoziție strămoșească, comună nouă cu celelalte rudenii de aproape, cu maimuțele de exemplu, din al căror neam ne coborâm.

Nu ne vom mira dar de lățirea cea mare a acelui obicei și de feluritele mijloace pentru mulțumirea lui. Cânepa, macul, vița de vie, tutunul etc., etc. sunt producte ale naturii cu care omul își nutrește pasiunea lui pentru amețeală.

Există însă un fel de beție deosebită între toate prin mijlocul cel extraordinar al producerii ei, care se arată a fi privilegiul exclusiv al omului, în ciuda celorlalte animale: este beția de cuvinte.

Cuvântul, ca și alte mijloace de beție, e, pănă la un grad oarecare, un stimulent al inteligenței. Consumat însă în cantități prea mari și mai ales preparat astfel încât să se prea eterizeze și să-și piardă cu totul cuprinsul intuitiv al realității, el devine un mijloc puternic pentru amețirea inteligenței. Efectele caracteristice ale oricărei beții sunt atunci și efectele lui, „la debilité des fonctions intellectuelles et le penchant Ă* la violence“, cum ne arată Cabanis în memoriul 8 din Rapports du physique et du moral de l’homme.

Simptomele patologice ale amețelei produse prin întrebuințarea nefirească a cuvintelor ni se înfățișază treptat după intensitatea îmbolnăvirii. Primul simptom este o cantitate nepotrivită a vorbelor în comparare cu spiritul căruia vor să-i servească de îmbrăcăminte.

În curând se arată al doilea simptom în depărtarea oricărui spirit și întrebuințarea cuvintelor seci; atunci tonul gol al vocalelor și consonantelor a uimit mintea scriitorului sau vorbitorului, cuvintele curg într-o confuzie naivă și creierii sunt turburați numai de necontenita vibrare a nervilor acustici. Vine apoi slăbirea manifestă a inteligenței: pierderea oricărui șir logic, contrazicerea gândurilor puse lângăolaltă, violența nemotivată a limbajului.

Ar da poate un caracter prea pedant acestei neînsemnate cercetări literare dacă am voi să așezăm exemplele practice pentru teoria mai sus expusă după chiar gradele arătate: ne mărginim a le cita în total, lăsând binevoitorului cititor sarcina de a le clasa în ordine, de va voi. Pentru alegerea exemplelor ne-a fost un singur semn patologic hotă- râtor: întrebuințarea cuvintelor pentru plăcerea sonului lor și fără nici un respect pentru acea parte a naturii omenești care se numește inteligență.

În București a apărut la 1 martie al anului 1873 o gazetă lunară sub numele de Revista contimporană. Litere-Arte-Științe. Se spune că vro 20 sau 30, alții zic chiar 40 de redactori-colaboratori însuflețesc tinerețea acestei plăpânde ființe. Noi deocamdată ne îndeplinim datoria de a-i mulțumi pentru îmbelșugata culegere de exemple ce ne oferă în primele sale numere în folosul și spre ilustrarea tratatului de față asupra beției de cuvinte în toate fazele ei, și nu ne îndoim că, de va merge mai departe pe aceeași cale, va deveni una din cele mai importante întreprinderi pentru acest scop.

Sunt curios ce ar fi zis idolul narcisiştilor de pretutindeni despre ...beţia de luciditate (sic!).
Articolul din care am citat e, desigur, unul de interes istoric şi-i tare amuzant pe alocuri. Din păcate, venind de la unul care se ţinea tare la ideea că omul se trage din maimuţă, articolul nu prezintă decât interes istoric. Şi nici ăsta prea consistent, pentru că nebuni iluştri şi îngâmfaţi ridicoli sunt mereu cu miile. Pomenim în treacăt pe unii mai apropiaţi de zilele noastre: Pleşu, Liiceanu şi, vai, Sorin Dumitrescu etc. Toţi o apă şi-un pământ. Da las că le va trece, cu anii, pe măsură ce oasele lor încă nesmerite se vor muia cu apa, cu pământul şi cu toate cele de trebuinţă în tratarea acestei maladii drăceşti de care suferă maisusnumiţii...
S-or trezit filosofii utemişti şi pupincurişti, criticii de arte şi profesorii de mâzgăleală să înveţe cum e cu maladiile sufletului! Sefăcură teologi cu toţii, în vârtutea unor zile lungi de gură-cască pe lângă patrafirul unora... Ptiu, drace, în lumea asta e posibil chiar orice!

[Mihailc]

Bagă şi o poezie, Ioane, ca să fie numărul rotund. Ce, tu eşti om de virgule şi aproximaţii?!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Bagă şi o poezie, Ioane, ca să fie numărul rotund. Ce, tu eşti om de virgule şi aproximaţii?!

Oi băga, de-mi vine pofta, cum să nu... Mai ales că te am pe tine ca sprijin, că băgaşi şi tu ceva plângăcios, acu vreun an, o mică scânceală în scutecele scrobite, acolo... Da să ştii că mi-a plăcut totuşi poezioara ta. Că eşti diletant în poezie, asta e clar pentru mine. Dar textu era curat, era rumegat bine, era dens şi mâna la simţăminte bune şi cuget viguros. Îmi plăcu, deh, chit că scrii ca un mititel, deocamdată. Îmi venea să-ţi întind o batistă.....:))) Scris de domnişoară, text de căstrăţel nervos. Da cu simţire, domle, cu simţire interiorizată, concentrată, cum le place intelectualilor rasaţi.
Mofturi!
Specific pentru începători, mult mai bine te descurci cu alte genuri literare decât cu poezia. Exerciţiul ăla pe marginea parabolei mie îmi păru excelent. Ar fi de comentat cu atenţie şi de dezvoltat. Din păcate eu unul n-am chef, căldură mare... Te-o ajutat Delia dar i-ai dat prea uşor/cu uşurătate flit. Deh, apucături de-ale maeştrilor tăi din care nu mai scoţi capul în veac!

*
Tre să fii foarte chior ca să nu vezi că, da, sunt om de virgule şi aproximaţii.
Chiar nu poţi trece de prima perdea de fum, Mihaile? Sunt ani de când zaci înfrânt la picioarele propriei îndărătnicii insolente.
A dracului mândrie! A boalii invidie! Pârdalnica de maladie gheboasă....

[Mihailc]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Oi băga, de-mi vine pofta, cum să nu... Mai ales că te am pe tine ca sprijin, că băgaşi şi tu ceva plângăcios, acu vreun an, o mică scânceală în scutecele scrobite, acolo... Da să ştii că mi-a plăcut totuşi poezioara ta. Că eşti diletant în poezie, asta e clar pentru mine. Dar textu era curat, era rumegat bine, era dens şi mâna la simţăminte bune şi cuget viguros. Îmi plăcu, deh, chit că scrii ca un mititel, deocamdată. Îmi venea să-ţi întind o batistă.....:))) Scris de domnişoară, text de căstrăţel nervos. Da cu simţire, domle, cu simţire interiorizată, concentrată, cum le place intelectualilor rasaţi.
Mofturi!
Specific pentru începători, mult mai bine te descurci cu alte genuri literare decât cu poezia. Exerciţiul ăla pe marginea parabolei mie îmi păru excelent. Ar fi de comentat cu atenţie şi de dezvoltat. Din păcate eu unul n-am chef, căldură mare... Te-o ajutat Delia dar i-ai dat prea uşor/cu uşurătate flit. Deh, apucături de-ale maeştrilor tăi din care nu mai scoţi capul în veac!

*
Tre să fii foarte chior ca să nu vezi că, da, sunt om de virgule şi aproximaţii.
Chiar nu poţi trece de prima perdea de fum, Mihaile? Sunt ani de când zaci înfrânt la picioarele propriei îndărătnicii insolente.
A dracului mândrie! A boalii invidie! Pârdalnica de maladie gheboasă....

Bre Ioane, nu te zburli acuma la mine ca un cocoşel virilizat peste noapte de admiraţia coteţului, că n-am eu treabă cu găinuşa ta preferată. Doar ziceam că un pic de lirică hepato-biliară te-ar mai întoace un pic într-ale tale obişnuite, alea cu smerenia, inima înfrântă etc. etc. Lasă-i pe luzări în necazul lor, nu ţine la rânză toate bombănelile lor, tu ocupă-te de ce ştii tu cel mai bine să faci!
Vai, vai câtă risipă de bunătate se face când se supără sfinţişorii sezonieri ai forumului!

[CristianR]

Nu mai trece odată canicula asta...

[delia31]

În prealabil postat de CristianR

Nu mai trece odată canicula asta...

eu as zice ca gerul nu mai trece...inghetul nostru launtric...

În prealabil postat de CristianR

Nu mai trece odată canicula asta...

Mno, o da Domnul şi o ploaie ... chiar dacă nu suntem vrednici.

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Bre Ioane, nu te zburli acuma la mine ca un cocoşel virilizat peste noapte de admiraţia coteţului, că n-am eu treabă cu găinuşa ta preferată. Doar ziceam că un pic de lirică hepato-biliară te-ar mai întoace un pic într-ale tale obişnuite, alea cu smerenia, inima înfrântă etc. etc. Lasă-i pe luzări în necazul lor, nu ţine la rânză toate bombănelile lor, tu ocupă-te de ce ştii tu cel mai bine să faci!
Vai, vai câtă risipă de bunătate se face când se supără sfinţişorii sezonieri ai forumului!

Ai gasit asadar si deznodamandul parabolei tale! Case closed!

Lirica hepato-biliara? Pentru altii e laser noetic de dislocat haosul! Ce sa-i faci, de gustibus… Fiat lux in sepulcrum or remain as blind as a mole!

Bine ca nu-i aici neinhibatul Barsaumas, contele prozei scatologice, ca ti-ar face el un referat, de s-ar lasa iar cu razbel.