Postul pentru femeile insarcinate

[fallen]

În prealabil postat de ovidiu b.

Poate are şi el o soţie, surori, verişoare, vecine, prietene care au fost sau sunt însărcinate. Din ce cunosc şi am văzut, pentru o femeie însărcinată credincioasă, postul este post, la fel şi mersul la biserică şi împărtăşania des.

Si eu am vazut la fel, dar ma interesa cum a reusit sa ajunga la aceste performante. Voua barbatilor vi se pare intotdeauna ca " nu a fost chiar asa greu"..( ba chiar unii mai au tupeul sa zica ca ei ar fi facut.o ( ar fi dus sarcina) mult mai bine si mai in siguranta :D....de chiar nu nteleg de ce nu a dat Dumnezeu acesta misiune barbatilor, daca tot sunt atat de mandri...)

[Copacel]

În prealabil postat de fallen

de chiar nu nteleg de ce nu a dat Dumnezeu acesta misiune barbatilor, daca tot sunt atat de mandri...)

Pt ca nu barbatul a vorbit cu sarpele.Barbatul ca boul a ascultat de femeie. =))

În prealabil postat de Copacel

Pt ca nu barbatul a vorbit cu sarpele.Barbatul ca boul a ascultat de femeie. =))

O plastica descriere a greselii stramosului nostru. De unde rezulta, pe cale de consecinta, ca interactiunea dintre curiozitatea feminina si siretenie are drept rezultat incadrarea masculina in categoria bovinelor. In mod ciudat simpaticul forumist nu o incadreaza si pe Eva in categoria animala a consoartelor boului :) Alas, ce nedreapta este memoria doamnei istorie :)

[Copacel]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

O plastica descriere a greselii stramosului nostru. De unde rezulta, pe cale de consecinta, ca interactiunea dintre curiozitatea feminina si siretenie are drept rezultat incadrarea masculina in categoria bovinelor.

Si uite asa Adam si-a luat plata pentru prostie, si Eva plata pt viclenie.
De aceea Domnul i-a spus lui Adam sa-si castige painea cu sudoarea fruntii
(adica sa traga ca boul la jug).Cu alte cuvinte: bou ai fost in gradina
Eden-ului , bou sa fie in continuare si pe pamant .=))

Dar ai observat o chestie:
La mormantul Domnului primele care s-au dus au fost femei, nu barbati.
Deci o femeie este prima care intalneste minunea Invierii .Oare de ce ?
Pai femeia este izvorul vietii pamantesti, iar Hristos este izvorul vietii
Vesnice.Deci izvorul vietii pamantesti s-a dus la izvorul vietii Vesnice.

Si ce facea barbatul in timpul asta ? Pai tremura de frica intr-o casa ...ca boul =))

M_ai convins: eternul bovin persevereaza in erorile comise in timp ce pt eternul si fascinantul feminin mai exista speranta. Ma retrag sa pasc filosofic in liniste :)

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

M_ai convins: eternul bovin persevereaza in erorile comise in timp ce pt eternul si fascinantul feminin mai exista speranta. Ma retrag sa pasc filosofic in liniste :)

Şi, înviorînd tema topicului (postul, asceza) cu filosofia (în înţelesul din vechime, anume praxisul celor ce duc o viaţă duhovnicească), uite ce zice Vasile al Ancirei:
"Trebuie să avem grijă de trup, nu din iubire faţă de el, ci ca să-l avem drept ajutor pentru filosofie, fie pentru a-i putea citi pe filosofi, fie pentru a aduna cum se cuvine la rugăciune mintea care lâncezeşte în cele trupeşti, fie, în general, pentru a împlini toate cele care ţin de filosofie)" (din Larchet - Terapeutica bolilor spirituale - Nevoinţa trupească, pag. 460-461)

Ei, aş filosofa şi eu cu tine, dar pe aici "seceta a ucis orice boare de vânt", vorba poetului...:)

P.S. Legat de topic, mai zice un Părinte (Grigorie de Nyssa) în acelaşi capitol:
"...să se ferească (nevoitorul - n.m.) în mod egal de lipsa de măsură de-o parte şi de alta, veghind ca bunăstarea trupului să nu ducă la moartea duhului şi, invers, istovirea lui fără rost să nu-l slăbănogească şi să-l facă pământesc, preocupat de suferinţele trupeşti. Bine ar fi să ne amintim cuvântul înţelept care porunceşte să nu ne abatem nici la dreapta, nici la stânga (cf. Pilde 4,27)"

Ioan multumiri pt ca ai induhovnicit mica mea postare mundana. Per aspera ad astra :)

În prealabil postat de fallen

Si eu am vazut la fel, dar ma interesa cum a reusit sa ajunga la aceste performante.

Simplu, cu ajutorul Domnului. Şi nu sunt performanţe, a fi însărcinată nu este ceva anormal. Numai că noi din prea multă comoditate vedem lucrurile invers.

În prealabil postat de fallen

Voua barbatilor vi se pare intotdeauna ca " nu a fost chiar asa greu"..( ba chiar unii mai au tupeul sa zica ca ei ar fi facut.o ( ar fi dus sarcina) mult mai bine si mai in siguranta :D....

Nu mi se pare un lucru uşor să duci o sarcină. În acest caz, greul apasă pe umerii mamei şi nu pe umerii soţului care ar trebui să facă tot ce-i stă în putinţă să o sprijine, atât moral cât şi fizic. Un bărbat care nu ştie să aprecieze şi să recunoască efortul depus de mamă în timpul sarcinii şi apoi cu creşterea copilului, acela nu este bărbat, ci mai degrabă un laş.

În prealabil postat de fallen

de chiar nu nteleg de ce nu a dat Dumnezeu acesta misiune barbatilor, daca tot sunt atat de mandri...)

Pentru că Dumnezeu a dat acest canon femeii pentru neascultare şi a transformat acest canon într-un mare dar, acela de a da viaţă. Şi nu înţeleg de ce nu te bucură acest fapt.

[Monnis]

În prealabil postat de fallen

Si eu am vazut la fel, dar ma interesa cum a reusit sa ajunga la aceste performante. ....

La începutul sarcinii cu al doilea copil, ce s-a suprapus cu începutul postului Adormirii Maicii Domnului, nu aveam nici cea mai mică îndoială că voi ţine acel post, fără probleme. Eram într-o etapă a vieţii în care îmi spuneam (şi cred că uneori mai subliniam asta şi celor nepostitori, din jur), că a ţine post este în primul rând o chestiune de voinţă. Astfel, având în vedere şi experienţa sarcinii anterioare pe care o luam ca reper, mi-am pregătit voioasă salată de vinete (cu multă ceapă), fasole bătută (cu ceapă prăjită) şi alte delicatese. Sora mea era şi ea însărcinată, dar avea un avans de 6 luni şi postea fără probleme, fiind un bun exemplu pentru mine. Doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Am experimentat în câteva zile de post arsuri stomacale (cumplite, nu credeam că există aşa ceva), greaţă, pofte (nici asta nu mai experimentasem, şi credeam că ştiu cum se duce o sarcină!!)...în fine...cam aşa. Pe 3 august deja mi se părea că 6 august, când aş putea mânca peşte, va fi cam peste jumătate de an. Îmi amintesc cum stăteam în parc, supraveghindu-mi primul copil şi salivam (la propriu) cu ochii la un prichindel ce mânca fornetti.
Nu am reuşit să ţin acel post, duhovnicul mi-a dat dezlegare şi am mâncat într-un final de dulce.
Dar, în urma acelei experienţe, am reţinut că nu pot ţine post de una singură, e în primul rând un dar de la Dumnezeu şi deasemenea, am mai multă înţelegere pentru cei care, din motive de ei ştiute, nu postesc.

În prealabil postat de Monnis

Dar, în urma acelei experienţe, am reţinut că nu pot ţine post de una singură, e în primul rând un dar de la Dumnezeu şi deasemenea, am mai multă înţelegere pentru cei care, din motive de ei ştiute, nu postesc.

Frumoasă mărturisire, cu precizarea că nu ai recurs la cea mai bună alegere (vinete cu multă ceapă, fasole bătută cu ceapă prăjită), mâncare care, de fapt, ţi-a provocat acele arsuri stomacale. :)