nunta in zi de post

Alin,

Concluzia Deliei prinde foarte bine ceea ce tu ai subliniat în mesajele anterioare, însă fără a face abstracţie de rânduiala Bisericii. Ori tu ai negleijat rânduiala Bisericii, dând întâietate dragostei faţă de aproapele. Dacă tot ai alte ocazii să posteşti, de ce nu poţi pune problema în acelaşi mod şi faţă de aproapele? Crezi că Dumnezeu nu-ţi va da ocazia să-ţi demonstrezi adevărata pritenie în multe alte ocazii? Doar pentru că este un moment unic din viaţa aproapelui? Dar apropele în cazul de faţă de cine ascultă? Este binecuvântată acea bucurie când Biserica spune clar să nu facem nunţi/petreceri în zile de post? Cine va binecuvânta acea nuntă? Ori dragoste fără discernământ nu se poate. Şi cel mai potrivit lucru, în acest caz, pe care îl poţi face este să te sfătuieşti cu duhovnicul. Şi nu cred că duhovnicul nu va ţine cont de faptul că îţi este un prieten apropiat sau este unul doar de afaceri. Sau crezi că el nu ştie ce înseamnă a avea un prieten (bun sau de afaceri)?

[sophia]

În prealabil postat de ovidiu b.

Alin,

Concluzia Deliei prinde foarte bine ceea ce tu ai subliniat în mesajele anterioare, însă fără a face abstracţie de rânduiala Bisericii. Ori tu ai negleijat rânduiala Bisericii, dând întâietate dragostei faţă de aproapele. Dacă tot ai alte ocazii să posteşti, de ce nu poţi pune problema în acelaşi mod şi faţă de aproapele? Crezi că Dumnezeu nu-ţi va da ocazia să-ţi demonstrezi adevărata prietenie în multe alte ocazii? Doar pentru că este un moment unic din viaţa aproapelui? Dar apropele în cazul de faţă de cine ascultă? Este binecuvântată acea bucurie când Biserica spune clar să nu facem nunţi/petreceri în zile de post? Cine va binecuvânta acea nuntă? Ori dragoste fără discernământ nu se poate. Şi cel mai potrivit lucru, în acest caz, pe care îl poţi face este să te sfătuieşti cu duhovnicul. Şi nu cred că duhovnicul nu va ţine cont de faptul că îţi este un prieten apropiat sau este unul doar de afaceri. Sau crezi că el nu ştie ce înseamnă a avea un prieten (bun sau de afaceri)?

Pe undeva ai dreptate dar atunci apar alte intrebari:

1. Daca acorzi atentie aproapelui inseamna ca ai neglijat randuiala Bisericii? Dumnezeu n-a spus oare tot timpul sa ne iubim aproapele. In el se afla insusi Dumnezeu. De ce tot dam la o parte aceasta invatatura.
Tot timpul asta ne-a invatat: sa ne iubim unii pe altii. Cate pilde se refera la asta si cate la post?
Hai sa punem listele!

2. Aproapele de cine asculta si cine binecuvanteaza nunta? Problema este ce fac confesiunile crestine si de ce este asa un haos intr-o religie crestina.
De ce aproba unii nunti intr-o zi cand altii le interzic. Si doar stiu acum ca lumea este deschisa si sunt relatii de prietenie si interconfesionale.
A cui este vina pana la urma?
A mirilor, a autoarei firului, sau a Bisericilor?

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Pe undeva ai dreptate dar atunci apar alte intrebari:

1. Daca acorzi atentie aproapelui inseamna ca ai neglijat randuiala Bisericii? Dumnezeu n-a spus oare tot timpul sa ne iubim aproapele. In el se afla insusi Dumnezeu. De ce tot dam la o parte aceasta invatatura.
Tot timpul asta ne-a invatat: sa ne iubim unii pe altii. Cate pilde se refera la asta si cate la post?
Hai sa punem listele!

2. Aproapele de cine asculta si cine binecuvanteaza nunta? Problema este ce fac confesiunile crestine si de ce este asa un haos intr-o religie crestina.
De ce aproba unii nunti intr-o zi cand altii le interzic. Si doar stiu acum ca lumea este deschisa si sunt relatii de prietenie si interconfesionale.
A cui este vina pana la urma?
A mirilor, a autoarei firului, sau a Bisericilor?

Imi place asta la nebunie :)
Pt dragostea de aproapele,mananc cu drag si bucurie tot ce-mi pica de dulce ,in perioade de post. Si ma si duc la tot felul de petreceri sa ma distrez.
Vorba aia,de dragul tau as manca un pui fript! :))

De ce nu,de dragul aproapelui as face ceva mai putin placut ? Sa sacrific ceva din mine?

În prealabil postat de sophia

Pe undeva ai dreptate dar atunci apar alte intrebari:

1. Daca acorzi atentie aproapelui inseamna ca ai neglijat randuiala Bisericii? Dumnezeu n-a spus oare tot timpul sa ne iubim aproapele. In el se afla insusi Dumnezeu. De ce tot dam la o parte aceasta invatatura.
Tot timpul asta ne-a invatat: sa ne iubim unii pe altii. Cate pilde se refera la asta si cate la post?
Hai sa punem listele!

Nu poţi îndeplini dragostea faţă de aproapele făcându-te în acelaşi timp părtaş păcatului în care fratele tău se scaldă. Un priten adevărat îi arată fratelui său greşeala în care se află, dar nu neapărat predicând, ci mai ales prin faptă. Păcatul ne desparte de Dumnezeu, ceea îmi dă motiv să mă îndoiesc că Îl vei descoperi pe Dumnezeu la o nuntă care nu are binecuvântarea Bisericii. Să avem în vedere dragostea cu discernământ şi nu dragostea pătimaşă.

În prealabil postat de sophia

2. Aproapele de cine asculta si cine binecuvanteaza nunta? Problema este ce fac confesiunile crestine si de ce este asa un haos intr-o religie crestina.
De ce aproba unii nunti intr-o zi cand altii le interzic. Si doar stiu acum ca lumea este deschisa si sunt relatii de prietenie si interconfesionale.
A cui este vina pana la urma?
A mirilor, a autoarei firului, sau a Bisericilor?

Vina este a noastră, a tuturor.

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu poţi îndeplini dragostea faţă de aproapele făcându-te în acelaşi timp părtaş păcatului în care fratele tău se scaldă.

Truisme imbracate in limbaj de lemn si potrivit la discutia de fata ca nunca in perete.
Cateodata ma intreb daca voi chiar aveti prieteni sau simtiti ceva pentru cineva.

Un priten adevărat îi arată fratelui său greşeala în care se află, dar nu neapărat predicând, ci mai ales prin faptă.

Fii atent, erau unii mari fani la metoda asta: cand scoteau banul din buzunar aveau grija sa zdragane bine, sa vada toata lumea cum se face o donatie adevarata.
Din pacate, si-au luat-o peste nas de la o vaduva cu un (ultim) banutz.
Cand se rugau, o faceau cu alai mare, sa vada lumea cum arata o rugaciune adevarata, virtutea adevarata. Un vames pacatos le-a pus capac si de data asta.
Cand posteau, o faceau cu sac si cenusa, in mijlocul drumului, sa vada lumea cum arata un postitor adevarat.
Aici daca vrei te contrazici chiar cu Hristos care a zis "Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, a să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."

Păcatul ne desparte de Dumnezeu, ceea îmi dă motiv să mă îndoiesc că Îl vei descoperi pe Dumnezeu la o nuntă care nu are binecuvântarea Bisericii.

Tu categoric nu, ca ai fi pus problema altfel, dar aproapele in dragostea ta?

Să avem în vedere dragostea cu discernământ şi nu dragostea pătimaşă.

Tare ma tem ca dragostea este una si fara doar si poate este patimasa.
Restul sunt doar vorbe goale care vor sa-i ia locul.

În prealabil postat de AlinB

Truisme imbracate in limbaj de lemn si potrivit la discutia de fata ca nunca in perete.

Ca şi acest răspuns?:

În prealabil postat de AlinB

Fii atent, erau unii mari fani la metoda asta: cand scoteau banul din buzunar aveau grija sa zdragane bine, sa vada toata lumea cum se face o donatie adevarata.
Din pacate, si-au luat-o peste nas de la o vaduva cu un (ultim) banutz.
Cand se rugau, o faceau cu alai mare, sa vada lumea cum arata o rugaciune adevarata, virtutea adevarata. Un vames pacatos le-a pus capac si de data asta.
Cand posteau, o faceau cu sac si cenusa, in mijlocul drumului, sa vada lumea cum arata un postitor adevarat.
Aici daca vrei te contrazici chiar cu Hristos care a zis "Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, a să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."

Interesant mod de încerca să justifici păcatul apelând la dragostea faţă de aproapele. În acest caz este de înţeles să dai un sens pervertit unor situaţii destul de clare.

Posturile randuite ca marturisire a lui Hristos (Cuv. Paisie Aghioritul)

Părinte, oamenii care trăiesc duhovniceşte în lume trebuie să arate celor lumeşti că postesc?

– Când e vorba de posturile rânduite de Biserica noastră – miercurea, vinerea, posturile mari – atunci trebuie, pentru că aceasta este o mărturisire a credinţei. Însă celelalte posturi, care se fac din nevoinţă, pentru dragostea lui Hristos, sau pentru a fi auzită rugăciunea noastră într-o anumită cerere, trebuie să se facă în ascuns”.


Postul şi sminteala (Parintele Epifanie Teodoropulos)
Unii spun:

– Nu postim când ne aflăm la vreo întrunire ca să nu supărăm sau să smintim pe cineva cu ceea ce facem. Şi comentau, spunând: oare, Hristos n-a spus ca să nu ne arătăm că postim, precum făceau şi fariseii cei făţarnici?

Stareţul a răspuns la asta în felul următor:

– Când postim, sau şi atunci când facem orice altă faptă bună, trebuie să acţionăm cu cuget smerit, ca nişte “robi netrebnici”, ascultând de poruncile Bisericii. Şi asta indiferent dacă ne văd sau nu ne văd oamenii. Aşa cum nu trebuie nici să ne temem de dojana şi comentariile lor când ne facem datoria faţă de poruncile lui Dumnezeu. Nu este corect ca în privinţa asta să depindem de faptul că se mâhneşte sau “se sminteşte” cineva.

Dacă noi ne facem datoria noastră, responsabilitatea smintelii cade asupra celui ce se sminteşte, care într-o ultimă analiză fie nu recunoaşte autoritatea lui Hristos şi a Bisericii Sale asupra vieţii noastre, fie că încearcă să-şi justifice propria sa slăbiciune. Ne gândim la aceia ce se vor “sminti”, când ne vor vedea că postim, şi nu ne gândim la cei ce ne văd că nu postim, eventual, că suntem creştini ortodocşi. In acest din urmă caz responsabilitatea smintelii cade în întregime asupra noastră, deoarece noi suntem călcătorii poruncii.

Pe de altă parte dacă această silogistică o aplicăm şi în celelalte porunci ale Bisericii, desfiinţăm toată legea morală a lui Dumnezeu. De pildă vreau să merg la biserică. Dar aproape întotdeauna voi întâlni oameni pe drum. Şi mă gândesc: “Dacă intru înlăuntru şi mă văd, dacă sunt atei şi potrivnici lui Hristos, se vor deranja şi se vor întărâta. Dacă sunt creştini evlavioşi, vor spune: “Ce creştin bun! Merge la biserică!” şi lauda lor îmi va răpi folosul mergerii la biserică. Aşadar, să nu merg la biserică. Voi merge la biserică atunci când nu mă va vedea nimeni”. Şi astfel s-a dus cu mersul la biserică. Unde s-au mai auzit acestea? Care Evanghelie spune astfel de lucruri?

Nu este dragoste adevarata aceea care incalca postul (Parintele Arsenie Muscalu)

– Cum putem sa postim atunci cand un prieten ne gateste ceva de dulce: daca mancam incalcam postul, iar daca nu mancam nu tinem dragostea aproapelui?

– E o intrebare care se pune de foarte multi oameni. Porunca dragostei este porunca desavarsirii, dragostea este cununa tuturor virtutiilor. Sa ne intrebam intai: cine ne-a adus intai porunca dragostei? Porunca dragostei ne-a adus-o Mantuitorul Hristos. Biserica este pastratoarea poruncilor Lui. Biserica insa ne recomanda postul, atunci ce facem? Nu ascultam de Biserica, nu ascultam de Mantuitorul Hristos. Atunci in numele carui fel de dragoste sa incalcam porunca postului? Si aici este vorba de o neintelegere. As zice ca atunci cand este un post randuit de Biserica, trebuie sa il respectam.

Nu este dragoste adevarata aceea care incalca postul. Faptul de a ne cere cineva sa nu ascultam de Biserica dovedeste ca el nu asculta de Biserica, deci in numele cui ne cere sa ascultam de porunca dragostei? Ce fel de dragoste este?

Deci atunci cand Biserica ne randuieste vreme de post, trebuie sa ascultam mai mult de Ea, pentru ca daca vom asculta de Ea, ascultand-o vom ajunge si la dragoste pe calea credintei si a postului. Sa renuntam la post din dragoste pentru aproapele, pentru a nu-l intrista, numai atunci cand e vorba de un post particular, adica avem noi o nevointa a noastra, in afara celor randuite de Biserica. Atunci putem sa reununtam la ea de dragul aproapelui, pentru a nu-l mahni.

Deci cand e vorba de un post particular, renuntam la el pentru aproapele, dar cand e vorba de un post randuit de Biserica, e mai bine sa spunem cu smerenie ca postim, caci vom marturisi prin asta pe Hristos.

În prealabil postat de AlinB

Cateodata ma intreb daca voi chiar aveti prieteni sau simtiti ceva pentru cineva.

Hâc! Bergenbier - prientenii ştiu de ce. Asta ai vrut să spui?

În prealabil postat de AlinB

Tu categoric nu, ca ai fi pus problema altfel, dar aproapele in dragostea ta?

Şi cum l-ai fi făcut tu să înţeleagă dragostea ta faţă de el prin pogorământul pe care l-ai făcut, el, care nu dă doi bani pe postul tău (dovada - petrecere în post) şi care clar nu ascultă de Biserică?

[Copacel]

Dar eu tot n-am inteles care este legatura intre post si dragostea pt
aproape.

[delia31]

În prealabil postat de ovidiu b.

Posturile randuite ca marturisire a lui Hristos (Cuv. Paisie Aghioritul)

Părinte, oamenii care trăiesc duhovniceşte în lume trebuie să arate celor lumeşti că postesc?

– Când e vorba de posturile rânduite de Biserica noastră – miercurea, vinerea, posturile mari – atunci trebuie, pentru că aceasta este o mărturisire a credinţei. Însă celelalte posturi, care se fac din nevoinţă, pentru dragostea lui Hristos, sau pentru a fi auzită rugăciunea noastră într-o anumită cerere, trebuie să se facă în ascuns”.


Postul şi sminteala (Parintele Epifanie Teodoropulos)
Unii spun:

– Nu postim când ne aflăm la vreo întrunire ca să nu supărăm sau să smintim pe cineva cu ceea ce facem. Şi comentau, spunând: oare, Hristos n-a spus ca să nu ne arătăm că postim, precum făceau şi fariseii cei făţarnici?

Stareţul a răspuns la asta în felul următor:

– Când postim, sau şi atunci când facem orice altă faptă bună, trebuie să acţionăm cu cuget smerit, ca nişte “robi netrebnici”, ascultând de poruncile Bisericii. Şi asta indiferent dacă ne văd sau nu ne văd oamenii. Aşa cum nu trebuie nici să ne temem de dojana şi comentariile lor când ne facem datoria faţă de poruncile lui Dumnezeu. Nu este corect ca în privinţa asta să depindem de faptul că se mâhneşte sau “se sminteşte” cineva.

Dacă noi ne facem datoria noastră, responsabilitatea smintelii cade asupra celui ce se sminteşte, care într-o ultimă analiză fie nu recunoaşte autoritatea lui Hristos şi a Bisericii Sale asupra vieţii noastre, fie că încearcă să-şi justifice propria sa slăbiciune. Ne gândim la aceia ce se vor “sminti”, când ne vor vedea că postim, şi nu ne gândim la cei ce ne văd că nu postim, eventual, că suntem creştini ortodocşi. In acest din urmă caz responsabilitatea smintelii cade în întregime asupra noastră, deoarece noi suntem călcătorii poruncii.

Pe de altă parte dacă această silogistică o aplicăm şi în celelalte porunci ale Bisericii, desfiinţăm toată legea morală a lui Dumnezeu. De pildă vreau să merg la biserică. Dar aproape întotdeauna voi întâlni oameni pe drum. Şi mă gândesc: “Dacă intru înlăuntru şi mă văd, dacă sunt atei şi potrivnici lui Hristos, se vor deranja şi se vor întărâta. Dacă sunt creştini evlavioşi, vor spune: “Ce creştin bun! Merge la biserică!” şi lauda lor îmi va răpi folosul mergerii la biserică. Aşadar, să nu merg la biserică. Voi merge la biserică atunci când nu mă va vedea nimeni”. Şi astfel s-a dus cu mersul la biserică. Unde s-au mai auzit acestea? Care Evanghelie spune astfel de lucruri?

Nu este dragoste adevarata aceea care incalca postul (Parintele Arsenie Muscalu)

– Cum putem sa postim atunci cand un prieten ne gateste ceva de dulce: daca mancam incalcam postul, iar daca nu mancam nu tinem dragostea aproapelui?

– E o intrebare care se pune de foarte multi oameni. Porunca dragostei este porunca desavarsirii, dragostea este cununa tuturor virtutiilor. Sa ne intrebam intai: cine ne-a adus intai porunca dragostei? Porunca dragostei ne-a adus-o Mantuitorul Hristos. Biserica este pastratoarea poruncilor Lui. Biserica insa ne recomanda postul, atunci ce facem? Nu ascultam de Biserica, nu ascultam de Mantuitorul Hristos. Atunci in numele carui fel de dragoste sa incalcam porunca postului? Si aici este vorba de o neintelegere. As zice ca atunci cand este un post randuit de Biserica, trebuie sa il respectam.

Nu este dragoste adevarata aceea care incalca postul. Faptul de a ne cere cineva sa nu ascultam de Biserica dovedeste ca el nu asculta de Biserica, deci in numele cui ne cere sa ascultam de porunca dragostei? Ce fel de dragoste este?
Deci atunci cand Biserica ne randuieste vreme de post, trebuie sa ascultam mai mult de Ea, pentru ca daca vom asculta de Ea, ascultand-o vom ajunge si la dragoste pe calea credintei si a postului. Sa renuntam la post din dragoste pentru aproapele, pentru a nu-l intrista, numai atunci cand e vorba de un post particular, adica avem noi o nevointa a noastra, in afara celor randuite de Biserica. Atunci putem sa reununtam la ea de dragul aproapelui, pentru a nu-l mahni.

Deci cand e vorba de un post particular, renuntam la el pentru aproapele, dar cand e vorba de un post randuit de Biserica, e mai bine sa spunem cu smerenie ca postim, caci vom marturisi prin asta pe Hristos.

Foarte la subiect! Si in ton cu Apostolul Pavel, care nu indeamna deloc la ignorarea aproapelui, desi unora asa li s-ar putea parea, ci la slujirea lui cu discernamant, fara a incalca randuielile Bisericii.

"Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos."
(Epistola Sf. Ap. Pavel catre Galateni 1, 10 )

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

De ce aproba unii nunti intr-o zi cand altii le interzic. Si doar stiu acum ca lumea este deschisa si sunt relatii de prietenie si interconfesionale.
A cui este vina pana la urma?
A mirilor, a autoarei firului, sau a Bisericilor?

Chiar fiind vorba de tine, imi vine greu sa cred ca pui intrebari din astea.

Ce treaba are o secta crestina cu ce fac crestinii?
Tocmai de aia sunt o secta, ca nu le-a placut sa faca ce fac ceilalti si si-au facut propriile reguli.