Izbavirea israeliților

[GMihai]

Doamna Delia, povestilor apocrife despre Brancoveanu va pot si eu opune o suta de povesti islamice despre martirii lui Mahomed care se arunca în aer in autobuze israeliene, pentru a face voia lui Allah.

În definitiv, ce e mai sinistru: să omori 50 de necunoscuţi, necredincioşi, - pentru Dumnezeu -, sau să-ţi laşi cei patru fii să fie omorâţi, pentru Dumnezeu ?

Dumneavoastră, dacă aţi avea de ales, între moartea propriului copil, sau moartea a 10 musulmani, ce aţi alege ?

P.S. Dacă Brâncoveanu, în loc de legea lui Hristos, ar fi făcut vorbire, în ultimele sale cuvinte, despre legea lui Zamolxe, sau legea lui Odin, sau legea lui Budhha, l-aţi fi respectat la fel de mult, şil l-aţi fi dat ca exemplu ?

[Ioan_Cezar]

Mihai, dacă rupi din context (Scriptura şi Biserica) şi începi să filosofezi la liber, în cu totul alt context - anume cel al filosofiilor lumeşti centrate pe idealurile sociale etc. etc. - atunci fireşte că nu ajungem la nici un rezultat, la nici o noimă.
Voieşti cumva să reînnoieşti figura lui Raskolnikov?
Vrei să Îl tragi, programatic, la socoteală pe Dumnezeu pentru tot răul lumii? Pentru răul pe care ni-l facem singuri, nouă înşine şi unii altora - tocmai din dispreţul pe care îl avem pentru Dumnezeu, concomitent cu proslăvirea Mammonei?
Aşteptarea ca Dumnezeu să fie bun după chipul lumii are deja o istorie foarte lungă....

Ce vrei tu de fapt să susţii? Că încă nu mă dumiresc... Sesizez doar un accent mai apăsat ca de obicei în postările tale, privitor la relaţia dintre Dumnezeu şi om. Ce se întâmplă de fapt, Mihai? Poate vrei să spui altceva, de fapt?....

[Copacel]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Poate vrei să spui altceva, de fapt?....

Cel mai probabil traieste o drama pt care il considera vinovat pe Dumnezeu.

[GMihai]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Mihai, dacă rupi din context (Scriptura şi Biserica) şi începi să filosofezi la liber, în cu totul alt context - anume cel al filosofiilor lumeşti centrate pe idealurile sociale etc. etc. -

Ce idealuri sociale, Ioane ? Faptul că nu îţi doreşti ca fiul/fiica ta să fie măcelăriţi, asta numeşti ideal social ?!!!! Faptul că nu doreşti să fi gazat şi cremat, numeşti ideal social ?! Faptul că doreşti ca tu, şi copii tăi, şi părinţii tăi, să trăiţi, este un ideal social ?!

Feptul că îţi doreşti ca fiul tău, sau fiica ta, să se nască, fără ca o boală oarecare să determine avortul spontan, iar Biserica (ortodoxă, catolică sau care o mai fi ea) să te înveţe că fără botez acest fiu sau fiică vor merge în iad, la muncile veşnice, asta numeşti tu ideal social ?!!!!!!

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Vrei să Îl tragi, programatic, la socoteală pe Dumnezeu pentru tot răul lumii? Pentru răul pe care ni-l facem singuri, nouă înşine şi unii altora - tocmai din dispreţul pe care îl avem pentru Dumnezeu, concomitent cu proslăvirea Mammonei?

Spune-mi , Ioane, cum ne facem, singuri, răul unui cutremur ? al unei mutaţii genetice care face ca un copil să moară la câţiva ani ? Cum şi-au făcut singuri rău, şi ce dispreţ au avut faţă de Dumnezeu, copii care au murit în ultimele taifunuri din Asia, copii, în majoritatea lor, nebotezaţi, despre care Biserica din care faci parte învaţă că nu vor ajunge niciodată în Rai ?!!!!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de GMihai

Ce idealuri sociale, Ioane ? Faptul că nu îţi doreşti ca fiul/fiica ta să fie măcelăriţi, asta numeşti ideal social ?!!!! Faptul că nu doreşti să fi gazat şi cremat, numeşti ideal social ?! Faptul că doreşti ca tu, şi copii tăi, şi părinţii tăi, să trăiţi, este un ideal social ?!

Feptul că îţi doreşti ca fiul tău, sau fiica ta, să se nască, fără ca o boală oarecare să determine avortul spontan, iar Biserica (ortodoxă, catolică sau care o mai fi ea) să te înveţe că fără botez acest fiu sau fiică vor merge în iad, la muncile veşnice, asta numeşti tu ideal social ?!!!!!!



Spune-mi , Ioane, cum ne facem, singuri, răul unui cutremur ? al unei mutaţii genetice care face ca un copil să moară la câţiva ani ? Cum şi-au făcut singuri rău, şi ce dispreţ au avut faţă de Dumnezeu, copii care au murit în ultimele taifunuri din Asia, copii, în majoritatea lor, nebotezaţi, despre care Biserica din care faci parte învaţă că nu vor ajunge niciodată în Rai ?!!!!

Aha! Acum înţeleg mult mai precis la ce te referi. OK, meditez...:) Problema pe care o ridici e acum bine definită, mulţumesc pentru bunăvoinţa de a o formula!

[delia31]

În prealabil postat de GMihai

Doamna Delia, povestilor apocrife despre Brancoveanu va pot si eu opune o suta de povesti islamice despre martirii lui Mahomed care se arunca în aer in autobuze israeliene, pentru a face voia lui Allah.

În definitiv, ce e mai sinistru: să omori 50 de necunoscuţi, necredincioşi, - pentru Dumnezeu -, sau să-ţi laşi cei patru fii să fie omorâţi, pentru Dumnezeu ?

Dumneavoastră, dacă aţi avea de ales, între moartea propriului copil, sau moartea a 10 musulmani, ce aţi alege ?

P.S. Dacă Brâncoveanu, în loc de legea lui Hristos, ar fi făcut vorbire, în ultimele sale cuvinte, despre legea lui Zamolxe, sau legea lui Odin, sau legea lui Budhha, l-aţi fi respectat la fel de mult, şil l-aţi fi dat ca exemplu ?

Dar sa stabilim mai intai ce inseamna moartea, din 3 perspective:

1. perspectiva cea mai larg acceptata de mai tot omul, din mai toate timpurile, pentru care valoarea suprema e viata in trup, dupa care mai mult ca sigur nu mai e nimic sau daca o fi, e o nebuloasa cu care nu tre' sa-ti bati capul. Carpe diem! Enjoy the moment! It's all you have!

2. perspectiva celui care crede in Hristos, pentru care viata biologica e doar anticamera Vietii harice, iar moartea e doar usa de intrare

3. perspectiva lui Dumnezeu, pentru care a lua viata inseamna a lua dintr-o parte si a pune intr-alta. "De ma voi sui la cer, Tu acolo esti si de ma voi cobori la iad, tu de fata esti" (un stih dintr-un psalm).

Deci, pt. tine ce inseamna a muri?

[florin.oltean75]

Dar din punctul de vedere al tatălui al cărui copil a murit eviscerat, sau al fiului al cărui tată a murit de cancer, nu ar fi mai rezonabil să spunem că: "În loc să-ţi asumi tu diverse vini şi să mori pentru ele, de ce nu l-ai lăsat pe fiul/tatăl meu să trăiască, dacă tot eşti atottputernic ?"

Şi, ca să ducem discuţia la un alt nivel, ce l-ar întreba, oare, un tată/fiu pe Dumnezeu, în contextul în care Biserica (care vorbeşte cu autoritatea lui Dumnezeu) îi explică că: dacă fiul lui (mort înainte de naştere) nu a fost botezat, sau dacă tatăl lui (mort de cancer, sau într-un incendiu, saau într-un cutremur) nu a fost la Liturghie ultima duminică, atunci sigur vor arde, amândoi, în iad, o veşnicie ?!!!!! Dar. să nu uităm, Biserica îi spune, cu autoritatea lui Dumnezau, că deşi fiul lui şi tatăl lui vor fi în iad pentru toată veşnicia, EL, totuşi, are ocazia să fie în Rai. Nu-i aşa că-i frumos ?

Mihai, evident ca este necesara reinterpretarea, din perspectiva mai profunda, a relatarilor biblice - pentru a avea o consistenta logica.


- imperfectiunea primelor fiinte - care cad mai intai in nalucire (din cauza necunostintei) - apoi in mandrie si neascultare

-pedepsirea urmasilor (care se nasc direct in suferinta) pentru faptele inaintasilor; acestia nu beneficiaza de conditii edenice in care sa le fie testata "ascultarea" asemeni protoparintilor - urmasii sunt fiinte destinate sa guste din pedeapsa inainte de a avea posibilitatea sa-si manifeste liberul arbitru, propria vointa si intentie

-incalcarea liberului arbitru ( exemplu Faraon, care poate sugera si posibile incalcari ulterioare)

- un Dumnezeu care se "razgandeste" in actiunile Sale / oscilant, mai intai razbunator-de-moarte apoi iubitor sacrificial.

Pentru unii dintre noi, este esentiala rezolvarea rationala a acestor contradictii, pentru altii nu.

Agumentul solid al acestora din urma va fi invariabil fie incapacitatea umana de a intelege sau - mai agresiv- cum de avem indrazneala sa ne indoim de dreptatea divina.

Insa noi nu ne indoim de dreptatea divina, ci doar vrem sa intelegem.

Acceptarea unui Dumnezeu paradoxal, simutan Infricosator/Terifiant-Iubitor pentru unii este suficienta. Necesitatea rationalului cade in plan secund, devine nesemnificativa, in raport cu intesitatea trairii in relatie cu un astfel de Dumnezeu.