Versetul de azi

[cristiboss56]

În vremea aceea, iată s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatec şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi l-a certat Iisus şi diavolul a ieşit din el, şi copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur, ucenicii I-au zis: de ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: din pricina necredinţei voastre; căci adevărat vă spun vouă că: de veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia, mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi cu neputinţă pentru voi. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii s-au întristat foarte.

[cristiboss56]

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă, cărturarilor şi fariseilor! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi gropile drepţilor, şi ziceţi: dacă am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Drept aceea înşivă mărturisiţi despre voi că sunteţi fii ai celor ce au omorât pe prooroci. Dar voi umpleţi cu vârf măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de năpârci, cum veţi scăpa de osânda Gheenei? De aceea, iată, Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi bate în adunările voastre şi îi veţi goni din oraş în oraş, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor, care s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar. Adevărat vă spun vouă că vor veni toate acestea peste neamul acesta. Ierusalime, Ierusalime, cel care ai omorât pe prooroci şi ai ucis cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi, după cum îşi strânge găina puii săi sub aripi, dar n-aţi vrut! Iată casa voastră vi se lasă pustie. Căci vă spun că de acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului.

[cristiboss56]

În vremea aceea, ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Iisus: de ce ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Dar Iisus le-a răspuns: pot, oare, fii nunţii să postească cât timp este mirele cu ei? Cât timp au mirele cu ei nu pot să postească. Dar vor veni zile, când se va lua Mirele de la ei, şi atunci, în acele zile, vor posti. Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche; altminteri petecul nou întinde de haina veche şi mai rea se face ruptura. Nimeni iarăşi nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri vinul cel nou va sparge burduful şi se varsă vinul şi burdufurile se nimicesc; ci se cuvine să se pună vinul nou în burdufuri noi.

[cristiboss56]

În vremea aceea a început Iisus să înveţe lângă mare şi s-a adunat la Dânsul popor mult, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea sta lângă mare, pe uscat. Şi îi învăţa mult în pilde şi, în învăţătura Sa, le zicea: ascultaţi! Iată a ieşit semănătorul să semene. Şi s-a întâmplat, când semăna, că o sămânţă a căzut lângă drum şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o; iar alta a căzut pe pietriş, unde n-avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că n-avea pământ adânc; dar, răsărind soarele, s-a pălit şi, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânţă a căzut în mărăcini şi au crescut mărăcinii şi au înecat-o şi n-a dat rod; iar altele au căzut în pământ bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade, aducând: una treizeci, alta şaizeci, iar alta o sută. Apoi le-a zis: cine are urechi de auzit să audă.

[cristiboss56]

În vremea aceea a venit Iisus pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul Gadarenilor. Iar după ce a ieşit El din corabie, L-a întâmpinat îndată un om, din mormintele de acolo, cu duh necurat, care avea locuinţa în peşterile de îngropăciune. Şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri de fier, pentru că de multe ori fusese legat în obezi şi cu lanţuri de fier şi el rupsese lanţurile şi obezile le sfărâmase; şi, fiindcă nimeni nu putea să-l domolească, era el întotdeauna, noaptea şi ziua, prin munţi şi prin peşteri de îngropăciune, ţipând şi izbindu-se de pietre. Dar, văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui şi, strigând cu glas mare, a zis: Ce este între mine şi Tine Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel prea înalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti; pentru că îi zicea: ieşi, duh necurat, din omul acesta. Şi l-a întrebat: care îţi este numele? Şi I-a răspuns: legiune îmi este numele meu, pentru că suntem mulţi. Dar se rugau de El stăruitor ca să nu-i trimită afară din ţinutul acela. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea. Deci se rugau de El şi ziceau: trimite-ne pe noi în aceşti porci, ca să intrăm în ei. Şi Iisus le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma, ca la două mii de porci, s-a aruncat de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă. Iar cei care păzeau porcii au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat. Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel care fusese îndrăcit şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese o legiune de diavoli, şi s-au înfricoşat. Iar cei care văzuseră le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel îndrăcit şi cu porcii. Atunci ei au început să-L roage să se ducă din ţinuturile lor. Iar, când a intrat în corabie, cel care fusese îndrăcit se ruga ca să-l ia cu Dânsul. Iisus însă nu l-a lăsat, şi i-a zis: mergi în casa ta, la ai tăi şi spune-le cât bine ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit. Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole, cât bine i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau.

[cristiboss56]

În vremea aceea a venit la Iisus unul din mai marii sinagogii, cu numele Iair şi văzându-L a căzut la picioarele Lui şi L-a rugat stăruitor, zicându-I: fiica mea este pe moarte; vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să scape şi să trăiască. Şi a mers Iisus împreună cu el şi după Dânsul a mers mult popor,care Îl împresura. Pe când El încă vorbea, au venit de la casa mai marelui sinagogii, spunându-i: fiica ta a murit; de ce mai osteneşti pe Învăţătorul? Dar Iisus, îndată ce a auzit cuvântul care s-a grăit, a zis câtre mai-marele sinagogii: nu te teme! Crede numai. Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă după Dânsul, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Şi, ajungând la casa mai marelui sinagogii, au văzut tulburarea şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. Şi, intrând înăuntru, le-a zis: de vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de Dânsul. Iar El, scoţând pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul, şi au intrat unde zăcea copila. Şi apucând mâna copilei, i-a zis: talita cumi, care se tâlcuieşte: copilă, ţie îţi zic: scoală-te. Iar copila s-a sculat în clipa aceea şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au minunat cei de faţă cu uimire adâncă. Dar Dânsul le-a poruncit cu stăruinţă, ca nimeni să nu afle de aceasta. Apoi le-a zis să-i dea copilei să mănânce.
După ce a ieşit de acolo, s-a dus în oraşul Său, iar ucenicii au mers după Dânsul.

[cristiboss56]

În vremea aceea Iisus a îndemnat pe ucenicii Săi ca să intre în corabie şi să meargă înaintea Sa, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii. Iar după ce le-a dat drumul, s-a dus în munte să se roage. Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm. Şi i-a văzut pe ucenici cum se munceau vâslind, căci vântul era împotriva lor; iar spre a patra strajă a nopţii, a venit la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei. Dar lor, când L-au văzut umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au strigat tare, pentru că toţi L-au văzut şi s-au înfricoşat. Însă El îndată a vorbit cu dânşii, şi le-a zis: îndrăzniţi! Eu sunt, nu vă temeţi. Apoi s-a suit la ei în corabie şi a încetat vântul. Iar ei erau uimiţi peste măsură de mult şi se mirau între dânşii, pentru că nu pricepuseră nimic din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împitrită. Şi trecând marea au venit în ţinutul Ghenizaretului.

[cristiboss56]

Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine". Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi. Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră! Căci Moise a zis: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", şi "cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârşească". Voi însă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. Şi astfel desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o. Şi faceţi multe asemănătoare cu acestea. Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Marcu 7, 5-16

[cristiboss56]

Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. Marcu 7, 14-24

[cristiboss56]

Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise. Marcu 7, 24-30