Omule, incotro?

[tabitha]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dar de proverbul românesc "răzbunarea-i arma prostului", nu zice nimic?

Nu, probabil pentru că autorul fiind un rus, nu prea s-a înghesuit să studieze proverbele românilor.

[Ioan_Cezar]

Mda.... Ce să mai zic. Mare, da.... Curios că tocmai ţie ţi se întâmplă lucruri din astea. Pare inexplicabil, la prima vedere.

[tabitha]

"Mai mult decât la iertare, Hristos cheamă la iubirea vrăjmaşilor. Or, tocmai în virtutea acestei iubiri, se impune vindecarea acestora, orientarea lor pe drumul care să-i conducă la mântuire. Sigur, este vorba despre acea iubire compătimitoare şi mereu gata de jertfă, despre care ne spune Apostolul Pavel în Întâia Epistolă către Corinteni, iubire care "€žrabdă îndelung"€ (13, 4), "€žpe toate le suferă"€, "€žpe toate le rabdă"€ (13, 7). Dar -€“ atenţie! -€“ nu trebuie nici o clipă uitat că este, în acelaşi timp, o iubire care "€žde adevăr se bucură"€ (13, 6). Cu alte cuvinte, o iubire autentică, capabilă să aducă o bucurie adevărată, paradisiacă, este numai aceea care se însoţeşte cu adevărul. Asta uită mulţi dintre cei care propovăduiesc o toleranţă cu orice preţ, fiind adepţi ai relativismului şi laxismului în raport cu adevărul."

- extras din prefata lui Costion Nicolescu la cartea "Zeul tolerantei" si decrestinarea crestinismului

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de tabitha

"Mai mult decât la iertare, Hristos cheamă la iubirea vrăjmaşilor.

Iar unii au înţeles de aici că pe ceilalţi, nevrăjmaşii, să îi dispreţuim şi să îi urâm. Să ni-i facem vrăjmaşi mai întâi, ca apoi, avîndu-i în sfârşit vrăjmaşi , să putem împlini aşa chemarea Domnului, iubindu-i....
Amuzant, dacă n-ar fi mai înainte de plâns.
Dar fiecare cu libertatea lui de a fi cum alege. Şi cu toate consecinţele.

[tabitha]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Iar unii au înţeles de aici că pe ceilalţi, nevrăjmaşii, să îi dispreţuim şi să îi urâm. Să ni-i facem vrăjmaşi mai întâi, ca apoi, avîndu-i în sfârşit vrăjmaşi , să putem împlini aşa chemarea Domnului, iubindu-i....
Amuzant, dacă n-ar fi mai înainte de plâns.
Dar fiecare cu libertatea lui de a fi cum alege. Şi cu toate consecinţele.

Nu cred că a înteles nimeni asa ceva. Paranoia comentariilor tale n-are nimic amuzant, e chiar de plâns.

[delia31]

Mirela, Ioan Cezar
Ce mai faceti dragilor? Sunteti bine?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de delia31

Mirela, Ioan Cezar
Ce mai faceti dragilor? Sunteti bine?

Ei, merci de întrebare. Ne descurcăm şi noi cum putem, fiecare pe cont propriu, se pare...:)
Deşi mai nou mi-e greu să ţin pasul, Mirela propovăduind în ultimul timp, aşa cum se vede în postarea ei de mai sus, "o iubire autentică, ..., paradisiacă". Greu lucru pentru muritorul de rând!...:)
Dar mă străduiesc. Am plămâni mari, sunt obişnuit să îmi refac suflarea.

[Parascheva16]

Postarea anterioară este oarecum vizavi de starea unei persoane, care, profitând de faptul că are telefonul meu, are tupeul să-mi trimită mesaje text în miez de noapte, insistând că vrea să mă sune ca să discute despre faptul că eu cică o persecut aici pe forum. Mare ti-e grădina, Doamne!

Poate fi vorba de diferenta de fus orar?

[tabitha]

În prealabil postat de Parascheva16

Poate fi vorba de diferenta de fus orar?

1. dacă ai sământă de artag nu te apuci să sâcâi oamenii cu telefoanele, ci stai în banca ta.
2. dacă nu stii să calculezi nici măcar o diferentă de fus orar, cu atât mai mult.
3. dacă îti lipsesc notiuni de bază din codul bunelor maniere, si mai grav.

[Ioan_Cezar]

Pe vremea când în România funcţiona din plin telefonul cu taxă inversă (nu ştiu dacă mai e de actualitate), un domn, filolog şi poet de oarece stimă printre poeţi, era foarte apreciat de o doamnă, filoloagă şi poetesă... Cu sau fără vreo inspiraţie deosebită, poeta îl suna uneori (iar cu vremea a început să-l sune deseori) şi stăteau la taclale nevinovate, îndeosebi noaptea... De-ale poeţilor!
De la o vreme, domnul se cam săturase însă de clişeul discuţiilor pe care nu le declanşa, dar pe care, din amiciţie, delicateţă ori din spirit de breaslă, le suporta. A încercat să-i sugereze doamnei că ar fi bine să o mai rărească, un pic. Măcar că domnul mai avea şi familie şi obligaţii profesionale şi noi apucături literare (începuse să lucreze la un roman), precum şi-un început de cardiopatie (care, am aflat de curînd, l-a şi răpus). Inutil demers, telefoanele reveneau şi, ca un făcut, parcă chiar se prelungeau. Uneori pe banii domnului, alteori pe cheltuiala doamnei.
În fine, sătul de atâtea delicateţuri şi nereuşind omul să spună clar ce îl supăra (ciudate inhibiţii au şi poeţii ăştia uneori! - mai ales când e vorba de admiratoare înfocate), domnul a hotărât să încheie în forţă toată tărăşenia. A procedat astfel:
Într-o seară, motivînd că nu poate suporta băneşte convorbirea din motivul x, a rugat-o pe admiratoare să accepte o convorbire "numai 5 minute, dragă!" cu taxă inversă. Era în jur de opt, ora locală, la munte. I-a "mărturisit" doamnei că avea o revelaţie, o viziune, o inspiraţie colosală care se cere musai împărtăşită etc. - altfel spus i-a livrat, cunoscîndu-şi bine omul, o chestie care place mult amatorilor şi amatoarelor de pretext de poezie. Şi a subliniat că ar dori ca ea să fie prima (evident!) care să afle "taina". Căzînd în plasă, doamna s-a arătat foarte fericită de întâmplare şi s-a grăbit să fie confidenta norocoasă. Atunci, omul, un orator extraordinar (l-am auzit nu o dată vorbind ore, fără să ai impresia că au trecut mai mult de câteva minute; rămâneam cu toţii cu gura căscată şi cu regretul că maestrul s-a oprit), s-a apucat să "meşterească" o snoavă cum numai el ştia... Un roman consumat oral, pe care, dacă-l scria, ar fi luat o menţiune, ceva, la vreun concurs cu chiolhanuri prin provincie... E drept că n-a dormit omul toată noaptea, dar în dimineaţa zilei care a urmat a lăsat prin nordul Moldovei, total bulversată şi ultraindignată, şi evident vindecată, o doamnă cu o notă de telefon care depăşea pe atunci cel puţin două salarii de profesoară....
Aşa s-a încheiat, în sfârşit, povestea cu telefoanele nocturne. Ştiu păţania asta mai întâi de la doamna - care nu reuşise să îl ierte nici după ani buni de la păţanie. Ulterior mi-a confirmat-o, cu un aer încă plictisit de acele vremuri, însuşi poetul.
Curioase lucruri se petrec uneori între oameni. De dragul poeziei şi nu numai. Pe firul telefoanelor nocturne.