Povesti adevarate , de prin lume adunate !

[Ioan_Cezar]

Şi crezi că în dragostea adevărată faci ce vrei cu viaţa ta?
O, Mirela........

[tabitha]

Eu ti-am raspuns la intrebarea vizavi de cocosat. Dar desigur, trebuia s-o sucesti tu, cu aparenta intelepciune. Concluzia : n-ai inteles nimic din ambele povesti.

[Ioan_Cezar]

........:)
Dacă zici tu. O.K.!

P.S. În timpul tău liber, dacă voieşti, ai putea să acorzi câteva minute următoarelor întrebări?
a) în ce constă voluntarismul, spre deosebire de voinţă;
b) care e calea cea mai simplă şi mai sigură pentru o femeie, în raport cu bărbatul ei, să se simtă liberă şi fericită în căsnicie;
c) de ce femeile foarte voluntare şi "înţepate" au, de obicei, doar un copil sau niciunul.
Sunt întrebări desprinse din experienţele vieţii, de la noi şi aiurea. Viaţa ni le ridică sub ochi, istoria lumii le dezvăluie, iar nu eu.
În ce mă priveşte, doar le-am cules din grădina lumii şi le dau mai departe. Atenţie!, când pui mâna pe ele: au ţepi.

[tabitha]

Vai, si eu care credeam ca o sa vrei sa afli care ar fi talcul povestilor (te-am supraestimat :)) Dealtfel, pentru ca esti cam susceptibil in ultima vreme, am sa te las sa-l afli de la un alt barbat (intelept, care iubeste si respecta femeile, si nu sta toata ziua sa le caute nod in papura).

Ref. la ultima intrebare. A se revedea pilda aceea in care Sfantul Antonie cel Mare se tot intreba de ce sunt unii bogati si altii saraci. Si raspunsul pe care l-a aflat de la Dumnezeu.

[Ioan_Cezar]

Ei, bine.... No problem.
Acuma, legat de tâlcul poveştilor, şmecheria e că sunt în aşa fel construite încât fiecare să îşi ia porţia de interpretare după cum îi sunt nevoile şi puterile. În general, pentru a fi terapeutice, povestirile de acest gen (şi întreaga literatură motivaţională de calitate) nu au o "morală" univocă. Rolul lor este euristic (nu algoritmic), constituie un stimul care să mişte, cumva, potenţialul blocat al omului. Nu arată formula de rezolvare, ci incită la descoperire personală şi creare de sensuri noi, conform psihologiei individuale. De aceea, dacă lansezi o astfel de poveste într-un grup, vei auzi variante şi variante de interpretare. Aşa e sanogen, da. Pe aceeaşi linie, dar la un nivel absolut, care aduce învierea inimii, merg şi pildele - acelea pe care le ştim din Scriptură. Hristos nu explică, nu oferă "morala" decât atunci când e rugat în mod expres (de exemplu Pilda Semănătorului).
Lasă pilda să lucreze în fiecare, prin însăşi puterea (energia) formulării ei....

[cristiboss56]

O dată, pe când mă aflam unde mă aflam [în India, n. ed.], un misionar străin a venit la mine și mi-a spus:
‒ Sunteți un om bun, dar nu sunteți o bună creștină.
I-am zis:
‒ De ce?
‒ Fiindcă sunteți aici de atâta vreme și vorbiți doar în engleză. Ce limbi ale băștinașilor ați învățat?
I-am răspus:
‒ N-am izbutit să învăț nici o limbă a locului, deoarece călătoresc foarte mult dintr-un loc în altul. De îndată ce învăț un dialect, cei din jur încep să vorbească altul. Am învățat să spun doar Bună dimineața și Bună seara . Nimic altceva.
‒ Aaa, păi nu sunteți creștină... Cum puteți evangheliza? Toți catolicii și protestanții învață dialectele locale ca să poate face asta...
Atunci mi-am zis: „Doamne, dă-mi un răspuns pentru el”. Am cerut aceasta din toată inima, și apoi i-am spus:
‒ Ah, am uitat! Știu cinci limbi.
‒ Cu adevărat? Care sunt acestea?
‒ Cea dintâi limbă este zâmbetul; cea de-a doua, lacrimile. Cea de-a treia este a mângâia. Cea de-a patra este rugăciunea, iar cea de-a cincea este dragostea. Cu aceste cinci limbi mă plimb în toată lumea.
Atunci el s-a oprit și mi-a zis:
‒ O clipă. Puteți să repetați, ca să notez ce ați spus?
Cu aceste cinci limbi poți călători în tot pământul și toată lumea va fi a ta. Iubește-i pe toți ca pe tine însuți ‒ fără să-ți pese de religie sau rasă, fără să-ți pese de nimic. Peste tot sunt oameni ai lui Dumnezeu (zidirea lui Dumnezeu). Nu poți ști niciodată dacă cineva pe care-l vezi astăzi va ajunge mâine sfânt.
(Maica Gavrilia Papaiannis)

[cristiboss56]

În anul 2007, împreună cu alţi nouă rezidenţi din Italia, am fost la hramul Sfântului Nectarie în Grecia (9 Noiembrie). Noi aparţinem de parohia din Udine. Acolo s-au întâmplat mai multe minuni, drept pentru care vă povestesc.
Cu noi era şi un catolic. Acesta se pregătea pentru botezul ortodox. După participarea la hram, s-a botezat, având în vedere că a primit şi încredinţarea dreptei credinţe. Cu o zi înainte să se boteze, diavolul a încercat să-l tulbure, povestea el, zicându-i: „Mâine te botezi, Nectarie, ha?… ”. Printre cei care au venit cu noi era şi o doamnă, care a avut cancer la sân şi la gât. Ea a aflat de la o altă enoriaşă de minunile pe care le face Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, mai ales cu cei bolnavi de cancer. Femeia a hotărât să meargă şi să se roage pentru vindecare. A fost la Sfântul şi cu uleiul pe care l-a adus acasă l-a vindecat pe tatăl ei, care avea şi el metastază. Această femeie bolnavă de cancer a decis să ceară ajutor și mijlocire la Domnul, prin Sfântul Nectarie, înainte de operaţie… şi s-a vindecat! Total! Pe locul unde erau cele două tumori au rămas doar două cicatrici.
Apropiindu-se hramul Sfântului în noiembrie, am făcut acest grup de zece persoane şi ne-am dus să îi mulţumim pentru ajutor. Eu însă nu îl cunoşteam încă pe Sfântul Nectarie. Dar s-a făcut el cunoscut, şi încă cum! Ceea ce ştiam despre el citisem în cele două acatiste ale sale şi toate cele scrise acolo le-am crezut, din toată fiinţa mea. Odată ajunsă acolo, mi-am dat seama de adevărul celor scrise şi pot să mărturisesc că am simţit şi miros de mir pe străzile Eghinei, la fel ca şi lângă racla cu moaştele Sfântului.
Eu, fiind începătoare în ale Ortodoxiei, m-am gândit la înşelare, dar starea de lacrimi şi de zdrobire erau cu siguranţă daruri de la cei din înălţime. Mărturisesc că e adevărat că rugându-te cu capul sprijinit de patul sfântului, primeşti vindecare, după credinţă, în dar, chiar şi dacă nu ceri. Eu avem două chisturi pe ovar şi au dispărut efectiv, deşi eu nu cerusem vindecare trupească, ci sufletească, căci asta era durerea mea cea mai mare. Dar ştie Domnul ce avem nevoie şi fără să cerem...
(Sfântul Nectarie - minuni în România , ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Egumenița, 2010, pp. 211-213)