![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Ai dreptate.Am ranit un suflet de om.Suntem oameni si facem greseli zilnic,mici sau mari.Important e sa invatam din ele si sa facem tot posibilul sa nu le repetam,barem pe alea mari.Asta e parerea mea.Sa invatam din greseli. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Până să ajungi la situația roz de a mai putea învăța, fie și din greșeli, acum (cred eu) sunt alte priorități. Țin de primenirea ochiului .... M-aș bucura să înțelegi că nu doar alții au avut de suferit din pricina faptelor tale (nu te condamn, doar amintesc asta) pripite ori neatente ori mai știu eu cum (de fapt tu știi cel mai bine). Înainte de toate, fumul ruinelor lăsate în urmă nu e pe teren străin ci înlăuntrul făptuitorului. Ceea ce facem ne privește mai întâi pe noi, sufletește. Un gând nelalocul lui, o faptă greșită, lovesc mai întâi în sufletul care a ales să fie autor (și actor). După ce un om a făcut un lucru rău, el nu mai este ca înainte. A pierdut ceva important din alcătuirea lui dintâi. Este o realitate covârșitor ignorată, aceasta: scrumul din viața altora este, deși nu băgăm de seamă (vai!), mai întâi în propriile noastre cazemate interioare. Care acum sunt ruine, măcar pe ici pe colo. Te întreb fără să aștept răspuns: ai luat contact, limpede și fără de măști, cu scrumul dinlăuntrul tău? Ești conștient de proporțiile dezastrului interior? Știi precis ce și cât ai pierdut cu adevărat în tine însuți? Dacă nu, mai întâi roagă pe Dumnezeu să îți arate, pe o cale sau alta, ce urmări a avut în tine ceea ce ai făcut în afară. Ca să știi cum stai de fapt. Nu putem face pocăință fără a face mai înainte o amplă și cuprinzătoare (dureroasă, greu suportabilă dar necesară) căință. Abia după aceea, da, se pune și problema unei noi vieți, care să țină cont de greșelile dinainte și să nu le mai săvârșească. P.S. E greu să faci cercetarea asta de unul singur - de nu cumva e chiar imposibil, așa încât să fie relevantă până la capăt. Întăresc și eu ce spunea Mihail - un prieten și/sau un duhovnic te-ar putea ajuta foarte mult. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Vezi lucrurile cam superficial. Te-ai grabit inainte si risti si acum. Daca nu iubesti o fata, nu intrii in relatie cu ea....nu o faci doar pt o ambitie si apoi gata, pa. Ca urmeaza luni de lacrimi din partea ei, pt care tu esti responsabil. Raul facut are mai apoi repercusiuni asupra ta.
|
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Ambitie mi se pare sa tii cu dintii de o relatie care nu merge sau sa te complaci cu lunile sau anii in acelasi tip de relatie; nu esti fericit/fericita nici tu si ii iei si celeilalte parti implicate sansa sa fie fericita.
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata. |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Intradevar, ca sa-ti poti da seama ca iubesti sau nu un om, trebuie mai intai sa cunosti acel om, sa comunici cu el in mod direct, sa vezi modul in care gandeste, cum se comporta, ce teluri sau aspiratii are in viata, ce valori apreciaza, etc!
Insa, la fel de adevarat este, ca este o mare greseala si un mare pacat a-i da sperante false cuiva, a-i crea impresia sau a-i spune direct ca il iubesti/ o iubesti si ca vrei sa fii cu aceea persoana toata viata, si apoi sa o parasesti/ sa il parasesti! De aceea, inainte de a spune cuiva ca iti doresti sa fii cu aceea persoana toata viata si sa-ti intemeiezi o familie cu ea/cu el, trebuie ca un om sa se gandeasca foarte bine si numai daca este ferm convins de aceste lucruri sa le spuna unui om. |
|