Mai sunt baieti crestini? Unde?

[AlinB]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu stiu ce sa spun. Sunt uimit si dezamagit de mine. Daca am putut lasa o astfel de impresie, ori sunt cu adevarat fals, ori tu esti de un subiectivism dezarmant.

Ia te rog punct cu punct ce ti-am scris si judeca, am sau nu dreptate in ce am scris?
Eu cred ca poti sa faci asta.

Doar un lucru te rog. Afla de la Cezar, ce simt eu pentru el, si nu te grabi sa te pronunti.

Nu ma intereseaza ce simti tu pentru, conteaza ce scrii tu despre.

Daca spui cuiva "sa nu ajungi asa rau ca si cutare" cred ca orice comentariu e de prisos.

De aceea spun ca esti trist gandind astfel, tocmai la adresa lui.

Serioos? Eu?
Dar cine a sarit sa-l muste de fund intr-un context care nu-l priveste in nici un fel?

În prealabil postat de Mosh-Neagu

indiferent de momentele prin care treci care te determina intr-un fel sau altul sa devii un fel de Cezar... Fii buna, Yasmina,

Tu esti chiar asa ipocrit si lipsit de simtul responsabilitatii sa plasezi in carca altora ceea ce tu scrii?

Totusi, in ciuda parerii tale, sa stii ca nu-mi incarc deloc sufletul cu ura fata de cineva. Singura persoana pe care o dezaprob fiindca in loc sa-si ceara scuze - nu mie, ca eu nu contez, ci adminului in primul rand si celor de pe forum - este Mirela, care si-a arogat "merite deosebite". Ceilalti... ca si mine... Pendulam intre bine si rau!...

Acum ce treaba mai are si Mirela in chestia asta? Cui a mai facut ea si ce?

"dezaprob" nu cred ca este cuvantul potrivit pentru ce simti dar daca vrei sa te afunzi in ipocrizie..

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Ia te rog punct cu punct ce ti-am scris si judeca, am sau nu dreptate in ce am scris?
Eu cred ca poti sa faci asta.

Doar un lucru te rog. Afla de la Cezar, ce simt eu pentru el, si nu te grabi sa te pronunti.

Nu ma intereseaza ce simti tu pentru, conteaza ce scrii tu despre.

Daca spui cuiva "sa nu ajungi asa rau ca si cutare" cred ca orice comentariu e de prisos.



Serioos? Eu?
Dar cine a sarit sa-l muste de fund intr-un context care nu-l priveste in nici un fel?



Tu esti chiar asa ipocrit si lipsit de simtul responsabilitatii sa plasezi in carca altora ceea ce tu scrii?



Acum ce treaba mai are si Mirela in chestia asta? Cui a mai facut ea si ce?

"dezaprob" nu cred ca este cuvantul potrivit pentru ce simti dar daca vrei sa te afunzi in ipocrizie..

Alin, esti obosit, frate. As vrea sa te poti intelege pe tine. Atat. De restul are Dumnezeu grija. Spunand tot ce-ti vine, iti dai singur sentinta pe care dragul nostru Cezar a spus-o, iar eu am "analizat-o"!... "Ca sa-ti dai seama ca esti prost, e nevoie de putina intelepciune!" Tu nu esti prost! Esti doar... "obosit"!

[AlinB]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Alin, esti obosit, frate. As vrea sa te poti intelege pe tine. Atat. De restul are Dumnezeu grija. Spunand tot ce-ti vine, iti dai singur sentinta pe care dragul nostru Cezar a spus-o, iar eu am "analizat-o"!... "Ca sa-ti dai seama ca esti prost, e nevoie de putina intelepciune!" Tu nu esti prost! Esti doar... "obosit"!

Aha, asta e rezultatul procesului rational aplicat la obiectiile care ti le-am ridicat?

Pai ce pot sa zic, lucrurile sunt si mai clare acum :)

Nu pot decat sa cer scuze ca am cerut mai mult decat poti duce sau produce.

Sanatos sa fii, dar daca se poate, incearca sa dai sfaturi pe privat, nu mai sminti si pe altii cu antipatiile tale "duhovnicesti".

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Ia te rog punct cu punct ce ti-am scris si judeca, am sau nu dreptate in ce am scris?

În prealabil postat de AlinB

Aha, asta e rezultatul procesului rational aplicat la obiectiile care ti le-am ridicat?

Deja e un razboi personal, iar asta e semn de lipsa de smerenie. Nu-ti raspund sa ma apar in fata ta, si chiar daca pe alocuri suntem tentati sa jignim, as vrea sa cred ca cel putin in ce ma priveste, nu-mi doresc asta.
Nu-mi place sa fac analiza pe text, iar daca se intampla totusi, imi cer iertare. Procesul meu rational probabil are multe gauri negre, din moment ce un punct de vedere ce mi se pare clar, la tine este atat de incetosat si confuz. In mod ciudat, numai tu esti confuz. Singura vina pe care ti-o justific este caciula ta cea mare, nicidecum lipsa unui rationament lucid.
Nu mai dezgrop mortii. Din ceea ce stiu pentru ca mi s-a explicat personal, este faptul ca Yasmina a plecat, jignita fiind de Mirela. De altii eu n-am stiut pana astazi! Daca au mai fost si altii, repet, cred ca este vorba si de... "caciula"! Ceea ce e bine. E mai rau cand jignim si trecem peste toate ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Atat timp cat constientizezi... caciula, e un semn bun!!! De aceea spun ca tu esti doar "obosit" nu si prost!!!
Datorita varstei si nu a altui criteriu, intre noi doi este o diferenta pe care n-o pun eu, ci ceilalti. Dar un lucru este cert. Ceea ce tu nu vrei sa intelegi, la ceilalti e simplu. Iar eu nu vreau sa ma straduiesc sa te lamuresc pe tine, fiindca as da semne de... "oboseala"!

Nu pot decat sa cer scuze ca am cerut mai mult decat poti duce sau produce.

Sanatos sa fii, dar daca se poate, incearca sa dai sfaturi pe privat, nu mai sminti si pe altii cu antipatiile tale "duhovnicesti".

Daca pe tine sau pe cei ca tine, te pot sau va pot duce, zic eu ca nu ma mai plang demut. Primul care m-a ajutat enorm pe forum, in acest sens a fost Cristiboss, caruia ii multumesc pentru ca m-a facut sa ma cunosc mai bine. Tu ai aparut cam tarziu ca sa mai ai drept de... autor.
Cu totii avem simpatii sau antipatii. Nu-i frumos, dar eu o sa spun aici cateva dintre acele simpatii de pe forum, care au insemnat si inseamna ceva in viata mea: Cezar este printre prioritati. Dar si Zaharia, si Cristi, si Yasmina, si Mihailc, si alte persoane care nu scriu pe forum (aproape) niciodata, dar cu care pastrez o relatie frumoasa si care ma sustin din umbra. Iar mie imi pasa de parerea lor. Iarta-ma daca te simti ofensat, fiindca imi permit sa mai scriu (in felul in care scriu) pe forum. De aceea spuneam sa te faci moderator, daca vrei sa interzici dupa propriile criterii...

[AlinB]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Deja e un razboi personal, iar asta e semn de lipsa de smerenie.

Personal pentru cine, lipsa de smerenie pentru cine? Ala a carui singura replica consistenta si "duhovniceasca" este de genul "esti prost, du-te si te culca"?

Nu-ti raspund sa ma apar in fata ta, si chiar daca pe alocuri suntem tentati sa jignim, as vrea sa cred ca cel putin in ce ma priveste, nu-mi doresc asta.

Dar vai, nici nu trebuia sa imi raspunzi, dar vad ca te-ai simtit obligat sa o faci si nu o data desi nu aveai nimic substantial de spus.
Da, probabil ca nu iti doresti, dar stii cum e, a doua natura e greu de oprit.

Nu-mi place sa fac analiza pe text, iar daca se intampla totusi, imi cer iertare. Procesul meu rational probabil are multe gauri negre, din moment ce un punct de vedere ce mi se pare clar, la tine este atat de incetosat si confuz. In mod ciudat, numai tu esti confuz.

Pai hotaraste-te, procesul tau rational are multe gauri negre sau numai eu sunt confuz?

Singura vina pe care ti-o justific este caciula ta cea mare, nicidecum lipsa unui rationament lucid.

Serios? "esti obosit" cum se traduce?
Hai sa nu fim ipocriti.

Nu mai dezgrop mortii. Din ceea ce stiu pentru ca mi s-a explicat personal, este faptul ca Yasmina a plecat, jignita fiind de Mirela. De altii eu n-am stiut pana astazi!

Pai vezi, mai inainte de a te lansa in diverse retorici, documenteaza-te vizavi de problema.
Cu ocazia asta vad ca lista ta neagra cu persoane care merita blamate pentru orgoliile care urla ranite, este ceva mai larga..

Daca au mai fost si altii, repet, cred ca este vorba si de... "caciula"! Ceea ce e bine. E mai rau cand jignim si trecem peste toate ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Datorita varstei si nu a altui criteriu, intre noi doi este o diferenta pe care n-o pun eu, ci ceilalti.

Diferenta aia fiind care?
S-a facut intre timp un soi de sondaj care ar trebui sa-l stiu sau totul se intampla in capul tau?

Dar un lucru este cert. Ceea ce tu nu vrei sa intelegi, la ceilalti e simplu. Iar eu nu vreau sa ma straduiesc sa te lamuresc pe tine, fiindca as da semne de... "oboseala"!

Pai nu degeaba se zice "calea stramta" si "putini care"..
Tu fii multumit ca ai fanclubul mare.

Cezar este printre prioritati.

Aha, de aia simti nevoia sa-l dai prioritar ca exemplu negativ. "Sa nu ajungi ca Cezar..".
Super.

Iarta-ma daca te simti ofensat, fiindca imi permit sa mai scriu (in felul in care scriu) pe forum.

Serios? Daca tu sfaturi penibile cu pretentii duhovnicesti eu ar trebui sa ma simt ofensat?
Serios, serios??

De aceea spuneam sa te faci moderator, daca vrei sa interzici dupa propriile criterii...

Nu dom'le tu ai venit cu propriile criterii in locul celor universal recunoscute.
Hai sa dam ban pe forum pentru nu stiu ce barfa de facebook.

[AlinB]

Trebuie să ne defăimăm pe noi înşine


[…] Dar cea mai mare pricină a oricărei tulburări, de vom cerceta cu de-amănuntul, nu este alta decât pentru că nu ne defăimăm pe noi înşine. Din aceasta nu aflăm niciodată odihna, din aceasta se pricinuieşte toată tulburarea şi scârba. Nu-i de mirare dacă pătimim noi aceasta; când auzim pe toţi sfinţii grăind cu un glas că nu este alt drum decât acesta şi vedem că nimeni n-a putut să-şi afle odihna pe-altă cale, cum noi, nedefăimându-ne şi socotind că mergem bine, nădăjduim repaos? În adevăr vă zic că, de ar face cineva mii de bunătăţi şi nu va ţine drumul acesta, niciodată nu va scăpa de întristare, nici nu se va putea păzi să nu scârbească pe altul, ci în zadar îi sunt toate ostenelile. Iar cel ce se defaimă pe sine, oriunde s-ar afla, totdeauna este vesel şi liniştit, precum a zis şi avva Pimen: „Cel ce se defaimă pe sine, orice i s-ar întâmpla, sau pagubă, sau scârbă, mai dinainte socotindu-se vrednic de ele, niciodată nu se tulbură".

Oare este altceva mai fără de grijă decât aceasta? Poate va să zică cineva: „Cum voi putea să mă defaim pe mine însumi, când mă mâhneşte vreun frate, dacă cercetându-mă, aflu că nu i-am dat nici o pricină pentru aceasta".

Adevărul vă zic, că de se va ispiti cineva cu de-amănuntul şi cu frică de Dumnezeu, se află pe sine vinovat şi că el a dat prilej acestui frate, ori cu fapta, ori cu cuvântul, ori şi cu chipul. Iar de i se va părea că cu nimic din toate acestea nu l-a mâhnit, atunci trebuie să se socotească cum că poate altă dată l-a întristat, în alte împrejurări sau poate că a întristat pe alt frate şi i se cădea de atunci să se scârbească, sau pentru vreun păcat ce a făcut şi nu i s-a întâmplat atunci scârbă, se cuvenea a fi gata a primi întristarea.


De aceea, în scurt zic, de se va cerceta cineva cu frica de Dumnezeu, totdeauna se găseşte vinovat.


Chiar dacă uneori ni s-ar părea că suntem liniştiţi şi că de nu ne-ar fi zis cutare frate cuvânt de întristare nu ne-am fi tulburat şi aşa ne socotim că, cu dreptate ne tulburăm asupra aceluia zicând că de n-ar fi venit cutare să mă tulbure cu vorba, nu m-aş fi smintit.

Şi aceasta este mare înşelăciune diavolească; oare cel ce ne-a grăit cuvântul a sădit patima în inima noastră?
Nu, nicidecum. Acela n-a făcut altceva decât că a dezgolit patima noastră ce o avem în suflet şi putem să ne folosim, de vom vrea, din acest cuvânt.


Putem să ne îndreptăm de acel ponos, de vom primi mustrarea cu gând liniştit.
Dar pentru că (precum de multe ori v-am grăit) nu ne defăimăm pe noi înşine la orice, ba adesea găsim acest fel de îndreptăţiri, ne asemănăm cu un vas foarte curat pe dinafară, iar înlăuntru plin de împuţiciune, din care, dând cineva cu o pietricică şi spărgându-l, iese afară toată putoarea. Deci vă întreb: acea pietricică a pricinuit putoarea în vas sau numai i-a dat prilej să iasă afară? Asemenea este şi cel ce se îndreptăţeşte şi zice: eu şedeam cu pace şi cutare cuvânt al fratelui m-a tulburat. […]

[AlinB]

Pentru aceea, întorcându-ne la începutul cuvântului, zicem că mare folos şi neclătită odihnă ne pricinuieşte defăimarea ce ne-o vom face ori la ce ni s-ar întâmpla, mai vârtos socotind că nimic nu se clinteşte fără pronia dumnezeiască. Dar va zice cineva: cum pot să nu mă scârbesc, când am trebuinţă de ceva şi cerând nu mi se dă? Cu adevărat, nici atunci nu se va mâhni cineva când va zice că Ziditorul meu ştie mai bine ce-mi este de folos şi poate darul să-mi fie drept împlinirea cererii mele. […]

Pentru aceea, întru toate şi pentru toate să avem ochii noştri sus, şi de pătimim ori bine ori rău, să mulţumim lui Dumnezeu de toate câte ni se întâmplă şi pururea să ne defăimăm pe noi. Când ni se va întâmpla vreun bine, să zicem ca părinţii noştri, că iconomia lui Dumnezeu este; iar de ni se va întâmpla vreun rău, să zicem că pentru păcatele noastre.
Că orice vom pătimi, adevărat este că pentru păcatele noastre pătimim.

Fiindcă sfinţii, deşi se ispiteau de vrăjmaşi, sufereau sau din dragostea de Dumnezeu sau pentru ca să se proslăvească numele Lui cel sfânt, prin strălucirea faptelor lor celor bune spre folosul multora sau pentru ca să li se adauge cununile şi răsplătirea de la Dumnezeu. Iar pentru noi, ticăloşii, care în toate zilele păcătuim şi urmăm voii patimilor noastre, nu putem zice altceva decât că pe dreptate pătimim, fiindcă am lăsat calea cea dreaptă ce ne-au arătat-o părinţii şi umblăm pe drum strâmt şi rătăcit, defăimând pe vecin, iar nu pe noi înşine, fiecare din noi aruncând pricina asupra fratelui său la orice lucru şi însărcinând greutate asupra aceluia. Fiecare din noi se trândăveşte şi nu păzeşte măcar o poruncă, iar de la vecin cerem împlinirea tuturora.

Să luăm aminte, fraţilor, ca să nu ne înşelăm să osândim pe alţii, pentru că foarte rea deprindere se face.

Şi de multe ori, fiind întunecaţi cu totul şi fără de nici o faptă bună (măcar cât de mică) ba şi obişnuiţi cu păcate grozave şi legaţi de patimi cumplite, pentru care s-ar cădea ziua şi noaptea să plângem cu amar şi să ne tânguim cu toată smerenia crezând întru inimile noastre că nu este altul mai spurcat decât noi şi mai întinat, şedem şi iscodim vorbele şi faptele şi mişcările altora, cărora nu suntem vrednici nici curelele încălţămintei să le dezlegăm, după cum zice cuvântul.

Şi, măcar că ştim că aceia au multe fapte bune, îi osândim pentru că nu fac cutare lucru aşa şi pentru că nu săvârşesc cutare facere de bine mai cu alt chip (după socoteala noastră), ca să fie desăvârşiţi. Şi zicem: bun este cutare, smerit, blând, are milostenie şi altele, dar este făţarnic ori iubitor de argint ori înşelător.

Şi mult atragem urgia lui Dumnezeu asupra noastră. Pentru că, neavând noi nici o faptă bună din cele care mărturisim că au aceia, îi osândim pe ei pentru cele ce le lipsesc ca şi cum noi am fi desăvârşiţi. De voim să ne folosim, fraţilor, pe noi să ne osândim, pe noi să ne defăimăm şi de orice pe noi să ne socotim vinovaţi şi greşiţi, iar nu pe fratele nostru.

Odinioară au venit la mine doi fraţi scârbiţi unul asupra altuia. Cel mai mare zicea despre cel mai mic că îi poruncesc câte ceva şi se mâhneşte şi mă întristez şi eu, aducându-mi aminte de cuvântul părinţilor că de ar avea credinţă ar primi cuvântul cu bucurie. Iar cel mai mic zicea: iartă-mă, părinte, că nu-mi zice cu frica lui Dumnezeu, ci cu poruncă şi socotesc că de aceea nu se încredinţează inima mea, precum zic părinţii. Luaţi aminte şi vedeţi că amândoi s-au defăimat unul pe altul.

Alţi doi fraţi, gâlcevindu-se între ei, şi-au pus apoi metanie unul altuia, cerându-şi iertăciune, dar nu s-au împăcat sufletele lor pentru că unul zicea că nu i-a făcut metania din toată inima, de aceea nu s-a liniştit sufletul său, că aşa au zis părinţii. Iar celălalt zicea dimpotrivă: pentru că n-a fost gătit şi alcătuit mai înainte acela cu dragoste către mine, înainte de a mă pleca eu lui, pentru aceea nici eu nu m-am încredinţat iertăciunii lui.

Vedeţi, fraţilor, înşelăciune, vedeţi răzvrătire de socotinţe omeneşti? Dumnezeu ştie cât mă spăimântez când văd că însăşi sfaturile Sfinţilor Părinţi le întoarcem după voia noastră cea rea, spre pierzarea sufletelor noastre, iar nu spre folos. Cei doi despre care v-am povestit acum, în loc să zică unul: pentru că eu nu am pus metanie fratelui cu plecăciune din inimă, pentru aceea nu a alcătuit Dumnezeu adevărata dragoste către mine; iar celălalt să răspundă: pentru că eu n-am fost cu râvnă de dragoste către fratele, pentru aceasta nu mi s-a liniştit sufletul meu şi fiecare să se defaime pe sine ca să se îndrepteze; ei amândoi s-au îndreptat în cuvinte şi au aruncat vina unul asupra altuia.

Precum şi cei doi dintâi. De unde se cuvenea să zică unul: pentru că eu spun fratelui cu poruncă, de aceea nu se smereşte să facă ceea ce îi zic; iar celălalt să zică: măcar că fratele cu blândeţe îmi porunceşte, dar eu sunt nesupus şi neascultător, neavând frică de Dumnezeu şi de aceea îl tulbur; - ei amândoi se făceau buni, învinovăţind unul pe celălalt.

Aceasta este, dar, precum am zis, pricina că nu sporim spre bine, nici nu ne folosim. Că nu ne defăimăm pe noi înşine şi rămânem smintiţi şi întru tulburare neîncetată totdeauna, osândind pe fratele nostru că nu este desăvârşit întru bunătăţi. Iar a noastră nevrednicie, prostime şi mişelie nu o socotim, ca să ne dojenim şi ca să ne mustrăm pentru ce facem cele necuviincioase şi netrebnice. Pentru aceea, bătrânul acela, când I-a întrebat un frate zicându-i: ce ai aflat mai de folos în călătoria aceasta a mântuirii, a răspuns: nimic alta decât a se defăima cineva pe sine. Şi I-a lăudat foarte, fiindcă adevărat a grăit bătrânul, că aceasta este calea cea adevărată a mântuirii. […]