Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Fiecare din noi dorim ca Dumnezeu să asculte rugăciunile şi cererile noastre şi să ne dea tot ceea ce Îi cerem. Pentru ca Dumnezeu să asculte rugăciunile noastre şi să ne împlinească cererile, trebuie ca şi noi să ascultăm poruncile Lui şi să împlinim voia Lui. Pentru a fi noi ascultaţi de Dumnezeu, trebuie:
1) Să fim noi vrednici darului Lui prin ascultarea, păzirea şi împlinirea cuvântului Lui. Trebuie să fim vrednici darului pe care îl cerem; iar nu nevrednici.
2) Să ne rugăm după legile şi voia lui Dumnezeu.
3) Să ne rugăm pururea: în orice vreme şi în orice loc.
4) Să nu cerem vreun lucru putred, pământesc, vătămător de suflet.
5) Ceea ce cerem să nu fie numai spre folosul nostru; ci pentru binele tuturor creştinilor, spre mântuirea, fericirea sufletelor şi spre slava lui Dumnezeu.
6) Să nu ne rugăm pentru a deveni nefericiţi vrăjmaşii noştri, nici pentru pieirea lor; ci pentru mântuirea lor.
Protosinghel Nicodim Măndiță

[cristiboss56]

Pacatele facute din obisnuinta

"Obiceiul face ca pacatul savarsit astfel sa para mai putin grav, iar omul sfarseste prin a crede ca ceea ce face nici nu mai poate fi considerat pacat; el s-a invartosat si a pierdut sensul pocaintei, al regretului pentru ce a facut. Cand un membru al corpului nostru este complet cangrenat, el nu mai doare, dar absenta suferintei nu poate fi interpretata ca semn de insanatosire, ci de moarte". (Fericitul Augustin)

[cristiboss56]

Cel care nu se roagă este foarte ușor poticnit și cade in ispită și în păcate, neavând nici o legătură cu Dumnezeu. Cel care nu se roagă, n-are nici o putere în lupta cu ispitele vieții. El este ca un ostaș fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o trestie care se clatină încotro bate vântul, numai către Dumnezeu nu se pleacă să-L întrebe și să-I slujească. Este ca un pește pe uscat, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
(Ne vorbește Părintele Sofian , Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 16)

[stefan florin]

În prealabil postat de cristiboss56

Cel care nu se roagă este foarte ușor poticnit și cade in ispită și în păcate, neavând nici o legătură cu Dumnezeu. Cel care nu se roagă, n-are nici o putere în lupta cu ispitele vieții. El este ca un ostaș fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o trestie care se clatină încotro bate vântul, numai către Dumnezeu nu se pleacă să-L întrebe și să-I slujească. Este ca un pește pe uscat, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
(Ne vorbește Părintele Sofian , Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 16)

cat adevar se afla in aceste cuvinte!

[cristiboss56]

Mare lucru este rugăciunea, mare putere are şi mult har aduce ea credincioşilor care se roagă, însă numai atunci când este făcută după voia lui Dumnezeu. Noi creştinii suntem datori să ne rugăm întotdeauna, în orice vreme şi în orice loc, lui Dumnezeu. Şi ori de ni se va împlini cererea, ori de nu ni se va împlini, noi să-I mulţumim Lui. El uneori ne împlineşte cererile, alteori nu, fiindcă, mai înainte de a cere noi, ştie cele ce ne folosesc şi cele ce ne păgubesc.
Totuşi, pentru a dobândi ceea ce ne este nouă de folos trebuie să ne rugăm. Părinţii, adeseori, când sunt rugaţi de copiii lor iubiţi să le dea ceva, nu le dau fiindcă iubeşte rugăciunea lor, doreşte să-i mai audă rugându-se. Tot astfel şi iubitorul de oameni şi mult-milostivul Dumnezeu uneori nu ne dă ceea ce cerem fiindcă ne iubeşte şi vrea să stăm cât mai des şi mai mult de vorbă cu El, pentru a scăpa de multe ispite, dureri şi primejdii.
Protosinghel Nicodim Măndiță

[cristiboss56]

Un sihastru tăcut, prin însăşi viaţa lui, învaţă, povesteşte şi convinge către căutarea lui Dumnezeu. Despre însemnătatea tăcerii, Sfântul Isaac Sirul scrie aşa: „Dacă într-o parte vom pune toate faptele vieţii de aici, iar în altă parte tăcerea, atunci vom vedea că tăcerea le cumpăneşte pe toate celelalte. Să nu-i compari pe cei ce fac minuni şi semne şi puteri în lume, cu cei ce-şi petrec viaţa într-o tăcere plină de cunoştinţă; trebuie să iubeşti mai mult tăcerea nelucrătoare decât lucrarea celor flămânzi în lume şi decât întoarcerea multor popoare spre Dumnezeu. Este mai bine să te descătuşezi tu însuţi din lanţurile păcatului, decât să scoţi pe robi din sclavie”. Sfântul Ioan Scărarul zice: „Tăcerea e mama rugăciunii, întoarcere din robia duhovnicească, un succes în fapte bune şi o neîncetată urcare la Cer; ba chiar Însuşi Iisus Hristos, ca să ne arate folosul şi nevoia de o viaţă tăcută, singur, lăsând din când în când predica obştească, se retrăgea în locuri tăcute, pentru ca să se liniştească şi pentru ca să se roage”.
(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p. 84)

[cristiboss56]

Părinţii, dacă doresc să aibă copii buni, înţelepţi şi sănătoşi, trebuie ca ei să fie mai întâi buni, credincioşi, ascultători de Biserică şi plini de frica lui Dumnezeu. Căci copiii sunt de fapt „copii” ale părinţilor lor. Ce văd şi ce aud în casă de la părinţi, aceea fac. Educaţia copiilor începe chiar din ziua nunţii părinţilor, adică din clipa zămislirii. Pentru a avea copii înţelepţi şi credincioşi, părinţii trebuie să se roage mult, să meargă regulat la biserică, să postească sfintele posturi, să se spovedească adesea, să ţină curăție în zilele orânduite, să facă milostenie, să fie blânzi, smeriţi şi plini de dumnezeiască dragoste pentru toţi. Soţii sunt datori să se înfrâneze în sărbători şi în posturi şi să nu facă nici un fel de meşteşug diavolesc spre a nu avea copii.
Cel mai greu păcat al celor căsătoriţi este avortul, adică uciderea de copii. Copiii zămisliţi în zilele de sărbători, în posturi, în stare de beţie sau după avorturi de obicei se nasc bolnavi, sunt debili şi, uneori, chiar infirmi. La fel şi cei ce practică paza, nu se pot împărtăşi doi ani cu Sfintele Taine şi, uneori se îmbolnăvesc de nervi, ca o pedeapsă a dreptului Judecător.
După naştere, părinţii sunt datori să se ocupe, mai mult decât orice, de educarea şi buna creştere a copiilor. Mai întâi, să caute naşi credincioşi copiilor pe care i-au născut. Apoi, să-i ducă regulat la biserică, să-i împărtăşească cu Sfintele Taine în fiecare lună, să-i înveţe de micuți rugăciuni şi lucruri bune, să nu-i smintească cu cuvintele şi faptele lor, căci sminteala pe care o fac părinţii copiilor lor este un păcat greu în faţa lui Dumnezeu, cu urmări cumplite în viaţa copiilor. Cei mai mulţi copii ajung răi în viaţă, din cauza păcatelor pe care le-au deprins de la părinţii lor din copilărie. De asemenea, copiii trebuie să fie învăţaţi, atât de părinţi şi de naşi, cât mai ales de preot, frica de Dumnezeu, dreapta credinţă, omenia, mila, smerenia, ascultarea şi cunoştinţa Sfintei Scripturi. Trebuie să fie deprinşi de mici cu postul, cu rugăciunea regulată, cu spovedania, cu mila faţă de cei lipsiţi şi respect faţă de toţi oamenii. Rugăciunea, citirea cărţilor bune, ascultarea şi respectul faţă de părinţi, frica de Dumnezeu şi exemplul personal dat de tata şi mama sunt cele mai sigure căi şi mijloace de educare şi creştere creştinească a copiilor.
Părintele Ilie Cleopa