Sinodul asupra familiei

[Mihnea Dragomir]

Aceasta colega laica, participanta la Sinod, da un interviu la putine zile dupa cuvantarea ei de trei minute, socotita incendiara, desi nu face decat sa repete adevarurile dintotdeauna in care crede Biserica. Numai ca, in ciudata lume in care traim, a spune de la tribuna, fie ea si a Sinodului, ca homosexualitatea este un pacat grav, ca plata pacatului este moartea, ca nimeni de pe Pamant nu poate desface o casatorie, ca nu te poti impartasi decat in stare de gratie sfintitoare a ajuns sa fie absolut remarcabil si remarcat de zeci de ziare si bloguri.
Interviul aici.

Bun. Ce vor trebui sa faca credinciosii catolici, incepand din iarna asta/credinciosii ortodocsi incepand din vara urmatoare, daca Sinodul Asupra Familiei, respectiv "Sinodul Panortodox" vor lua decizii si vor avea exprimari aiurea (cred ca e clar ce se poate intelege prin acest cuvant, mai ales in lumina Sf. Invataturi si a interviurilor citate de Mihnea), sa se supuna la asa schimbari malefice? Daca sa zicem, esti copil, si stii ca capul familiei este manat de impulsuri/influente venite din partea cuiva care vrea distrugerea familiei in care esti, si stii ca nu il poti convinge sau pleca din familie, ce faci? Te supui?! La o adica, daca ar fi vorba de o familie terestra, da, te poti supune. Miza nu este, cereste vorbind, atat de mare. Dar aici vorbim de sfidarea, mai pe fatza, mai pe furis, a ce Divinitatea a fixat, ca porunci, in Tanakh, Legea Firii si Evanghelii deopotriva. Adica cai si norme care garanteaza, intre alte "fleacuri"...si Viata Vesnica. Langa Dumnezeu, nu langa Alternativul. Adica ce se presupune ca un crestin doreste, siesi si tuturor semenilor deopotriva, mai presus de orice.

P. S. Intrebarea, evident, este adresata si ortodocsilor.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de The Willful One

Daca sa zicem, esti copil, si stii ca capul familiei este manat de impulsuri/influente venite din partea cuiva care vrea distrugerea familiei in care esti, si stii ca nu il poti convinge sau pleca din familie, ce faci? Te supui?! La o adica, daca ar fi vorba de o familie terestra, da, te poti supune.

Scopul unui sinod este dezbaterea. Cu precadere cand o fractiune merge intr-o directie, iar alta fractiune in alta. Asa a fost la Ierusalim, cand unii apostoli sustineau ca "grecii" (non-evreii) care cer Botezul ar trebui mai intai sa devina evrei, in timp ce altii sustineau ca ar trebui botezati direct. Asa a fost la Niceea, cand unii apostoli spuneau ca Isus este dumnezeu, dar nu chiar Dumnezeu. Asa e si acum, cand unii apostoli spun ca homosexualitatea este pacat dupa fire si nu pacat contra firii, ori ca cei care traiesc in preacurvie ar trebui impartasiti, caz in care se pune intrebarea simpla de ce nu ar putea fi recasatoriti.

Dar, intotdeauna, Biserica a stiut sa dea raspunsurile adecvate, pastrand puritatea invataturii lui Cristos. Chiar si cand pretul platit a fost teribil de mare, cum ar fi pierderea Angliei si sangele a noi martiri, care au declarat, pana la moarte, ca Regele nu se poate recasatori, pentru bunul motiv ca are deja o sotie. Chiar si cand unele concilii, numite "talharesti" au dat raspunsuri aiurea la probleme. Ba chiar concilii incepute ca ecumenice. Biserica, prin vocea Romei, a stiut sa reaseze ordinea ce parea tulburata pe fagasul normal. De ce am crede ca acuma ar fi altfel ? De ce am crede ca Spiritus Sanctus ar fi obosit, dupa doua mii de ani, sa indrume Biserica ? Asta ar insemna sa nu avem incredere in Acela care a spus "iata, Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor".

Si ce inseamna "sa te supui" din intrebarea ta ? Avem catehismul, avem Sacramentele, avem Biblia, avem Rozariul, avem pe Sfintii Parinti. Pe acestea nimeni nu ni le poate lua. Chiar daca un cardinal Marx (nu e inventie, asa il cheama pe un lup imbracat in haine purpurii de print al Bisericii) ne-ar spune ca recasatoritii, ba chiar si homosexualii ar trebui impartasiti, desigur, din iubire (amintindu-ne ca Isus a fost tradat cu un sarut de catre predecesorul lui Marx), avem, inca o data: catehismul, Sacramentele, Biblia, Rozariul, Sfintii Parinti. Acestea sunt armele noastre.

Iar credinta noastra (a catolicilor) nu este aceea ca Biserica are doi capi vizibili: Papa si Sinodul. Ci unul singur: pe Papa. Deocamdata, capul familiei mele se numeste Francisc si nu Marx. Sunt semne ca Sinodul, care se va incheia azi, nu va da curs liber nazdravaniilor propuse de marxisti. Chiar si daca se va intampla asta, nicio hotarare a unui sinod nu e valabila daca nu ratificata, cel putin tacit, de capul Bisericii.

Dar cineva ar putea intreba, dand curs putinatatii increderii (sau credintei): daca la Sinod va castiga motiunea lupilor in blana de oaie si daca Papa, de la catedra lui Petru, va ratifica marxismul ca doctrina a Bisericii ? Eu raspund ca ar fi un lucru nemaiauzit si care ar pleda in favoarea faptului ca Ziua Domnului, Ziua Maniei se apropie.

Eu nu am nimic impotriva unor nazdravanii papale. Daca Papa saruta Coranul, acest lucru nu ma tulbura. Daca, insa, imi cere mie sa sarut Coranul, declarand, prin enciclica, obligativitatea acestui gest, abia atunci am avea o problema de supunere. Ar fi o falsa dilema, alternativa fiind unica: trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni, iar un astfel de om nu poate fi capul familiei mele.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Scopul unui sinod este dezbaterea. Cu precadere cand o fractiune merge intr-o directie, iar alta fractiune in alta. Asa a fost la Ierusalim, cand unii apostoli sustineau ca "grecii" (non-evreii) care cer Botezul ar trebui mai intai sa devina evrei, in timp ce altii sustineau ca ar trebui botezati direct. Asa a fost la Niceea, cand unii apostoli spuneau ca Isus este dumnezeu, dar nu chiar Dumnezeu. Asa e si acum, cand unii apostoli spun ca homosexualitatea este pacat dupa fire si nu pacat contra firii, ori ca cei care traiesc in preacurvie ar trebui impartasiti, caz in care se pune intrebarea simpla de ce nu ar putea fi recasatoriti.

Dar, intotdeauna, Biserica a stiut sa dea raspunsurile adecvate, pastrand puritatea invataturii lui Cristos. Chiar si cand pretul platit a fost teribil de mare, cum ar fi pierderea Angliei si sangele a noi martiri, care au declarat, pana la moarte, ca Regele nu se poate recasatori, pentru bunul motiv ca are deja o sotie. Chiar si cand unele concilii, numite "talharesti" au dat raspunsuri aiurea la probleme. Ba chiar concilii incepute ca ecumenice. Biserica, prin vocea Romei, a stiut sa reaseze ordinea ce parea tulburata pe fagasul normal. De ce am crede ca acuma ar fi altfel ? De ce am crede ca Spiritus Sanctus ar fi obosit, dupa doua mii de ani, sa indrume Biserica ? Asta ar insemna sa nu avem incredere in Acela care a spus "iata, Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor".

Si ce inseamna "sa te supui" din intrebarea ta ? Avem catehismul, avem Sacramentele, avem Biblia, avem Rozariul, avem pe Sfintii Parinti. Pe acestea nimeni nu ni le poate lua. Chiar daca un cardinal Marx (nu e inventie, asa il cheama pe un lup imbracat in haine purpurii de print al Bisericii) ne-ar spune ca recasatoritii, ba chiar si homosexualii ar trebui impartasiti, desigur, din iubire (amintindu-ne ca Isus a fost tradat cu un sarut de catre predecesorul lui Marx), avem, inca o data: catehismul, Sacramentele, Biblia, Rozariul, Sfintii Parinti. Acestea sunt armele noastre.

Iar credinta noastra (a catolicilor) nu este aceea ca Biserica are doi capi vizibili: Papa si Sinodul. Ci unul singur: pe Papa. Deocamdata, capul familiei mele se numeste Francisc si nu Marx. Sunt semne ca Sinodul, care se va incheia azi, nu va da curs liber nazdravaniilor propuse de marxisti. Chiar si daca se va intampla asta, nicio hotarare a unui sinod nu e valabila daca nu ratificata, cel putin tacit, de capul Bisericii.

Dar cineva ar putea intreba, dand curs putinatatii increderii (sau credintei): daca la Sinod va castiga motiunea lupilor in blana de oaie si daca Papa, de la catedra lui Petru, va ratifica marxismul ca doctrina a Bisericii ? Eu raspund ca ar fi un lucru nemaiauzit si care ar pleda in favoarea faptului ca Ziua Domnului, Ziua Maniei se apropie.

Eu nu am nimic impotriva unor nazdravanii papale. Daca Papa saruta Coranul, acest lucru nu ma tulbura. Daca, insa, imi cere mie sa sarut Coranul, declarand, prin enciclica, obligativitatea acestui gest, abia atunci am avea o problema de supunere. Ar fi o falsa dilema, alternativa fiind unica: trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni, iar un astfel de om nu poate fi capul familiei mele.

Mihnea, iti multumesc pentru splendidul tau raspuns. Inca odata, dovedesti ca esti un crestin adevarat. Este incurajator ca regicida Franta l-a nascut pe Marcel Arhiepiscop Lefebvre, Dumnezeu sa il numere cu Sfintii Sai, dar cel putin la fel de linistitor este faptul ca din Romania sunt oameni ai lui Cristos de felul doamnei Cernea si al tau.

[Mihnea Dragomir]

Despre aceasta luare de pozitie, am scris aici: https://regnabit.wordpress.com/2015/10/25/vox-populi/

[sophia]

Dar pana la urma ce s-a discutat?
S-a hotarat ceva nou, interesant?
Vreo decizie legata de familie si oameni in general?
Ca propuneri si apeluri inteleg ca au fost mai multe...

[DragosP]

Platitudini... Ce decizie să se (mai) ia?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Dar pana la urma ce s-a discutat?
S-a hotarat ceva nou, interesant?
Vreo decizie legata de familie si oameni in general?
Ca propuneri si apeluri inteleg ca au fost mai multe...

Veste excelenta: nu s-a hotarat nimic nou. Cand aud de "ceva nou, interesant" a ajuns sa-mi fie frica. Textul final, votat aseara pe articole, vorbeste pe larg despre divortatii "recasatoriti". Dar, in ciuda limbajului sibilinic, cuvantul "impartasanie" lipseste. Si asta e important.

Biserica recunoaste, inca o data, ca nu poate trece peste cuvintele Domnului nostru.

[iuliu46]

https://www.youtube.com/watch?v=PqQ8...ature=youtu.be

Tare de tot.

[AlinB]

Dl. Mihnea era ingrijorat ca i se rapeste dreptul femeii si a copiilor de a fi martirizata de sotz respectiv tata.