Golul din suflet

[Seraphim7]

În prealabil postat de un.suflet

Poate ar fi bine sa nu mai consumi deloc.Zic si eu.Sa nu fie cu suparare.

Golul din suflet se umple cu iubire atunci cand il inlocuim pe parintele interior(sau pe parintii interiori), cand ii reducem la tacere criticile si ura cu care ne-a impovarat de-a lungul vietii.Pana la urma daca nu am putut avea un tata functional din toate punctele de vedere(pe care desi e greu, nu trebuie sa il judecam), sa luam partile lui bune, alegand in acelasi timp sa avem un Tata.E greu, e nevoie de sacrificiu, ca orice lucru, de disciplina, de onestitate etc.Si mai ales de rabdare.

Fara inlocuirea modelului parental, in mod constient si sustinut, nu cred ca se poate.Nimeni nu se naste invatat si orice om are nevoie sa se raporteze continuu la un sistem de valori, la un model.Fara munca sustinuta in privinta asta, parintele interior disfunctional ne va sabota toata viata.

Ai o problemă cu acoolul? Atata timp cât o faci responsabil,îți da oarecare satisfacție,plus ca vinul și berea consumate moderat sunt chiar benefice.Apreciez modul elegant și delicat în care pui problemă,arăta ca ești un suflet sensibil.Da mi-a lipsit modelul parental de pe la 15 ani,da asta nu inseamna ca trebuie să îl înlocuiesc cu unul supranatural,cosmic ,respectiv cu ceea ce numim Dumnezeu.

[un.suflet]

În prealabil postat de Seraphim7

Da mi-a lipsit modelul parental de pe la 15 ani,da asta nu inseamna ca trebuie să îl înlocuiesc cu unul supranatural,cosmic ,respectiv cu ceea ce numim Dumnezeu.

Cand vorbesc de absenta parintelui de langa un copil, nu ma refer la cea fizica.Parintele poate fi prezent fizic si absent afectiv.Absenta afectiva( lipsa iubirii) marcheaza acel copil pe viata, lasandu-i un gol in suflet, care o data cu inaintarea in varsta se accentueaza.Sta scris in legea firii ca acel copil(si mai tarziu adult) sa incerce din rasputeri sa umple golul.Unii se folosesc de prietenii, iubiri terestre(dar care sunt limitate si supuse pieirii in absenta credintei, de succesul in profesie, de acumulare de cat mai multe cunostinte sau bani etc.Toate astea nu reusesc totusi sa umple acel gol, singuratatea resimtita fiind si mai mare.Iubirea de sine e strict legata de iubirea parinteasca.Daca intr-un fel sau altul am fost orfani afectiv, singura solutie e sa ne cautam in mod constient un parinte.Ce parinte poate fi mau bun si mai iubitor decal Acela.Daca nu o facem in mod constient, inconstient tot il vomm suplini si s-ar putea sa nu fie o alegere tocmai buna.

Crede-ma, am citit destul de multe despre autovindecarea interioara, am vazut destule cazuri.Stiu ca peentru cineva care nu are o idee
foarte clara despre credinta, cultivata din copilarie din familia de provenienta, are o retinere destul de mare.Inteleg pentru ca si eu am fost asa.Tptudi se pate ca asta e singura cale de alinare a suferintei si de regenerare sufleteascs, cea mai durabila si cea mai sanatoasa.

[un.suflet]

Solutia psihologului/psihiatrului e absolut necesara, insa din pacate e o solutie temporara.De multe ori nu sunt nici bani si poate nici disponibilitatea de a pastra o relatie continuua.Si ai dreptate, de multe ori sunt si ei depasiti de situatie sau pur si simplu nu ii intereseaza.Sa stii ca dintre toti medicii cu care am avut de a face de-a lungul timpului, cei mai buni in meseria lor au fost cei credinciosoi(in mod autentic).Aveau o abordare profund umana a cazurilor si erau intr-adevar iubiti, foarte respectati i recunoscuti ca atare de cei din jur(am cunoscut cateva cazuri).

[un.suflet]

Spui ca ai avut momentele tale bune legate de credinta.Ca ai vrut chiar sa te caugaresti.Stii ce am observat in unele cazuri asemanatoare( ma includ si eu aici/ si eu sunt orfana dpdv afectiv).Cei ca noi auo perioada de razvratire imoptriva familiei, a normelor sociale si religiei.Dupa aceasta peioada-care piate dura chiar si ani- urmeaza o alta(tot extrema): cautari spirituale fervente, chiar ganduri de calugarie etc.Deci, de la o extrema la alta...Nu zice nimeni nici sa ne calugarim, nici sa nu o facem.Fiecare isi gaseste drumul in viata in functie de propriile nevoi si neputinte...Poate un pic de masura in tot ceea ce facem ar fi mai folositoare.Sa nu mai fim atat de critici cu noi si cu viata din jurul nostru, sa ne bucuram de tot intr-o forma cumpatata(si nicidecum compulsiva)...Si sa ne ferim de extreme.Sa traim intens fiecare clipa bucuria vietii, fara sa uitam de pericole...Sa iertam, dar sa nu uitam ...Sa ne fin noua insine prieteni de incredere.Si toate astea se invata in comuniune cu ceilalti.Sunt foarte multe lucruri de spus.Sa ai o zi buna!

[Copacel]

În prealabil postat de un.suflet

Si sa ne ferim de extreme.Sa traim intens fiecare clipa bucuria vietii,

Pai asta ar insemna extrem.Sa traiesti intens fiecare clipa.

Sa iertam, dar sa nu uitam ...

Pai a ierta dar a nu uita inseamna sa ierti cu mintea dar nu si cu sufletul.
Asta inseamna ca la nivel mental totul este ok insa la nivel spiritual incepe
sa se incalzeasca caznul cu ura.Si ala fierbe la foc mic.
A ierta fara a uita este reteta clasica de a construi ura.
A ierta si a uita este insa altceva.Aici vorbim aceiasi limba ca a lui Hristos.
A ierta si a uita inseamna sa ierti cu mintea si cu inima.
Cine iarta dar nu uita sa nu duca darul sau la Altar.Nope.

Sa ne fin noua insine prieteni de incredere.

Cum adica ?

[un.suflet]

În prealabil postat de Copacel

Pai asta ar insemna extrem.Sa traiesti intens fiecare clipa

Cei in depresie, care resimt acel vid sufletesc, simt ca nu ii mai bucura nimic, orice si oricat ar avea.Se impietresc interior si isi pierd speranta(daca au avut-o vreodata) ca ar mai exista ceva bun, placut in viata asta.Sunt striviti de trecut si speriati de viitor.Prin alegerea constienta a recuperarii, prin munca si rabdarr, sufletu se regenereaza si printre primele daruri primite e iubirea fata de viata si mai ales de noi insine.Atunci cand traiesti ancorat in "Azi", in sensul bun, ai multe momente in carr lucruri simple precum rasaritul soarelui, o activitate de altfel banala, iti umple sufletul de bucurie si de impacare cu viata din jur, asa cum e ea.La asta m-am referit.

[un.suflet]

În prealabil postat de Copacel

Pai a ierta dar a nu uita inseamna sa ierti cu mintea dar nu si cu sufletul.
Asta inseamna ca la nivel mental totul este ok insa la nivel spiritual incepe
sa se incalzeasca caznul cu ura.Si ala fierbe la foc mic.
A ierta fara a uita este reteta clasica de a construi ura.
A ierta si a uita este insa altceva.Aici vorbim aceiasi limba ca a lui Hristos.
A ierta si a uita inseamna sa ierti cu mintea si cu inima.
Cine iarta dar nu uita sa nu duca darul sau la Altar.Nope.

Cine nu invata din istorie o repeta.

A ierta inseamna a nu plati cu aceeasi moneda, a nu intoarce ura sau agresiunea intrand intr-o spirala a violentei, care in ultimii ani, la nivel global, face ravagii dupa cum bine vedem cu totii.Dar nu insramna nici sa te lasi angrenat intr-un razboi nevazut, psihologic, care te victimizeaza fara drept de ale.Inseamna sa te detasezi emotional, sa intelegi ca acolo unde e agresiune si lipsa de iubire, e si boala.E catastrofal cand nu invatam din ce traim.Ramanem vesnic in postura de victima , pe care o alternam cu cea de agresor.Si aici, putem da multe exemple fin istoria omenirii.Uite unde s-a ajuns cand oamenii nu au invatat din trecutul lor.Repeta aceleasi greseli, iar si iar, insa spirala urii a ajuns la un nivel maxim.Iertsrea nu inseamna uitare, uitarea e prostie.Intelegeerea agresorului, detasarea de el(emotionala, unde nu se poate si fizic) si trairea propriei vieti, nu a altora.Iertarea inseamna sa intelegi, sa nu judeci si, sa nu te razbuni, a ajuti daca poti cu ceva, iar daca nu sa te detasezi cu respect si cu mult bun simt.

[Copacel]

În prealabil postat de un.suflet

E catastrofal cand nu invatam din ce traim.Ramanem vesnic in postura de victima ,

Tu faci confuzie intre uitare si imbecilism.Sunt chestii diferite.
Tu nu-ti dai seama motivul pt care romanul uita. Romanul uita atunci cand cineva ii promite multi bani si functii toata
acestea fara munca si fara sa le fi meritat.Si cum are o inclinare accentuata catre parvenitism atunci repeta din lacomie
greselile din trecut ca poate acum trage lozul castigator, calcandu-si in picioare aproapele.
Aici avem de-a face cu o "uitare" din inters un amestec de parvenitism + imbecilism infantil la care adaugam si un
caracter modelat dintr-o mamaliga si o balega si ai situatia de azi.

[AlinB]

În prealabil postat de Seraphim7

Ai o problemă cu acoolul? Atata timp cât o faci responsabil,îți da oarecare satisfacție,plus ca vinul și berea consumate moderat sunt chiar benefice.Apreciez modul elegant și delicat în care pui problemă,arăta ca ești un suflet sensibil.Da mi-a lipsit modelul parental de pe la 15 ani,da asta nu inseamna ca trebuie să îl înlocuiesc cu unul supranatural,cosmic ,respectiv cu ceea ce numim Dumnezeu.

Se intelege ca e dificil pentru cineva care a avut un model paretal deficitar sa aplice acest model de relatie in raport cu Dumnezeu.
Dar atat timp cat din ideea in sine mai exista, ca ideal macar, se poate incerca.

Altfel trecutul se va reflecta in mod negativ inclusiv in relatiile cu persoanele de sex opus - apropo si de aspectul asta al dilemelor tale.