Un sfat

[Iulia M]

Exact, chiar asta simt, ca vrea sa imi transmita ca eu sunt vinovata, sau poate tocmai nevoia asta de aprobare ma face sa ma simt vinovata, iar ea nu are nicio legatura! Multumesc!

[Allexa]

De fapt e o modalitate prin care vrea să te convingă să te întorci la vechea prietenie. Sau măcar să îți pară rău de decizia ta. Iar tu ai slăbiciunea asta, de a nu refuza și de a încerca să fie toată lumea mulțumită în jurul tău. Dar lucrul acesta nu e posibil! Nici în jurul sfinților oamenii nu erau toți fericiți și bucuroși.

E important să te convingi tu pe tine că ai luat o hotărâre bună pentru sufletul tău. Și cred că dacă te porți cu respect față de colega, dar fără să-i cauți neapărat aprobarea/zâmbetul/amabilitatea, se va obișnui și ea cu situația... Până va găsi pe altcineva dispus la a-i accepta modul de relaționare.

[Iulia M]

Chiar ieri ma gandeam ca nici de Dumnezeu nu sunt toti oamenii multumiti, cu atat mai putin de mine. Da, in mod sigur stiu ca nu m-as intoarce de unde am plecat. Foarte mangaietoare cuvintele dumneavoastra.

[Raoul]

Pana la urma trebuie sa învățăm și sa fim puțin mai egoisti și sa ne gandim ceva mai mult și să noi înșine. Care sunt (cu adevarat) prieteni, sunt! Care nu, nu! Simplu.

[OctavianAdrian]

Trebuie facuta putin distinctia intre prieteni (adevarati) si amici (colegi de munca). Nu trebuie amestecate aceste 2 categorii. In final, cine iti e apropiat (sufleteste), va ramane langa tine/cu tine indiferent de probleme (inclusiv micile iesiri, mai mult sau mai putin controlate, pe care toti le avem la un anumit moment dat, fata de cineva). Cine poate sa treaca de ambalaj, sa vada in profunzime, acela va fi prieten adevarat. Restul sunt amici. Din pacate, este foarte greu astazi sa mai gasesti oameni care sa treaca de ambalaj, de dimensiunea primara, de exterior. O spun din propria experienta.

"Cred Doamne, ajuta necredintei mele."

Exista oameni care pot parea foarte bine simpatici si antipatici care isi urmaresc doar interesele mimand la fel de bine si prietenia si dusmania si supararea si bucuria. Astfel de oameni pot fi foarte periculosi, daca lucreaza ,,sub acoperire".

Nu spun ca acesta este cazul , prietenei" tale, dar merita stiut ca cele sapte servicii secrete din tara noastra functioneaza datorita romanilor dispusi sa-si vanda fratele pentru un blid de linte. Astfel de oameni ne pot face rau zambind chiar candid, dar zicand in sinea lor: ,,Nu stii tu cine sunt eu!" Si chiar nu pot sa stii daca ai in fata un om doborat de o ispita sau un om cu grade ascunse...

Ce sfat sa-ti dau? Sa te rogi mult ca Dumnezeu sa lamureasca lucrurile si sa te ajute sa iei o decizie buna. Cand simti nevoia sa vorbesti cu ea, mai bine roaga-te pentru ea. Dar roaga-te in primul rand pentru tine sa te ajute sa nu iubesti pe nimeni mai mult decat pe Dumnezeu. Fie ca vrei sau nu trebuie sa recunosti ca intr-un fel te-a facut sa te simti dependenta de mofturile ei. Asta trebuie sa-ti dea de gandit. Te spovedesti la preot si nu la colegii de munca. In timpul serviciului rosteste scurte rugaciuni si atunci nu mai ai timp sa vezi ce anume face colega ta. Vorbirea desarta este un pacat, totusi. Cu cat vorbesti mai putin, cu atat gresesti mai putin.

[Copacel]

În prealabil postat de antoniap

Cu cat vorbesti mai putin, cu atat gresesti mai putin.

Poate cu cat faci mai putin cu atat gresesti mai putin.

În prealabil postat de Copacel

Poate cu cat faci mai putin cu atat gresesti mai putin.

....:)) Şi una şi alta. ...:)))
Şi ar mai fi şi paza minţii de gânduri deşarte, iar pentru asta avem rugăciunea minţii/inimii.