Cugetari din Dharma

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Natura ultima a oricarui fenomen este abisala. Prin deductie, natura ultima a omului este abisala.

"Abisal" pentru ca nu poate fi atinsa o limita ultima, o granita a realitatii, o esenta identificabila.

Natura ultima a Lui Dumnezeu este abisala.

Uite ca scosesi abisalul din maneca ca sa te scoti.

Pana acum cateva postari erai sigur ca e identica cu a lui Dumnezeu, acum cazusi in agnosticism abisal.

Budistii matale n-au o teorie despre cum a aparut omul sau ti-e rusine sa o scoti taman acum in fata?

Eu zic ca au si nu e ca in Sfintele Scripturi (nu alea nesfinte budhiste care sunt inventate de oameni)

Din aceasta perspectiva orice forma de exprimare este dificila si poate fi interpretata eronat, fie ca spunem "aceeasi", "oglindire", "existenta" sau "non-existenta".

Sau poate recunosti ca ideile tale filosofice sunt eronate nu gresit intelese.

Budismul vechi - Theravada - a preferat sa apeleze la cuvantul "non-existenta" pentru a contracara tendinta reflexa catre extrema "existentei", sesizand fluiditatea realitatii.

proasta alegere.
te feresti de o extrema si dai in alta.
non-existenta = nu exista.
ce sens are sa vorbesti despre ceva care nu exista

Dumnezu e "non-existent" dupa tine?
Sigur, poti spune ca este imuabil, dar in nici un caz non-existent, orice ai incerca sa "echilibrezi" nu faci decat sa devii penibil.

Aceasta contrarietate (apofatic/catafatica) a fost solutionata intr-un mod remarcabil in sistemul budhist al Caii de Mijloc, oferind perspectiva unei contemplatii corecte, echilibrate asupra realitatii.

Poti sa contempli pana iti dai sufletul.
Fara Hristos, mergi in Iad. "The Iad" nu "iaduri" si alte povesti.