Cugetari din Dharma

În prealabil postat de florin.oltean75

.... eu nu am identificat una care sa analizeze procesul de cunoastere subiect-cognitie-obiect.

Dacă nu ai identificat încă, te-ai gândit şi că:
1) poate nu ai ajuns încă în starea de a o face
2) poate că nu asta e important în creştinism
3) poate că Dumnezeu nu voieşte să îţi dezvăluie "una"
4) poate e ceva, undeva, cu propriul tău sistem de investigare
5) poate procesul de cunoaştere al omului duhovnicesc e diferit de ceea ce îţi imaginezi că ar putea fi

Florin, eu am întâlnit nenumărate texte care prezintă chestiuni forte subţiri legate de cunoaştere şi persoana cunoscătoare, la creştini. Poate că duhul umilit, inima înfrântă şi smerită ar fi un bun început. Inclusiv pentru problematica atât de atrăgătoare a cunoaşterii...

P.S. După opinia mea, spiritualitatea orientală, în general, este receptată de europeni sub forma (sic!) unui fel de psihologie. Întîlnindu-se cu universul oriental, europeanul cade cel mai adesea în psihologism. Or, se pare, duhul orientalului şi întreaga cultură de acolo nu este deloc psihologie, precum apare în mintea europeanului. Despre asta a scris mult (şi bine), printre alţii, Mircea Eliade.
Universalitatea budismului este mai mult o aspiraţie decât o realitate. Sunt curente de gândire şi vieţuire efectivă care, ca şi o floare oarecare, se ofilesc o dată ce sunt smulse din pământul lor. Sau, mă rog, se dovedesc sterile....

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Florin, eu am întâlnit nenumărate texte care prezintă chestiuni forte subţiri legate de cunoaştere şi persoana cunoscătoare, la creştini. Poate că duhul umilit, inima înfrântă şi smerită ar fi un bun început. Inclusiv pentru problematica atât de atrăgătoare a cunoaşterii...

P.S. După opinia mea, spiritualitatea orientală, în general, este receptată de europeni sub forma (sic!) unui fel de psihologie. Întîlnindu-se cu universul oriental, europeanul cade cel mai adesea în psihologism. Or, se pare, duhul orientalului şi întreaga cultură de acolo nu este deloc psihologie, precum apare în mintea europeanului. Despre asta a scris mult (şi bine), printre alţii, Mircea Eliade.
Universalitatea budismului este mai mult o aspiraţie decât o realitate. Sunt curente de gândire şi vieţuire efectivă care, ca şi o floare oarecare, se ofilesc o dată ce sunt smulse din pământul lor. Sau, mă rog, se dovedesc sterile....

Ahil..., eu fac referiri doar la doctrina budhismului mahayana, nu la spiritualitatea orientala in general, care este foarte diversificata si nuantata.

Din punctul meu de vedere, mahayana (vajrayana) reuseste sa circumscrie majoritatea sistemelor religioase, in sensul ca poate oferi o interpretare rationala a acestora, consistenta cu un sistem comun de valori si poate oferi un plus de viziune printr-o serie de invataturi fundamentate psihologic.

Iti dau dreptate, practica religioasa nu este doar un compendiu de rationamente sau un indreptar psihologic. Este cu mult mai mult decat acestea.

Miezul ei este "Harul" care sustine inima contemplativa.

Insa Harul nu rasare in inima fara o directionare si stabilizare a mintii pe diferite obiecte/subiecte virtuoase.

Iar modalitatea in care acestea sunt accesate este o arta in sine.

Fara intelegerea rationala, psihologica a corelarilor, cauzalitatilor si efectelor inaintarea este foarte anevoioasa, daca nu imposibila, amenintata la fiecare pas de riscul exagerarilor.

De aceea, pregatirea de baza a budistului mahayana presupune si parcurgerea unui curs de psihologie privind natura mintii, a modalitatii in care aceasta functioneaza in procesul interpretarii realitatii externe / interne.

----

Smerenia este temelia budismului mahayana. Ea este rezultanta urmatoarelor trei intelegeri:

- intelegerea ca orice calitate/bucurie se datoreaza exclusiv celorlalti
(nici trupul propriu nu ne apartine - ne este daruit de alte fiinte) - budistul nu are nimic care sa-i apartina intrinsec cu care sa se mandreasca;

- intelegerea ca orice progres spiritual, oricat de mic, se datoreaza Lui Dumnezeu - prin mecanismul "binecuvantarii";

- intelegerea conditiei actuale de mare pericol si suferinta (Primul Adevar Nobil).

De aceea, budistul smerit cauta refugiu in Dumnezeu (Buddha), Invatatura Sa (Dharma) si Sfintii Sai (Sangha), nu se bazeaza defel pe puterile proprii.

Asa cum invata Atisha - toata practica budista se face in interiorul refugiului, este o expresie a refugiului - nu a bazarii pe sinele propriu.

Atisha (sec. 11 e.n.) a fost cel care a reusit sa integreze intr-un mod echilibrat aspectul catafatic cu cel apofatic al caii budiste in exceptionala expozitie cunoscuta sub denumirea de Lamrim.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Din punctul meu de vedere, mahayana (vajrayana) reuseste sa circumscrie majoritatea sistemelor religioase, in sensul ca poate oferi o interpretare rationala a acestora, consistenta cu un sistem comun de valori si poate oferi un plus de viziune printr-o serie de invataturi fundamentate psihologic.

E bine ca ai mentionat punctul...
Apropo, cica atunci cand orizontul unui om se ingusteaza si ajunge la dimensiunea unui punct, ala e punctul lui de vedere.

Miezul ei este "Harul" care sustine inima contemplativa.

Serios? Si cum se dobandeste Harul cineva care nu stie ca "Harul" este o persoana?

Insa Harul nu rasare in inima fara o directionare si stabilizare a mintii pe diferite obiecte/subiecte virtuoase.

Ce simplu e. Ce Hristos, ce jertfa pe cruce.
"stabilizarea mintii pe diferite obiecte/subiecte virtuoase" si gata, jertfa lui Hristos e doar pentru prosti.

Iar modalitatea in care acestea sunt accesate este o arta in sine.

Sau auto-iluzionare.

Fara intelegerea rationala, psihologica a corelarilor, cauzalitatilor si efectelor inaintarea este foarte anevoioasa, daca nu imposibila, amenintata la fiecare pas de riscul exagerarilor.

De aceea, pregatirea de baza a budistului mahayana presupune si parcurgerea unui curs de psihologie privind natura mintii, a modalitatii in care aceasta functioneaza in procesul interpretarii realitatii externe / interne.

Asta aduce a logica sectara: veniti la noi ca va invatam noi ce sa pricepeti din Biblie.
Important e sa acceptati ca noi suntem aia care va zicem adevarul adevarat din ea.
Noi suntem aia care "circumscriem" toate caile spirituale autentice, suntem superlativul si crema, cireasa de pe tort, etc.

- intelegerea ca orice progres spiritual, oricat de mic, se datoreaza Lui Dumnezeu - prin mecanismul "binecuvantarii";

Cred ca ar rade Budha tinandu-se cu mainile de burdihan vizavi de ce a spus el si cum a ajuns mesajul prin "telefonul fara fir" secole mai tarziu.

În prealabil postat de AlinB

... cineva care nu stie ca "Harul" este o persoana?

Fericit acela!
În ce învăţătură Harul e Persoană?

[bin000]

În ce învăţătură Harul e Persoană?

A vrut sa spuna ca harul provine de la o Persoana( numita Sf. Duh )

Nimeni nu ne poate impiedica sa fim buni cu cei din jurul nostru, sa privim cu dragoste in toate directiile, sa nu judecam ci sa ajutam.

..daca-ar fi asa ,ar fi plin de sfinti pe toate drumurile...

În prealabil postat de bin000

A vrut sa spuna ca harul provine de la o Persoana( numita Sf. Duh )

Exista o deosebire intre Fiinta (Dumnezeu Sfanta Treime) si lucrari.
Altceva e lucrarea si altceva cel ce lucreaza.
Lucrarea este manifestare. Manifestarea puterii intrinsece, miscarea puterii fiintiale.

*
Nedistingind fiinta dumnezeiasca de lucrari, s-ar putea intelege (prost) printre altele ca lumea e din eternitate. Daca lumea ar fi din eternitate, ar fi Dumnezeu. Nicidecum creata de Dumnezeu.

*
Dumnezeu nu creaza harul, asa cum a creat lumea. Harul il da din Sine, peste lumea creata, ca aceasta sa vieze si sa se sfinteasca.
Harul nu este Persoana.
Harul este manifestarea Persoanelor din Sfanta Treime, manifestarea in lume a Fiintei Dumnezeiesti.

[bin000]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Nedistingind fiinta dumnezeiasca de lucrari, s-ar putea intelege (prost) printre altele ca lumea e din eternitate. Daca lumea ar fi din eternitate, ar fi Dumnezeu. Nicidecum creata de Dumnezeu.

Nu cred ca s-ar intelege asa ceva,pentru ca nu confunda nimeni lumea cu harul .Poate doar tu.

În prealabil postat de ahilpterodactil

Dumnezeu nu creaza harul, asa cum a creat lumea. Harul il da din Sine, peste lumea creata, ca aceasta sa vieze si sa se sfinteasca.
Harul nu este Persoana.

Tu poti sa distingi care e diferenta intre Persoana si har ,dincolo de copy-paste din Dogmatica?