26 de ani de la revoluție!

În prealabil postat de Copacel

Care erau gloantele armatei romane...

Copacele, pana ajungi stejar stufos ori salcie pioasa, lasa freamatul frunzisului si asculta la dudul batran:
Gloantele pe care le-am auzit eu veneau din macaralele de pe malul Dambovitei, vis-avis de spitalul Municipal, si din constructia neterminata care mai troneaza si astazi pe acolo...
Acele gloante nu erau din dotarea armatei, ci din surse ramase necunoscute. Ele au ciuruit parterul spitalului (acolo unde e azi amfiteatrul si cateva librarii), intr-o noapte, tinta fiind soldatii de la trupele formate ad-hoc sub conducerea unor forte civile subordonate Armatei.
Detalii, copacele, detalii pe care nu e locul sa le oferim aici...
Un lucru e cert: asupra spitalului s-a tras cel putin 3 zile, pana cand Armata a oganizat o ambuscada despre soarta careia nu am aflat nimic. Exceptind faptul ca din 26 nu a mai tras nimeni asupra noastra si astfel puteam cara linistiti mortii si ranitii pe aleea de la camera de garda a Municipalului.

[Copacel]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Copacele, pana ajungi stejar stufos ori salcie pioasa, lasa freamatul frunzisului si asculta la dudul batran:

Marele stat major apartine armatei ? Eu banuiesc ca da:
https://www.youtube.com/watch?v=hOx9Pmx6ntI

[iuliu46]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Un lucru e cert: asupra spitalului s-a tras cel putin 3 zile, pana cand Armata a oganizat o ambuscada despre soarta careia nu am aflat nimic. Exceptind faptul ca din 26 nu a mai tras nimeni asupra noastra si astfel puteam cara linistiti mortii si ranitii pe aleea de la camera de garda a Municipalului.

Pe 26 s-au oprit pentru ca dictatorul fusese deja executat si orfanii, drogatii, palestinienii, fundamentalistii pe care nea Nicu ii antrenase sa ne omoare pe noi si-au dat seama ca orice lupta este in zadar.

Plus ca executasera destul foc de acoperire si pentru invazia americanilor din Panama.

[CristianR]

Un fragment din articolul ce poate fi citit aici:

„S'ar pune problema: "Constituie moartea lor o jertfa, sau nu?". Dupa parerea mea, da. Jertfa este o daruire care insoteste o renuntare. Acestea sunt cele doua elemente ale unei jertfe. Daca renunti fara sa daruiesti, aceasta nu se cheama jertfa; daca daruiesti fara sa fi renuntat la ceea ce daruiesti, aceasta nu poate fi o jertfa. Asadar, pe de o parte, in mod constient si liber renunti la ceva, ceea ce, in cazul de fata, este tocmai libertatea si viata lor, iar, pe de alta parte, daruiesti, iarasi, libertatea in unele cazuri, viata in altele. Cred ca aceste elemente sunt suficiente pentru ca fapta lor de atunci sa se constituie intr'o jertfa care merita cinstire”

[cristiboss56]

În prealabil postat de CristianR

Un fragment din articolul ce poate fi citit aici:

„S'ar pune problema: "Constituie moartea lor o jertfa, sau nu?". Dupa parerea mea, da. Jertfa este o daruire care insoteste o renuntare. Acestea sunt cele doua elemente ale unei jertfe. Daca renunti fara sa daruiesti, aceasta nu se cheama jertfa; daca daruiesti fara sa fi renuntat la ceea ce daruiesti, aceasta nu poate fi o jertfa. Asadar, pe de o parte, in mod constient si liber renunti la ceva, ceea ce, in cazul de fata, este tocmai libertatea si viata lor, iar, pe de alta parte, daruiesti, iarasi, libertatea in unele cazuri, viata in altele. Cred ca aceste elemente sunt suficiente pentru ca fapta lor de atunci sa se constituie intr'o jertfa care merita cinstire”

Tot in acest sens , un cuvânt al Părintelui Galeriu despre cei din 89 :

"Potirul durerilor era plin la acea cumpănă de vremi! A luminat atunci în spiritul vostru, tinerilor, un cuvânt unic: „Vom muri şi vom fi liberi!”. Nu l-a rostit nimeni în vreo altă ţară, în vreo altă revoluţie, nici la 1789, nici la 1848, nici în 1917. Voi aţi descoperit libertatea în moarte, dar nu în moartea ca moarte, ci în moartea ca jertfă. Aşa a fost la început: Jertfa, nu moartea! „Mielul e înjunghiat de la întemeierea lumii” Apocalipsa 13:8.
Creaţia e întemeiată pe jertfă. Păcatul a transformat jertfa în moarte. Dar Hristos a transformat, prin Cruce, moartea în Jertfă, care duce la Ȋnviere – în jertfă rodește învierea. În jertfa voastră a rodit reînvierea neamului. Voi aşa aţi trăit moartea, ca jertfă; trăind-o aşa, moartea murise în voi mai înainte; murise frica, murise sclavia totalitară, murise josnicia materialistă, murise ateismul, murise tot ce omoară viaţa în duhul ei divin, nemuritor.
Jertfa nu e moarte. Jertfa este DA, afirmaţie originară, început de existenţă; moartea este NU, este negaţie, este sfârșit de existenţă. Cauza jertfei este iubirea, este Dumnezeu; cauza morţii este păcatul, este demonul. Jertfa este conștienţă; moartea este căderea în inconștienţă; jertfa este liberă; „mergând Domnul spre patima cea de bunăvoie…” psalmodiază Biserica în Săptămâna Patimilor; moartea e silnică, nu e liberă, o refuzi; jertfa e vizionară, privește într-un viitor, orizont însorit de Soarele Dreptăţii; moartea nu privește decât la întunericul cel veșnic; jertfa e profetică, prevestește învierea, un nou început. Veacul celei de-a opta zi a creaţiei. Profeţia morţii este groapa, căderea.
A luminat în voi, martirii, acest înţeles al ofrandei voastre pure, genuine, înţeles că nu muriţi, şi că, deci, sunteţi vii, tot mai vii. Domnul vieţii, Iisus Hristos, a zis: „Adevăr, adevăr vă spun vouă: cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci a trecut din moarte la viaţă” Ioan 5:24. Voi aţi trecut la viaţa de veci. Aţi dobândit deplina libertate pentru voi, dar şi pentru noi. Din libertatea voastră şi noi devenim liberi „de cel rău”.
Ȋn martiriu se dezvăluie adevărul fundamental al existenţei: starea de oferire spre împlinire. (…) La temelia înnoirii României, la sfârşitul acestui ultim veac al mileniului stă mărturie jertfa voastră, a tuturor.
Ferice de neamul care se întemeiază şi se înnoieşte prin jertfă în numele lui Hristos, Cel care, prin jertfă, ne-a dăruit Ȋnvierea."
Pr. Constantin Galeriu

Multumesc, fratilor!
Ma tem ca, inconjurat de tot mai multe opinii aberante, cinice, stupide si patologic-interesate in legatura cu jertfa a mii de oameni din acele zile de neuitat, sa nu ajung si eu sa gandesc si sa simt, Doamne fereste, ca unii dintre "romanii" de azi. Sa ajung adica sa imi falsific propria viata, propriile convingeri, propriile idealuri in care am crezut si mai cred impreuna cu altii, tot mai putini...
O tara care isi minimalizeaza eroii, ori care ii dispretuieste de-a dreptul sau care pur si simplu ii neaga, e o tara care nu merita sa dainuiasca. Fereasca Dumnezeu!

[AlinB]

În prealabil postat de iuliu46

Pe 26 s-au oprit pentru ca dictatorul fusese deja executat si orfanii, drogatii, palestinienii, fundamentalistii pe care nea Nicu ii antrenase sa ne omoare pe noi si-au dat seama ca orice lupta este in zadar.

Plus ca executasera destul foc de acoperire si pentru invazia americanilor din Panama.

Exista si ipoteza ca "orfanii, drogatii, palestinienii, fundamentalistii" erau de fapt kgb -isti si membrii altor servicii secrete care trebuiau sa faca "buzz" care sa ascunda lovitura de stat in spatele unei revolutii.

[iuliu46]

În prealabil postat de AlinB

Exista si ipoteza ca "orfanii, drogatii, palestinienii, fundamentalistii" erau de fapt kgb -isti si membrii altor servicii secrete care trebuiau sa faca "buzz" care sa ascunda lovitura de stat in spatele unei revolutii.

Iti dai seama ca am glumit - am reluat cliseele din acele zile.

[AlinB]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Copacele, pana ajungi stejar stufos ori salcie pioasa, lasa freamatul frunzisului si asculta la dudul batran:
Gloantele pe care le-am auzit eu veneau din macaralele de pe malul Dambovitei, vis-avis de spitalul Municipal, si din constructia neterminata care mai troneaza si astazi pe acolo...
Acele gloante nu erau din dotarea armatei, ci din surse ramase necunoscute. Ele au ciuruit parterul spitalului (acolo unde e azi amfiteatrul si cateva librarii), intr-o noapte, tinta fiind soldatii de la trupele formate ad-hoc sub conducerea unor forte civile subordonate Armatei.
Detalii, copacele, detalii pe care nu e locul sa le oferim aici...
Un lucru e cert: asupra spitalului s-a tras cel putin 3 zile, pana cand Armata a oganizat o ambuscada despre soarta careia nu am aflat nimic. Exceptind faptul ca din 26 nu a mai tras nimeni asupra noastra si astfel puteam cara linistiti mortii si ranitii pe aleea de la camera de garda a Municipalului.

Au fost si ..si.
A tras si Armata in Armata, si Armata in populatie, si populatia in Armata, si tragatori neindentificati in Armata si populatie si viciversa.
Si ca sa nu fiu repetitiv poti pune in loc de "Armata" si "Securitatea" si "organele M.I".

Un talmes balmes exact cum s-a vrut iar "eroii" au fost pana la urma doar o mica parte din masa de manevra.

Si repet, nu toti s-au vrut "eroi".
Unii au fost trimisi pur si simplu la macel, imbarcati in autobuze si mitraliati inainte sa apuce sa coboare.
Altii ucisi in casele lor.

Altii din bravada, curiozitate, s-au aflat in locul nepotrivit.

Probabil foarte, foarte putini si-au asumat cu realism riscul mortii ca un eveniment foarte posibil din idealism.

Eroi dar strict prin perspectiva bunelor intentii? Unii, probabil ca da.
De ce strict? Pentru ca regimul era programat sa cada, cu sau fara asistenta lor.

Ar trebui sa avem taria sa recunoastem ca faptic, ei au fost doar acoperirea pentru o alta magarie care la unele capitole a depasit regimul comunist iar la cele care n-a facut-o inca, probabil urmeaza, semne sunt destule.


Dupa 26 ani cred ca putem trage linie si o concluzie, iar la momentul asta cred ca e cam stupid sa ii tot dam cu "revolutia" si "eroii revolutiei" mai ales ca nu serveste decat la legitimarea noii dictaturi.

[CristianR]

În prealabil postat de AlinB

Ar trebui sa avem taria sa recunoastem ca faptic, ei au fost doar acoperirea pentru o alta magarie care la unele capitole a depasit regimul comunist iar la cele care n-a facut-o inca, probabil urmeaza, semne sunt destule.


Dupa 26 ani cred ca putem trage linie si o concluzie, iar la momentul asta cred ca e cam stupid sa ii tot dam cu "revolutia" si "eroii revolutiei" mai ales ca nu serveste decat la legitimarea noii dictaturi.

Ceea ce s-a întâmplat după nu le aparține. Ei n-au murit nici pentru regimul Iliescu, nici pentru alt regim. De altfel, la scurt timp după revoluție, a început să se vorbească despre „revoluția furată”. Și atunci, cei care s-au simțit trădați, s-au strâns în Piața Universității. Unde iarăși unii au fost omorâți iar mult mai mulți bătuți, pentru că strigau „16-22 cine-a tras în noi? Iliescu, cine-a tras în noi?”.

Am observat că întotdeauna în istorie așa se întâmplă: În față ies idealiștii, cei dispuși să moară pentru ca ceilalți să scape de vreo robie. Alții, din spate, îi încurajează la astfel de gesturi, știind că după ce rândul întâi va fi ucis, ei vor revendica victoria și vor face ceea ce știu mai bine cu ea.

Dar chiar și atunci când un astfel de gest este singular și imediat înăbușit, ceva se schimbă în conștiința celorlalți. Observă că există unii (nebuni?) pentru care viața asta nu e totul; care preferă să renunțe la ea decât să trăiască încătușați; care au curaj.

Cel mai mare pericol al lumii în care trăim acum nu cred că vine din partea sistemelor politice, ci din pervertirea și aplatizarea conștiințelor, din faptul că nu mai credem că merită să murim pentru ceva.

În primii ani de după Revoluție a urmat o efervescență spirituală. S-au publicat atunci multe cărți bune, care îi ajutau să găsească răspunsuri pe cei care aveau multe întrebări. Pe mulți i-a ajutat să-și afle credința, să (re)descopere Biserica. La TV erau invitați oameni deosebiți, preoți de excepție.
Peisajul era cu totul diferit față de ce vedem acum, când toată media servește parcă dracului consumismului. Iar faptul că am ajuns aici nu e o consecință a jertfei celor pe care Biserica îi cinstește ca eroi ce au murit inclusiv pentru ca ea să fie liberă.