Bigotism

În prealabil postat de Mihailc

... sunt forme sectare de asumare a credinţei, rezultate în urma frustrărilor acumulate în combinaţii matrimoniale epuizate afectiv.

Aci ar fi, poate, de cugetat si la urmatoarele:

1) cum de ajung oamenii la epuizarea afectiva? ce li s-a intamplat, de unde si cum au pornit, cum s-au condus pe drumul inceput, poate, cu atata entuziasm si sperante; de ce iubirea e izvor nesecat doar pentru unii?;
2) cum ramane cu "strunjirea reciproca", inevitabila in procesul de acomodare (adica modelare de sine, macar pe ici pe colo, pentru a se potrivi cat mai bine cu celalalt) a doi oameni care se iubesc? (acomodare necesara, dealtfel, in dezvoltarea oricarei relatii interumane care se voieste durabila si frumos roditoare)
3) cum e cu dezvoltarea unor abilitati de con-vietuire, a unor fapte concrete de buna relationare, pentru a construi impreuna etc.

Poate ca alaturi de epuizarea afectiva, indiscutabila dar susceptibila de a fi oricind obiectul unei minuni de revigorare
ar fi de acordat putina atentie deficientelor noastre de faurire a uneltelor prin care cuplul se formeaza, se maturizeaza si, in cazul cel mai bun, cuplul ajunge la deplinatate.
Deplinatatea iubirii, deplinatate intru Hristos.