Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Credinta este un dar. Se bazeaza nu atat pe seturi de rationamente, cat pe Iubirea lui Dumnezeu. Si pe raspunsul inimii omului la aceasta iubire. Raspuns care este un suspin si un suvoi de lacrimi, nu un rationament.

*
Textul Sfantului Augustin poate avea diverse interpretari, ce-i drept. Totusi, afirmatia lui se cere abordata cu mult discernamant si nu doar asa in sens literal/formal. Mai intai te rog sa ma lamuresti: cum intelegi imanenta lui Dumnezeu? Ca lucrare a harului in om sau cum?
Apoi, daca afirmi ca omul are insusiri create de Dumnezeu dupa chipul Lui, atunci afirmatia e in acord cu invatatura revelata a Bisericii. Dar daca afirmi ca omul Il contine pe Dumnezeu (Cel de necuprins, Cel Care viaza si contine) atunci cred ca scrierile ortodoxe abordeaza suficient de clar chestiunea.
A spune ca Domnul e in fiecare particica din creatia Lui, mai ales in om si chiar intr-un fir de praf, e o afirmatie care se cere sustinuta cu mare atentie. In ce sens se poate afirma aceasta?... Obiectualist, cumva? Ca prezenta efectiva a Fiintei in lucrurile create? Ca identitate de naturi? Sau cum....

P.S. Aminteste/ti te rog, in caz ca imi dai un raspuns, de un cuvant-cheie: rugaciunea... Intrucat de aceasta atarna multe intelegeri sau neintelegeri... Orice ar spune un om despre vreun lucru din lume (Creatie), despre sine insusi ori despre Dumnezeu, aceasta trece cu necesitate si cu efect mare prin calitatea rugaciunii. Care calitate nu atarna prea mult de rugator...

Buna Ahilp,

Incerc sa formulez un raspuns, asa cum am inteles dupa ce am studiat intr-o oarecare masura doctrina budista.

-------------

Problema localizarii

Mintea noastra abordeaza problema localizarii pe baza perceptiei €œnaturale€ a formelor.

Concepe o anumita forma si o raporteaza spatial€ la alte forme, conceptualizand de asemenea si notiunile de "œinterior" si €"exterior".

O forma raportata la alta forma poate fi pe baza perceptiei naturale:
-in interior;
-in exterior;
-si in interior si in exterior - prin intersectie;
-nici in interior, nici in exterior - prin suprapunere.

Dumnezeu fiind transcendent (Fiinta Sa nu este continuta intr-o anumita forma) nu i se poate aplica nicio operatie in raport de o forma perceputa "natural".

Religia, pentru a se raporta cumva la divinitate uziteaza de localizari gen - sus, jos, urcare, coborare, inaltare, venire, plecare, zbor, deasupra, inaluntrul inimii, cele de sus - insa pozitia, miscarea si timpul nu se aplica transcendentei.

Spatiul transcendent nu are nicio referinta gen sus, jos, mare, mic, directie...

Atunci cum se raporteaza spatiul transcendent la spatiul perceput?

Este dificil de explicat, pentru ca sunt doua elemente diferite la care nu se aplica relatii de includere si excludere.

S-ar putea spune ca se includ si se exclud in acelasi timp desi si aceasta este o falsitate pentru ca nu pot fi aplicate evaluari spatiale.

A spune ca este in inima omului este si aceasta o falsitate din aceleasi considerente.

Insa afirmam ca Dumnezeu este in inima omului (raportare spatiala) pentru a realiza ca Acesta nu poate fi cunoscut decat in relatia intima subiect-subiect (inima pentru ca-L œ"simtim/vedem"€).

"Intelegerea/vederea" spatiului transcendent presupune dezvoltarea unei anumite sensibilitati intelegatoare. Abordarea apofatica de cunoastere a Lui Dumnezeu deschide aceasta portita cognitiva extra-ordinara. O cognitie bazata pe negare, pe vidarea oricarei forme perceptibile de Fiinta Lui Dumnezeu. Orice poate fi perceput nu este Fiinta.

Ar fi interesant de stiut daca sfintii Ioan Damaschin, Maxim Marturisitorul, Dionisie Areopagitul au studiat mistica orientala sau au avut revelatii directe ale cunoasterii negative.

Aceasta forma de cunoastere nu este revelata in Biblie decat in prima porunca: "Sa nu-ti faci chip".

Toate cele bune!

Pentru Alin,

In spatiul apofatic, nu se poate afirma nimic - nici macar stabilirea unei identitati, pentru ca aceasta are nevoie de "proprietati", aspecte manifestabile.

Spatiul apofatic este nemanifestabil, adica "nu face parte din existente". Nu putem spune nimic, nu putem afirma nimic.

Deci budismul nu sustine "o identitate a omului cu Dumnezeu", ci doar indica modul in care poate fi accesat Nemanifestatul.