Micile placeri ale vietii

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Misuar

Totusi, cum ramane cu ceea ce spunea Pr. Papacioc, ca "Dumnezeu ne-a creat doar pentru El".

Aceste cuvinte ne arata care este scopul oamenilor. Ei au fost creati pentru gloria lui Dumnezeu. Interpretez spusele parintelui Papacioc prin lumina din Isaia 43:7, in care Dumnezeu spune: "Pentru gloria Mea i-am creat, i-am zidit si i-am pregatit!"

Pare ca aceste mici placeri "bune" sunt doar o pierdere de vreme, deviaza omul de la scopul si menirea sa.

Una dintre placerile mele este jocul de bridge. Cateva ore pe saptamana, joc sau studiez ceea ce au jucat altii inaintea mea. Neincetat ma minunez de bogatia si felurimea problemelor de bridge, inca si mai mult ma minunez de geniul oamenilor care au rezolvat probleme in fata carora spun, precum Moromete in fata girafei: "asa ceva nu exista!".

Ce vreau sa spun cu asta: in toate cate facem, nu incetam sa ne minunam de geniul Atoatelui, nu incetam sa-I multmumim ca ne-a facut partasi la opera Lui, nu incetam sa laudam scanteile pe care din El le-a dat oamenilor, spre mai marea glorie a Lui.

Pt un suflet: permite-mi, te rog, sa te intreb ceva. Daca te uiti la versetul 1 din Epistola catre Evrei, capitolul 12, remarci ceva deosebit, in contextul discutiei de pe acezt topic?

[AlinB]

E mai degraba o ispita.

Adica, cu certitudine cine a intrebat asta nu s-a lepadat de toate placerile vinovate si i-au ramas taman doar cele aparent nevinovate cu care sa se mai razboiasca.

[un.suflet]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Pt un suflet: permite-mi, te rog, sa te intreb ceva. Daca te uiti la versetul 1 din Epistola catre Evrei, capitolul 12, remarci ceva deosebit, in contextul discutiei de pe acezt topic?

Nu cred ca are relevanta ceea ce inteleg eu de acolo.Cate capete, atatea pareri.Prefer sa merg pe calea batatorita de altii care au reusit deja sa se recupereze si sunt cel mai bun exemplu.Ideea topicului era daca in ortodoxie mai e ragaz si permisiune pentru bucuria de a trai.Parerea mea din ce am vazut si am trait pana acum e ca da.Si intr-un mod mult mai sanatos si mai autentic.Unul dintre pacatele cele mai mari e ura: fata de sine si fata de ceilalti.Aici trebuie lucrat daca vrem sa avem liniste si echilibru.Nu e pacat sa privim un apus de soare impreuna cu prietenii, daca relatia cu acestia e echilibrata si sanatoasa.Si nici sa mergi la o petrecere daca ai simtul masurii, daca te simti bine acolo fara sa judeci oamenii si mai ales daca iubesti acei oameni, intelegandu-le conditia si acceptandu-i asa cum sunt ei, cu bune si cu rele etc.Dar ca sa ii acceptam, trebuie sa ne acceptam pe noi insine.Si uite aici e punctul dureros, care ne da viata peste cap, oricat am incerca sa facem o schimbare.Ura, ura e printe relele cele mai mari din lumea asta.

Eu cred ca cele scrise acolo conteaza enorm si pentru mine si pentru tine, acel verset si urmatorul vorbesc de cateva aspecte extraordinare care, odata intelese, prin puterea lui Dumnezeu, schimba radical oameni.Undeva in ele, in acele versete, exista o bucurie pe care nu multi o vor cunoaste.Totusi iti respect alegerea de a nu aprofunda subiectul.Inteleg ca opinia ta vizeaza in principal, daca nu cumva exclusiv, aspecte din credinta ortodoxa in raport de care eu nu am ce comenta, cei care fac parte din ea fiind in masura sa comenteze. Multumesc pentru dialog, numai bine va doresc.

În prealabil postat de un.suflet

Nu cred ca are relevanta ceea ce inteleg eu de acolo.Cate capete, atatea pareri.Prefer sa merg pe calea batatorita de altii care au reusit deja sa se recupereze si sunt cel mai bun exemplu.Ideea topicului era daca in ortodoxie mai e ragaz si permisiune pentru bucuria de a trai.Parerea mea din ce am vazut si am trait pana acum e ca da.Si intr-un mod mult mai sanatos si mai autentic.Unul dintre pacatele cele mai mari e ura: fata de sine si fata de ceilalti.Aici trebuie lucrat daca vrem sa avem liniste si echilibru.Nu e pacat sa privim un apus de soare impreuna cu prietenii, daca relatia cu acestia e echilibrata si sanatoasa.Si nici sa mergi la o petrecere daca ai simtul masurii, daca te simti bine acolo fara sa judeci oamenii si mai ales daca iubesti acei oameni, intelegandu-le conditia si acceptandu-i asa cum sunt ei, cu bune si cu rele etc.Dar ca sa ii acceptam, trebuie sa ne acceptam pe noi insine.Si uite aici e punctul dureros, care ne da viata peste cap, oricat am incerca sa facem o schimbare.Ura, ura e printe relele cele mai mari din lumea asta.

Are foarte mare relevanţă ce înţelegem, cu toţii, din Epistola către Evrei.
Din ce în ce mai mulţi creştini dau astazi o atenţie sporită acestei Epistole, nu ştiu de ce...
Şi eu cred că mai ales acest text ar trebui comentat şi aprofundat în vremurile acestea de încercări şi de rătăcire tot mai evidentă.
Problema pe care o ridică acolo Sfântul Pavel nu este ura. Ci lupta cu păcatul ("până la sânge", zice Apostolul). Şi credinţa şi nădejdea în Pronia Domnului. Dacă vedem cum se încheie capitolul precedent, poate ne e mai clar cum începe acesta:
"...ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.
De aceea şi noi..."
Şi nu, nu de micile plăceri ale vieţii e vorba în Biserică.

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Are foarte mare relevanţă ce înţelegem, cu toţii, din Epistola către Evrei.
Din ce în ce mai mulţi creştini dau astazi o atenţie sporită acestei Epistole, nu ştiu de ce...
Şi eu cred că mai ales acest text ar trebui comentat şi aprofundat în vremurile acestea de încercări şi de rătăcire tot mai evidentă.

Aveti dreptate, insa cred ca e cel mai bine ca interpretarea acestor texte sa se faca sub indrumarea unui duhovnic bun.Personal ma abtin sa fac orice fel de comentarii, in acest domeniu, in fata unei mutimi de oameni, cum ar fi si forumul asta, de exemplu.Nu vreau sa am pe constiinta smintirea altora.

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Şi nu, nu de micile plăceri ale vieţii e vorba în Biserică.

Depinde ce intelege fiecare prin "placere".Sunt oameni care au placerea de a vizita regulat orfelinate sau camine de batrani.Sau poate fi vorba de placerea de a construi ceva.Nu stiu, fiecare are placerile si bucuriile lui, si atata timp cat le subordonezi vietii duhovnicesti, nu vad de ce ar fi interzise.

Imi amintesc o pilda crestina, in care o femeie ii spunea insufletita( si probabil mandra de ea insasi) duhovnicului ca toata noaptea se roaga, aproape ca nu mai doarme deloc.La care duhovnicul i-a spus ca nu faceprea bine, pentru ca s-ar putea imbolnavi si nu si-ar mai putea face datoria cum trebuie, asa bolnava.Deci fiecare are felul lui de a-si trai viata duhovniceasca si limitele lui.Cel mai bine e de discutat cu parintele duhovnic.

[AlinB]

Serios, acolo unde sunt norme clare, ai reusit sa subordonezi "placerile" in totalitate vietii duhovnicesti?

[un.suflet]

În prealabil postat de AlinB

Serios, acolo unde sunt norme clare, ai reusit sa subordonezi "placerile" in totalitate vietii duhovnicesti?

Tocmai spuneam mai sus, ca depinde ce intelege fiecare prin placere.Poti respecta normele si poti face si multe alte lucruri placute, fara sa incalci acele norme.