Ortodoxia, singura cale de mantuire?

[Misuar]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ati observat foarte bine: avem aici o deosebire intre primii nostri parinti si noi. Nu numai ca ei aveau vederea directa a lui Dumnezeu, dar le lipsea aplecarea spre rau, concupiscenta, care ne face pe noi sa alegem mai usor raul decat binele.

Da, si nu prea. Faptul ca au incalcat singura interdictie data de Dumnezeu, pacatuind pe mai multe planuri, arata ca aveau o predilectie spre rau, inainte de a manca marul.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In anii cautarilor am cercetat si Vedele, si scrierile lui Confucius. Vreme de doi ani si jumatate am fost student la scoala de yoga a lui Gregorian Bivolaru. Am facut mai mult decat sa citesc oblic: am studiat diferite doctrine si practici (pseudo)spirituale.

Totusi, ati crescut intr-o familie crestina, iar credinta in care un copil este crescut va avea intotdeauna intaietate inaintea unor religii straine, din alte culturi.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acuma, in ceea ce ii priveste pe amerindienii de la anul 1000, despre care vorbiti in final de citat. Ei nu au putut sa Il cunoasca (in sens crestin) pe Cristos fiindca nu au putut, nu fiindca nu au vrut. Ei fac parte dintre cei despre care Apostolul spune ca "au Legea in inima lor". Daca au avut o viata sanatoasa potrivit moralei naturale, adica acelei legi sadite in inima omului, ei nu cunosc damnarea perpetua.

Pai tocmai ceea ce spuneti confirma ca nu neaparat apartenenta religoasa conteaza, ci respectarea unei vieti morale. Daca Iisus Hristos este Adevarul, atunci un om care uraste minciuna si iubeste si se straduieste sa fie sincer in raport cu sine si ceilalti inseamna ca il iubeste pe Hristos.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nimeni nu face pacate fiindca vrea sa fie osandit. Un criminal, un fur, un curvar, un lenes ori un betiv nu alege crima sa, hotia sa, curvia sa, puturosenia sa ori betia sa cu scopul de a fi osandit. Putini sunt cei care il ispitesc pe Dumnezeu, gandind "omor, fur, curvasaresc ori imi beau mintile acuma, dar am sa ma spovedesc, obligandu-L pe Dumnezeu sa ma ierte". Asemenea pacate contra Spiritului Sfant se stie unde duc. Nu! De obicei cand facem un pacat ne gasim justificari, astfel incat nici nu ne pare pacat. "Nu, nu veti muri!" le-a spus Sarpele primilor oameni, iar mica lui strategie tine perfect si acum.

Nu cred ca trebuie sa punem problema astfel. Ci asa: nimeni nu face o alegere sperand sa fie cea gresita, ci cea corecta, care ii va aduce binele. Daca aceasta alegere este defapt un pacat, asta-i alta discutie.

[CristianR]

Problema pe care o puneți este cum să aleagă omul calea dreaptă, adevărată, care să-l ducă la mântuire.

Dar să nu pierdem din vedere că Dumnezeu este cel care îl caută întâi pe om, El este cel care Se revelează drept Cale, Adevăr și Viață, El este Cel care îl invită în Împărăția Sa. Noi nu trebuie decât să-I răspundem.

Nu știu ce să spun despre cei la care chemarea Lui n-a ajuns încă. Știu doar că El a venit între oameni, arătându-se ca Dumnezeu și trimițând oameni să ducă tuturor vestea cea bună, să-i cheme la Cină.

A-L cunoaște pe Dumnezeu prin Hristos în Duhul Sfânt este mântuirea. Dacă religiile lumii s-au născut dintr-un dor sincer după Dumnezeu, ele trebuie să Îl primească pe Hristos pentru a fi mântuitoare.

În prealabil postat de CristianR

Dacă religiile lumii s-au născut dintr-un dor sincer după Dumnezeu...

"Sincer", bunule?
Nu, mai degraba, ireprimabil?

În prealabil postat de CristianR

... dor sincer după Dumnezeu...

Ar putea, oare, sa arate asa? (ireprimabil, covarsitor, mistuitor)

"O flacara s-a aprins in oasele mele si izvoare au tasnit pentru a scalda trupul meu intreg, pentru ca ea sa nu se mistuie" (Ioan din Daliatha, autor siriac, sec. VIII)

"Iar inima mi-e hartuita de pretutindeni si durerea / E fara leac: ma mistuieste necontenit!" (Apollonios din Rhodos)

"Iar intrucat nu mi se arata, gandul mi se topeste, mintea si inima mea ard in flacari si suspin." (Sfantul Simeon Noul Teolog, Imnul 16, 9-11)

"Arde dupa iubirea Domnului si il zgarie cu dor, negasind satzul rugaciunii, ci mereu este mistuit dupa dragostea de frumos." (Sfantul Grigorie de Nyssa, De instituto Christiano)

P.S. Citatele sunt din remarcabila lucrare "Semnificatii ale termenului eros la Sfantul Simeon Noul Teolog" - teza de doctorat, autor colega noastra de forum Ana Maria Raducan.