Cazul Bodnariu si solidaritatea crestina.

În prealabil postat de Florinvs

Nu as vrea sa traiesc intr-o tara in care sa-mi fie frica ca oricand statul imi poate lua copii pentru motive absurde sau imaginare!

Toata bunastarea materiala din tarile nordice nu mai valoreaza nimic, daca autoritatile din acele state distrug familii si pur si simplu rapesc copii oamenilor de acolo.

Pai hai sa citim un pic istoria printre randuri ca sa vedem ca nu prea realizezi ce scrii:
1) Preamaresti un regim, cel comunist si ceausist, unde parintii erau luati de langa copii pentru motive reale: de exemplu ca vorbeau despre Socrate, Platon ori de-a dreptul Il pomeneau pe Hristos la orele de filosofie sau la alte discipline. E vorba despre profesorii luati, cu sutele, direct din scoala si dusi la ocna. Unii nu s-au mai intors niciodata. Intre timp copiii si sotia aflau ca profesorul a murit si viceversa, detinutul din temnita comunista afla ca sotia l-a parasit si copiii au murit.

2) Copiii au fost luati, sufleteste, de acasa si dusi departe in gulaguri cu povestile nomenclaturiste despre religia care e opiu pentru popor, despre viitorul luminos, despre dusmanii poporului, despre noua orinduire dreapta si despre omul nou. Astfel copiii au fost rapiti, unii pentru totdeauna, din sufletul familiei si neamului lor. Apropos, crezi ca stramosii tai credinciosi in Hristos, sunt mandri de conceptia ta despre lume si viata?

3) Toata bunastarea materiala oferita de regimul ceausist (bunastare mereu proiectata in viitor, ca de saracia aceea nu vorbea nimeni deschis in vreme ce se derulau obsesiv, cosmaresc de-a dreptul, minciunile despre marile realizari ale poporului socialist din industrie si agricultura) nu valora nimic. Nu mai avea cine sa se bucure de ea, intrucat cei care erau folositi in scopurile regimului nu mai erau oameni ci zombi. Carpe care aveau sa lase, pana azi, roadele dezumanizarii lor. Si care nici azi, precum vedem, nu se potolesc.

4) Autoritatile din tara noastra, in timpul regimului pe care ni-l preamaresti, au distrus cu adevarat familii, mii si mii. Sotul era trimis la Braila iar sotia la Cluj, ori viceversa. Copiii erau mutati la Calarasi, in interesul statului si al partidului, iar familia ramanea la Oradea etc. Tata era bagat la puscarie, dupa ce era crunt batut de Militie, pentru ca a fost turnat ca ar fi spus un banc la crasma sau pentru ca primise un aparat de ras Gilette din Franta etc.
Mama avea si ea soarta ei... Nu mai insiram.

Dar despre frica de a mai vorbi pana si acasa unele subiecte, iti mai amintesti?
Sau o sa ne spui iar ca tatal tau era curajos si drept si ca ii punea la punct pe caralii si securisti etc. etc.
Mai, daca vrei sa il lauzi iar pe tata, asta e, pe undeva, lucru frumos. Bun fiu, cel care cinsteste memoria parintilor lui. Doar n-o face denaturind adevarul pe care l-am suportat cu totii!...
Adevarul e ca am trait, un popor intreg, un experiment oribil, un cosmar din care, iata, unii nici acum nu vor sa iasa. Tipic pentru cei foarte traumatizati, imi pare rau... Avatarurile sindromului Stockholm...