Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Florin, aceasta o spui ca marturisire de credinta? Sau, precum imi pare ca suna, ca evaluare exterioara a Revelatiei Domnului?
Stii, mi se pare straniu sa judecam afirmatiile Mantuitorului ca si cum, de pe o pozitie superioara (critica) noi am avea si posibilitatea sa zicem ceva de genul "a, nu, aici Hristos nu prea a spus adevarat, aici s-a mai inselat putintel, aci a gresit de-adreptul etc."
Iti dai seama cum suna afirmatia de validare a cuvintelor Domnului de catre un om?
Mie mi se pare cu totul nepotrivit, sa ma ierti. E ca si cum mintea unui om ar fi o instanta mai cuprinzatoare, superioara Domnului.... Or, cine pe cine cuprinde: cuvantul lui Dumnezeu pe noi? Sau noi pe Dumnezeu... Cine e continut si cine este continator... Sa ma ierti dar s-ar putea sa fie o trufie neasemuita la mijloc...

Este o - "marturisire de intelegere" - a faptului ca doar dragostea/intelepciunea dumnezeiasca este singurul Invatator Adevarat. Atunci cand o simtim, intelegem ca toate celelalte duhuri lumesti care ne spun ca altceva este mai important de realizat sunt furi si talhari.

Aceasta este talcuirea in opinia mea. Nu este o indrazneala semeata de a-L judeca pe Dumnezeu. Doamne fereste. Este o incercare de a deslusi intelesul adanc al vorbelor Mantuitorului.