Avort - pro sau contra?

În prealabil postat de ahilpterodactil

La fel patesc si barbatii, sa stii!
Daca ar fi invers, mai intai gandire si apoi iubire, lumea ar fi pierit de mult...
Si mai e o chestie: tu ai sesizat ce frumoasa e o femeie cand incepe, in sfarsit, sa gandeasca? Sa mediteze, sa cugete... Unii au facut si tablouri cu faza asta! O parte sunt expuse la Luvru.

Pai...pe Revan, femeile mai si gandesc?! De cand?! Cum?! Inseamna ca maine dimineata o sa vad giant ground sloths plimbandu-se alene pe Colentina. Nu ca ar fi rau: specia umana merita sa stea nitel in genunchi in fata Facatorului, cu mana naturii inclestata pe grumazul uman cerbice.
Cu toata seriozitatea: avortul este in primul rand o crima lasa. In multe feluri, e o blasfemie in cel mai crud si manifest mod. Caci e un fel de scuipa pe felul in care Creatorul Si-a lucrat opera. Un fel de "nu, lucrarea Ta nu este buna foarte, noi o distrugem".
Singurul lucru, btw de ce scria Sophia: abstinenta sau, daca pe soti ii mananca undeva asa tare, continenta sexuala. Astea sigur nu omoara prunci si nu manie pe Domnul.

[Corinusha]

In general sunt anti avort.

Insa sunt cazuri in care sunt pro. Alea sunt exact cazurile medicala, cand e vorba de alformatii incompatiile cu viata sau care efectiv il hinuie pe copil toata iata.
V-ati gandit vreodata ce se intmpla cu un copil dependent de parinti din cauza unor malformatii foarte grave, in caz ca printilor li se intampla ceva si mor, copilul ala ramanand in "grija" statului?

Pai scuza-ma, dar decat sa risc ca copilul cu probleme grave care e fectiv depndent de cineva, care are nevoie de dragoste neconditionata si de sprijin permanane pt orice sa ajunga pe mana statului, unde garantez ca numai iubit necnditionat si ajutat 24/24/ 365 zile pe an/ x ani nu va fii, mai bine fac avort. Imi asum pacatul pruncuciderii decat sa imi asum chinuirea copilului cate zile va avea doar ca sa demonstrez eu ca de crestina si anti avort sunt. In plus, nu oicine poate trai cu gandul ca toata viata ii va fi un calvar, atat a lor, a parintilor, cat si a copilului. Iar realitatea dura ne arata cum unul din parinti oricum nu isi asuma asa ceva i alege sa plece pur si simplu.

[CristianR]

În termeni creștini, un astfel de prunc spunem că se naște cu o cruce grea, care va apăsa și asupra părinților; iar pentru a-l scăpa de presupusa lui durere, dar și de a ta, alegi să-l omori. Lucru la care probabil nu te-ai gândi după ce el va fi văzut lumina zilei.

Dar mulți dintre cei care s-au născut așa sunt/ au fost fericiți, bucuroși de viață, biruindu-și handicapurile și durerile cu ajutorul lui Dumnezeu. Și sunt părinți care, prin dragostea și purtarea de grijă față de astfel de copii au aflat împlinire și bucurie în propria lor viață, mulțumind lui Dumnezeu; bucurie pe care mulți dintre cei lipsiți de asemenea corvoadă n-au cunoscut-o.

În mintea noastră suferința înseamnă nefericire; paradoxal, însă, ea nu doar că nu se opune fericirii, ci uneori o și prilejuiește – atunci când îi afli sensul.

Așa îmi explic de ce unii dintre sfinți se rugau chiar pentru a primi vreo boală sau cel puțin ca Dumnezeu să nu-i scape de suferință – nu din masochism, ci pentru că știau să o facă roditoare, însoțind-o cu rugăciune și purtând-o cu smerenie.

[Florinvs]

Intradevar, chiar daca acel copil se va naste cu grave malformatii congenitale care l-ar impiedica a aveea o viata si o dezvoltare normala, tot nu cred ca ar trebui facut avort!

Singurul caz in care este discutabil daca avortul ar trebui facut sau nu, este atunci când sarcina ar pune in pericol viata femeii! Desi astfel de cazuri sunt mai rare, totusi au fost situatii când o femeie a fost pusa in situatia sa aleaga- ori sa duca sarcina pana la capat si sa riste sa moara, ori sa faca avort.

[CristianR]

Să nu uităm că viața e a Celui care o dă și noi n-avem dreptul să decidem încetarea ei. Mama este ispitită să decidă cu privire la viața pruncului nenăscut atunci când crede că ea este cea care îi dă viață. Dar tot ce poate omul să dea de la el este, din nefericire, moartea.

Darurile pe care ni le face Dumnezeu, poate tocmai din pricină că sunt atât de mari, ne sperie și ne contrariază, neputând să le înțelegem ca atare. Pentru că ceea ce ne dă El nu e de folos în foarte scurta viață la care de regulă ne raportăm. O mamă care alege viața pruncului în locul vieții sale primește pe loc fericirea veșnică, mântuirea.

Față de veșnicia care ne așteaptă, viața asta e ca un grăunte de nisip în ocean. Cu toate astea, faptele pe care le facem acum au, toate, importanță veșnică, oricât ar părea de neînsemnate unele dintre ele – nu doar jertfirea propriei vieți, ci și orice cuvânt sau chiar gând. Ce e făcut cu iubire durează pentru totdeauna în sufletul tău; iar ce e făcut din egoism va pieri, nu-ți va lăsa decât un gol în cele din urmă.

[sophia]

..........................................

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Uneori e mai bine cand nu-ti mai da Dumnezeu deloc pruncul....

Pai vezi? Si cu alte ocazii varsai lacrimi de crocodil pentru cei care nu au copii ...

[crincrin]

În prealabil postat de sophia

Uneori e mai bine cand nu-ti mai da Dumnezeu deloc pruncul....

De acord! Cele care nu avem copii putem privi situatia in felul asta si scapam de sicanele diavolului.


Acatistul de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” - http://www.doxologia.ro/ceaslov/acat...u-pentru-toate

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

Eu ma intreb cine ne da dreptul sa decidem noi ca femei, sau barbati in locul si pentru ceea ce se va intampla cu pruncul. Asta vreau sa aflu.

Exact întrebarea asta o pun și eu: Cine ne dă dreptul să curmăm viața pruncului?

[Iorest]

În prealabil postat de sophia

Si mai este ceva - nimeni nu stie ce vrea copilul. Daca el nu vrea sa traiasca asa chinuit? Am vazut cazuri la televizor cand spuneau asta in lacrimi. Copii chinuiti de handicapuri. Se intrebau de ce au fost nascuti, ca ei nu si-au dorit.
Si mai sunt si boli genetice care duc la moarte foarte timpuriu (talasemie, mucoviscidioza sau diformitati majore etc. ). Duci o sarcina, te chinui si dupa cateva zile, saptamani sau cativa ani se duce.

Asa daca e s-o luam sunt si oameni cu handicapuri dobandite, nascuti clinic sanatos cu nota 10 si se poate intampla sa ajunga in situatia sa depinda de altii dupa ce parintii se duc si sa se confrunte cu exact aceleasi lipsuri de indrumare si egalitate de sanse si sa-si doreasca sa moara.

Daca copilul moare prin boli genetice de timpuriu inseamna ca atat a fost mandatul parintilor si nu vad ce vina ar avea ei, macar au apucat sa-l boteze.

Dar mai exista o situatie, aia a diagnosticurilor gresite care baga spaima in parinti si-i preseaza sa faca noi si noi ecografii pe bani multi pt economia din Romania.

Situatie intalnita in Romania povesteste parintele Aldea care a tot auzit de la cupluri, a se vedea lansarea de carte la libraria Sophia:

Despre avort motive traume consecinte
https://www.youtube.com/watch?v=IWK0KIs5DIk


Ce garantie ai ca nu omori un copil sanatos caruia i s-a pus un diagnostic gresit? si te mai si impartasesti spre osanda, (daca ti s-a redus perioada de oprire din rationamentele astea) cu constiinta ca ai facut ceva etic chiar daca imparti pacatul cu medicul care a pus diagnosticul

Si ca sa fie lucrurile si mai in ceata exista copiii sanatosi la ecografie dar care sunt nascuti cu grave malformatii vedeti 2 cazuri

cazul de la maternitatea Giulesti

http://www.antena3.ro/actualitate/co...na-334047.html

cazul din Slatina

http://stirileprotv.ro/stiri/actuali...-a-nascut.html

Ce facem divinizam ecograful ?!