Cazul Bodnariu si solidaritatea crestina.

În prealabil postat de DragosP

Unde-i lege nu-i tocmeală.
Daţi-i Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.


Mai vrei?

Subiectivismmul tau ma dezgusta. Daca erau ortodocsi, sareai de fund zece parseci in sus. Ce ar fi sa dea aia o lege conform careia crestinismul e ilegal, ha? Mai ziceai si atunci asa? Man, e vorba de copii! Daca ar veni statul roman sa iti ia copiii, ai zice la fel?!
Astia cu legea in mana si mai ales in gura sunt de obicei oameni conformisti, care nu pot contesta in viata lor ceva gandit, si mai ales impus de altii. Nu stiu cum esti tu, stiu ca nu esti asa, si tocmai deaceea ma nedumereste atitudinea ta. Ah, m-am prins: te-o enervat formularea mea, cum ca ei nu au nevoie sa devina ortodocsi, ci sa isi primeasca copiii inapoi. Credinciosul din tine e inaintea omului, sau cum? Ok, pot sa imi zici ca credinciosul din mine nu e nicaieri. Asa e. Multumit?

[DragosP]

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

Subiectivismmul tau ma dezgusta.

Ia cu emetiral.

În prealabil postat de DragosP

Ia cu emetiral.

Replici scurte, care nu spun nimic.

Ca să fie clară poziția mea: legea trebuie respectată, dar să fie modelabilă/să i se aducă, rapid, flexibil și gîndit, amendamente pe parcurs.
Chiar și după adoptarea de legislativ. E clar, acum? Ar trebui să fie valabil un permanent feed-back, în privința oricărei legi și tuturora.

http://www.evz.ro/ambasadorii-norveg...-bodnariu.html

[AlinB]

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

http://www.evz.ro/ambasadorii-norveg...-bodnariu.html

Din comentarii:

Ionuţ Voloşen
Domnule Malin Bot
In primul rand protestele noastre se adreseaza organizatiei Barnevernet care in mod abuziv a luat acesti copii din sanul familiei.
Am tot auzit argumente de genul "așa este legea in Norvegia, părinții au încălcat legea, prin urmare bine au făcut ca le-au luat copiii”. Oare chiar atat de simpla este situația? Haideți sa analizam câteva puncte din acest caz.
1. Binele suprem al copilul
Părinții Bodnariu au recunoscut ca au folosit pedeapsa fizica dar numai in cazuri rare, si atunci într-o măsura limitata de genul o palma la fund sau un tras de ureche (unii se leagă de aceasta declarație si ii acuza ca si cum in fiecare zi si-ar fi snopit copii din bătaie: fals). Problema nu se oprește aici. Cu toate ca râvna agenților Barnevernet este foarte mare (ei trebuie sa facă cat mai multe anchete, altfel nu își pot explica locul de munca într-o zona cu populație mica) daca acestea ar fi fost singurele acuzații, totuși nu cred ca ar fi luat copiii într-un mod așa abuziv (si totuși nu m-ar mira fiind ca dna profesor Marianne Haslev SkĂĽnland de la University of Bergen a alcătuit o lista cu motive banale pentru care Barnevernet a luat copiii părinților: http://www.mhskanland.net/page10/page122/page122.html )
Părinții Bodnariu au mărturisit că pe lângă acuzațiile de disciplina fizica de genul dat o palma la fund, sunt acuzați si de alte fapte false mai grave, dar ca ei nu pot înțelege cum fetițele ar fi declarat așa ceva. Răspunsul este ca acești agenți Barnevernet folosesc metode abuzive de interogare. Orice psiholog știe că un copil poate fi făcut sa spună ce vrea interogatorul. Astfel au reușit agenții Barnevernet sa corupă mărturia copiilor si sa învinuie părinții Bodnariu de fapte mai grave. Pentru cei care nu vor sa creadă un astfel de lucru va rog sa citiți următorul studiu despre „Sugestibilitatea copiilor” (http://law2.umkc.edu/.../ftr.../mcma...stibility.html) care arata clar ca interogatorul poate influenta răspunsul copiilor prin întrebări sugestive. Si nu numai atât, ci si ca odată infiltrat un astfel de eveniment in mintea copilului, acel copil nu mai poate fi considerat o sursa sigura de informații.
Cu toate acestea sa presupunem ca acuzațiile de disciplina fizica sunt valide. Care ar trebui sa fie răspunsul unei agenții de tip Barnevernet? Este adevărat ca legea norvegiana interzice pedeapsa fizica, dar in același timp legea norvegiana spune ca orice acțiune in acest sens trebuie sa aibă ca scop „binele suprem al copilului”. Deci Barnevernet trebuia sa cântărească opțiunile la dispoziție: lăsarea copiilor in familie si educarea părinților, versus separarea imediata si completă a copiilor de părinți. Ținând cont ca acuzațiile mai grave sunt false, nu cred ca exista vreun psiholog care ar fi putut recomanda separarea imediata a copiilor de părinți, inclusiv a bebelușului sugar de 3 luni doar pentru ca in cazuri rare părinții au folosit disciplina fizica. Aceasta separare brusca a copiilor de părinți, si separarea fraților si surorilor unul de altul, produc daune psihologice care nu vor mai putea fi vindecate niciodată. Aceste daune psihologice sunt exponențial mai grave decât orice dauna produsa de o palma la fund. Dau doar un exemplu dintr-un studiu făcut de institutul norvegian NIBR care arata ca rata de sinucidere a copiilor din sistemul Barnevernet este de 8 ori mai mare decât cea din rândul copiilor din populația generala (pagina 18: http://www.nibr.no/filer/2005-12.pdf ) . Prin urmare, Barnevernet a încălcat legea norvegiana, pentru ca nu a făcut ceea ce era in interesul suprem al copilului.

2. Sistemul judiciar norvegian
Într-un sistem normal judiciar, părinții ar trebui sa aibă abilitatea sa se apere. Ori Norvegia nu le permite părinților sa își angajeze cei mai buni avocați din sistemul privat (ei pun o limita la suma cu care poate fi plătit avocatul in astfel de cazuri, prin urmare avocații buni nu vor sa aibă dea face cu astfel de cazuri). Si totuși întrebarea se pune, de ce sistemul judiciar din Norvegia nu descoperă aceste practici murdare de interogare ale Barnevernet? Pentru ca judecători pun valoare doar pe mărturia agenților Barnevernet. Nu contează faptul ca părinții neaga acuzațiile, sau faptul ca agenții Barnevernet nu au nici o dovada medicala, sau faptul ca toți vecinii, prietenii si oamenii care ii cunosc au atestat ca părinții nu sunt violenți cu copiii. Judecători nu dau nici o însemnătate acestor marturii. Pentru a înțelege in detaliu cum lucrează sistemul, va rog sa citiți acest raport făcut de NCHR (Comitetul Nordic pentru Drepturile Omului):
http://www.nkmr.org/.../2524-summary-and-report-to-the...
Acest studiu spune clar ca „instanțele administrative sunt reticente să se abată de la poziția lucrătorilor sociali individuali și consilii sociale” si ca „numărul disproporționat de mare de copii fiind scos din grija părinților poate fi atribuit stimulentelor economice pentru industria caselor de plasament (foster homes)”.
3. Plasarea copiilor in afara familiei
Totuși, sa presupunem ca era necesar ca copiii sa fie luați de la părinții Bodnariu. Cum ar fi trebuit sa procedeze Barnevernet într-un astfel de caz?
In primul rând separarea fraților si surorilor unul de altul este un lucru foarte grav. Nu pot sa înțeleg in ce văgăuna a găsit Barnevernet un psiholog care sa aprobe o astfel de separare. Orice agenție de adopție internațională, întotdeauna va milita pentru păstrarea fraților si surorilor împreuna. S-au făcut sute de studii psihologice pe tema aceasta si toate recomand același lucru: frații si surorile trebuie sa fie ținuți împreuna. De exemplu, acest studiu publicat de Child Welfare Information Gateway ( https://www.childwelfare.gov/pubPDFs/siblingissues.pdf ) constata clar ca „frații separați în asistență maternală sau adopție au risc mai mare sa nu se ajusteze, inclusiv sa fugă, și niveluri mari de probleme de comportament”.
In al doilea rând, plasarea copiilor trebuia făcută la rude. Orice organizație de asistenta sociala de pe mapamond iți va spune același lucru. Din nou refer doar un singur studiu făcut de Providence College (http://digitalcommons.providence.edu...iewcontent.cgi... ) care dovedește clar ca „că plasamentul într-o familie rudă, este total superior plasamentului într-o familie străină, datorită legăturilor emoționale și sociale preexistente între copil familia rudă”. Ori familia Bodnariu are in același oraș atât părinții mamei cat si frații si surorile ei (deci bunicii, mătușele si unchii copiilor), oameni respectați, si văzuți bine in societate. Nici sa nu mai pomenim ca copiii puteau fi plasați cu fratele tatălui, Daniel Bodnariu in Romania, om de integritate si respectat in comunitate.
Iar in ultimul rând, nu numai ca copiii Bodnariu au fost separați de părinți, nu numai ca au fost separați unul de altul, si nu numai ca au fost plasați la familii străine când exista posibilitate sa fie plasați la rude, dar mai grav Barnevernet a ales sa ii plaseze la 3 ore si 2 ore distanta de casa părinților. Cum este posibil ca un sugar de 3 luni care trebuie sa fie alăptat de cel puțin 6 ori pe zi sa fie plasat la 2 ore distanta de mama lui? Cum este posibil sa o faci pe mama sa conducă 6 ore într-o zi sa își vadă băieții? Cum este posibil sa le interzici fetelor mai mari orice contact cu părinții, chiar si in prezenta agenților Barnevernet? Oare chiar așa suprema sa fie legea norvegiana? Chiar așa diabolica? Oare nu cumva încalcă orice principiu uman si drepturile omului?
Like ¡ Reply ¡ 14 ¡ Jan 13, 2016 2:15pm

[AlinB]

Si o postare cu mult inainte sa inceapa povestea asta la noi:

14 March, 2012 –

Marianne Haslev Skånland:

An incomplete list of reasons given by the child protection services (CPS) of the Nordic countries for depriving children of their parents


The list below was initiated on the 14 March 2012 and new points are added as time allows.

The list contains arguments all of which have been used by the Nordic child protection service (CPS) and/or allied professions and people in actual cases, such as in case reports and in court when the CPS argues for the necessity of taking children away from their parents and placing them in foster homes or institutions. They bring up the same kind of arguments to prevent foster children being allowed to return home in cases in which both parents and children say clearly that they want to be reunited. A couple of standard arguments are then added: The foster child 'has now developed attachment to its foster parents' (even when the child says no) and 'the child must have routines and stability and not be moved' (even when the CPS has moved the foster child many times).

It is serious that these types of argument are allowed in our courts and are even accepted by our judges. Most revealing of all is the fact that such arguments are suggested by the CPS at all. If there are really as many children as the CPS claims living under so seriously bad conditions that it is clearly necessary to take them out of their homes, why then are arguments like those below brought up at all, and in case after case?

And why does anybody believe that 'child experts' who come up with that kind of argument – even had it been only in a single case – can be trusted in their 'diagnosing' of other cases?

No conclusion is therefore possible other than this one: Children are being taken away from their parents and their home for no acceptable reason. Social workers and psychologists who eagerly argue in favour of depriving children of their parents, have their reasons, but they are not acceptable and are not at all in the best interest of the child.

*

(1) The father is out of work and cannot support the family.

(2) The father is ill and the mother cannot get paid work. Therefore the family is too badly off to pay for toys and for school and after-school activities for the children. [The foster home received many thousands of crowns each month for each foster child.]

(3) Clean clothes are not placed in 'military order' in the cupboard.

(4) The psychologist registered that the mother could not make an omelet to his satisfaction and she cuts the bread into too thick slices.

(5) The child looks eagerly at strangers around it and smiles at them. This means that it is not attached to its mother. [The mother stood talking to some people after visiting the social security office, while the baby in the pram looked eagerly at people around it.]

(6) The baby turns its face the wrong way when its father washes it. [Probably an insinuation that the child did not want to look at its father because it disliked him. In reality perhaps it didn't want to get soap in its eyes, so what is the 'wrong' and 'right' way to avoid that?]

(7) The mother uses too much soap when cleaning. [Reported to the CPS by a 'home helper' who had been instructed by the CPS not to help with practical work but to 'observe' the family.]

(8) The father is too active, the mother is too passive. [CPS observers are frightening enough to make anybody either, out of sheer nervousness.]

(9) The father has a foot injury and cannot stand on a ladder. Therefore he is not able to clean the top of the window frames.

(10) The house does not have an indoor toilet but outdoor conveniences. [This assessment made by the CPS makes one wonder how they imagine generations of people survived in Scandinavia in previous centuries when everybody had outdoor toilets (not in the open, of course, but in a shed separate from the house and without any heating) and no CPS to 'protect' children against them. They were even in use in some parts of downtown Oslo 60 years ago and are still common with summer cabins and also with many winter cabins up in the mountains – can be freezing cold.]

(11) The mother has made a previous landlord angry because her cats had urinated on the floor. [This had happened several years before her daughter was born, but it was used as proof that the mother did not provide a good environment for her daughter.]

(12) The child is not interested in the 'concept training' in kindergarten.

(13) The mother wants to let the children's grandmother bring them to and from physiotherapy and other medical treatment which they need, instead of taking them herself. In this the mother puts her own interests before the children's. [The mother, who is a single provider, has started an education and goes to classes at the relevant times. The grandmother is more than willing to take the children to their treatment. The CPS works to pressure the mother into giving up her professional training – which would keep her locked in the power of the social services for financial reasons – to take the children to treatment herself and they try to forbid the grandmother to do so.]

(14) The son plays truant from school. [The mother even took unpaid leave from her work in order to walk with him to and from school. The CPS still blamed her for the boy's not liking school.]

(15) The parents have asked the CPS for help because their child does not keep up with what he should learn in school. [Actually, many cases start by parents asking for some kind of help. They are then branded as incapable of giving care.]

(16) The mother is very small. When the daughter grows to become a teenager, the mother will not be able to tackle her.

(17) The grandmother is 54 years old. She is too old. The mother's sister is 28. She is too young. [The boy's mother had died and the family wanted to care for him. He was 12.]

(18) When visiting the children the grandmother wanted to embrace them. The CPS had to stop that, since it can create an unwanted attachment.

(19) When asked by the judge if she wanted to go home to her parents, the girl replied 'yes', but that is what all foster children want. She did not give any reason for wanting to go home. [From a court judgment. The fact that all/many want to go home is, in other words, turned into an argument for denying them the right to be reunited with their parents. The girl was 13 years old. She later said that the reason she had not replied to their 'Why?', was that she thought the judges were insane, since they could ask at all for a reason why she wanted to go home to her beloved parents.]

(20) Well, the girl says she wants to go home but of course she must be allowed to go on living in the foster home. [Said in court by the girl's lawyer, who had been appointed by the authorities, completely against the girl's own wishes, to represent the girl's interests. Such lawyers regularly 'represent' the private client(s) but say what the CPS wants to hear.]

(21) The mother suffers from depression so one baby is enough for her to cope with. [The mother had twins and the CPS took one.]

(22) The mother has a bad back. She cannot take care of more than one child. [The CPS took the other child.]

(23) The mother is physically handicapped and does not have the full use of her legs. Therefore she cannot play with the children in the sand-lot or go skiing with them in winter.

(24) The mother is a person who abuses medication. [The medication was prescribed by a doctor for a purely physical illness.]

(25) The parents want to keep the child with them and do not want it to be placed in a foster home. This proves that they cannot cooperate with the CPS in the best interest of the child.

(26) The father has a negative attitude to the CPS.

(27) The parents will not let the psychologist film them at home to show them how poor their interaction with the child is. [Such filming is often called 'Marte Meo method'. There is, however, no particular method for selecting situations to be filmed, nor for analysing what has been filmed or what is 'wrong'. One is reminded of German Nazis, who used to film the helpless victims of their medical experiments.]

(28) The CPS offered the mother a 'home milieu therapist' to visit the home. The mother would not receive this helper, she said she did not understand what the therapist was supposed to do. Therefore, the CPS has not been able to uncover the degree of neglect the children are living under. [As clear a disclosure as any of the CPS's real purpose of sending someone into the home.]

(29) The parents have complained that their son is bullied at school and that the school authorities do nothing to stop it. This points to the parents not being able to cooperate with the school.

(30) The parents have publicised their case in the media in order to get their daughter home from CPS care. This is so sensitive for the daughter that she would not be able to function in the local community outside their own house. [On the contrary: The local community was in reality solidly on the family's side. After the girl had fled the foster home and absolutely resisted being carted back to the foster home once more, she of course functioned very well back in her parents' home in company with her friends, at school and in the local community generally.]

[DragosP]

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

Replici scurte, care nu spun nimic.

Decât să mestec 100 de cuvinte fără rost, mai bine mai scurt.
Nu'ş dacă ai observat din pricina silei, n-am avut de comentat decât la tâmpenia "ortodoxie vs copii".

P.S. Eu zic să mergem cu jihadu' peste ei. Vestici sunt, albicioşi sunt, se califică la greu.

În prealabil postat de DragosP

Decât să mestec 100 de cuvinte fără rost, mai bine mai scurt.
Nu'ş dacă ai observat din pricina silei, n-am avut de comentat decât la tâmpenia "ortodoxie vs copii".

P.S. Eu zic să mergem cu jihadu' peste ei. Vestici sunt, albicioşi sunt, se califică la greu.

Lasa exagerarile retorice. E vorba ca legile sa fie respectate si umane deopotriva. Si nu violenta e solutia, de nici o parte. Nici a "noastra", nici a "lor". Dupa cum vezi, pot respecta si cealalta parte: da, Bodnarii au sarit peste cal, calcand o lege pe care o cunoasteau. Si asta din fanatism religios. Iar statul norvegian, sau organizatia aia cu nume imposibil, au sarit calul in partea opusa, din faantism secular si corect politic. Exagerare de ambele parti. Solutia e respectul pentru om si familie. Si pui problema fals: nu era ortodoxie vs copii, contestasem ideea tampita cum ca hodoronc trocn, ei ar avea nevoie acum de o convertire religioasa, si, ce sa vezi, taman la ortodocsi, si sa recurga la superstitii de baba pietista, nu departe de "legat piciorul mesei". Bullshit.
Ma retrag din topicul asta. Si nu mai sustin nici o parte, pana la pronuntarea sentintei judecatoresti. Asa e legal si mai ales civilizat. Pelerin si Mihai au dreptate, in parte.
May the Force guide your heart and thoughts!

[Ion Pop]

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

Lasa exagerarile retorice. E vorba ca legile sa fie respectate si umane deopotriva. ..........................................Si nu mai sustin nici o parte, pana la pronuntarea sentintei judecatoresti. Asa e legal si mai ales civilizat. Pelerin si Mihai au dreptate, in parte.
May the Force guide your heart and thoughts!

Exsista doar doua situatii in care statul pate lua o persoana (un om).

1. persoana vrea sa se sinucida

2. persoana vrea sa faca rau altcuiva, adica punae in primejdie viata altui om. Amenintara cu moartea sau tentativa de omor.

Acum nu se spuna ca fetele din familia B. ar fi vrut sa se sinucida. deci varianta 1 cade.

Daca au fost luati de catre mascati intr-o noapte (asa cum erau luati suspectii politici in romania comunista) insamna ca viata copiilor era in pericol.

Deci a existat o tentativa la viata copiilor care a fost dovedita sau a fost presupusa, tentativa de "omor" din partea parintilor.

Daca copii au fost luati, atunci s-a petrecut cu hotarare judecatoreasca, intr-un proces inainte.

Deci hotararea judecatorului a foat deja data. Acum este doar ca judecatorul sa asculte parintii indurerati si sa vada daca mai schimba hotarirea? S-au cum vad avocatii aceasta situatie?