Sa vorbim despre prostie!

[delia31]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Iar eu asta:
https://www.youtube.com/watch?v=sCNHM7TCcPs
https://www.youtube.com/watch?v=Et7xkvNn0S4
Impreuna cu umila cerere de iertare...:)
Te rog sa ma ierti, Delia, si sa primesti in dar acest moment de frumusete.
P.S. Pana cand nu ma ierti nu voi mai posta nimic pe forum, oricat de mult mi-ar placea sa o fac.

Oops…Numai de explicatii sau poate implicatii, in scris, n-aveam acuma vreme :)
Incerc pe fuga 2-3 idei si de-acolo incolo mizez pe intuitia ta extraordinara, pe IQ-ul, EQ-ul, SQ-ul si alte q-uri quintesentiale… Dar, mai bine sa nu te laud cu voce tare, ca tocmai despre asta-i vorba in ce vreau sa-ti zic.

Frate, de cate ori nu auzim, ori chiar noi insine ii consolam pe altii, raniti de atingerile ce li se aduc si pe care le percep hipertrofiat drept jigniri nemaivazute, spunandu-le ca aceia care o fac sunt de fapt fara sa vrea, binefacatorii lor, fiindca le arata latura pe care refuza s-o vada, ori pe care sunt incapabili sa si-o sesizeze.

Aici, as scrie mai multe dar nu-i acum momentul, despre oglindire si despre om ca faptura incapabila sa stie cum ii e fata, prin extensie, chipul launtric, daca nu s-ar reflecta in ceva/cineva. In oglinda, respectiv in cineva care-l arata (cat mai ) nedeformat, in varianta necosmetizata, asa cum e, de cele mai multe ori de-a dreptul hidos.

Problema e ca de multe ori, altii ne sunt oglinzi mincinoase cand primim laude si ne incantam cu ele. Si aproape incapabili sa cugetam neiritati la cate o critica inofensiva, atunci cand oglinda altuia ne arata defectele. Daramite sa-i mai si multumim binefacatorului, ( poate prea impetuos uneori) ca ne atentioneaza de pericolul prea multului fard al narcisismului si parerii superficiale de sine.

Am vazut nu de putine ori, si aici pe forum, reflectari in oglinda, in care cel reflectat daca aparea neconvenabil, riposta pentru a o sparge in loc sa se intrebe de ce oglinda oare il arata asa. Bine, poate daca ar fi doar intre ei, fara public, s-ar nuanta situatia.

Am vazut si ca unii sunt oglinzi mai clare, sterse de funingine, prin urmare reflecta nemincinos chiar si cute ori pete insesizabile. Doar ca au criteriile lor dupa care pe unii ii arata lor insisi ( spre inteleptirea sau dupa caz, iritarea lor), iar pe altii nu.

Nedumerire… De cugetat la asta. Cand oglinda nu arata nimic?
Un posibil raspuns din punctul de vedere al oglinditului: Cand ce era de oglindit e disparut in prea multa ceata. Sau bezna, poate…
Sunt si alte posibile raspunsuri, din perspectiva cealalta, a oglinditorului.

***
Ok, cam atat a fost incercarea de a ocoli divagatoriu prin livada narativa cu ciresi si metafore insuficiente. Si contributia ontopic la topicul despre prostie. Mersi anticipat pt. orice feed-back, mai ales critic. Venind din partea ta, stiu ca nu bati campii. Ma rog, sesizez si cand ai nevoie de cate o pauza, :) dar asta tu decizi.

Mersi mult si de clipuri. Le vad mai tarziu.

Cat despre iertare, ti-am zis parca ce cuvant destept au grecii: “synchoresis”, a putea adica, vietui laolalta (syn-), in acelasi loc (choro). Nicio secunda n-am avut de ce sa fiu suparata pe tine. Plus ca ma straduiesc de-o vreme sa nu mai sparg oglinzi :).

Dar nu inteleg de ce ti-ai impus restrictia asta cu postatul pana nu te iert eu care nici nu m-am suparat (cu Flying imi pare c-ai fost mai dur). Pe ce sa ma fi suparat? Nu-s asa mimoza sensibila, frate. Da, ai dreptate, lecturi neasimilate, neexperimentate pana la lacrimi si sange. Vorbesc dupa ureche pe multe teme, mai ales de astea de adancime, am mai zis. Nici nu ma asteptam sa nu sesizezi :)
Deci, tu sa ma ierti si sa-mi ingadui nepriceperea si sa mustri spre inteleptire.