Partea mai putin discutata a lui Hristos

[Copacel]

În prealabil postat de Misuar

Tatal? sau cine?

Aham

Icosul 2 :
Intelegerea cea neinteleasa cautand Filip sa o inteleaga, graia : Doamne, arata noua pe Tatal. Iar Tu ai zis catre dansul : Atata vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut ca Tatal este intru Mine si Eu intru Tatal ? De aceea, Tie, Celui ce esti necuprins, cu frica Iti graim :

Iisuse, Dumnezeule cel mai inainte de veci;
Iisuse, Imparatule cel prea-puternic;
Iisuse, Stapane cel indelung-rabdator;
Iisuse, Mantuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, pazitorul meu cel preabun;
Iisuse, curateste pacatele mele;
Iisuse, ridica faradelegile mele;
Iisuse, iarta nedreptatile mele;
Iisuse, nadejdea mea, nu ma lasa pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu ma lepada pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu ma uita pe mine;
Iisuse, Pastorul meu, nu ma pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !


Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos din
Canonul de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos

[Misuar]

În prealabil postat de Copacel

Aham

Icosul 2 :
Intelegerea cea neinteleasa cautand Filip sa o inteleaga, graia : Doamne, arata noua pe Tatal. Iar Tu ai zis catre dansul : Atata vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut ca Tatal este intru Mine si Eu intru Tatal ? De aceea, Tie, Celui ce esti necuprins, cu frica Iti graim :

Iisuse, Dumnezeule cel mai inainte de veci;
Iisuse, Imparatule cel prea-puternic;
Iisuse, Stapane cel indelung-rabdator;
Iisuse, Mantuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, pazitorul meu cel preabun;
Iisuse, curateste pacatele mele;
Iisuse, ridica faradelegile mele;
Iisuse, iarta nedreptatile mele;
Iisuse, nadejdea mea, nu ma lasa pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu ma lepada pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu ma uita pe mine;
Iisuse, Pastorul meu, nu ma pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !


Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos din
Canonul de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos

Aham.
Si ce legatura directa au acestea cu ce am postat eu?

[Copacel]

În prealabil postat de Misuar

34. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.
De ce nu vedem si aceasta latura a lui Dumnezeu, intelegerea, compatimirea?

În prealabil postat de Copacel

Icosul 2 :
: Atata vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut ca Tatal este intru Mine si Eu intru Tatal ?

În prealabil postat de Misuar

Aham.
Si ce legatura directa au acestea cu ce am postat eu?

_______________________________

[Misuar]

În prealabil postat de Copacel

_______________________________

Tu ai inteles care era intrebarea?

[Copacel]

În prealabil postat de Misuar

Tu ai inteles care era intrebarea?

Tu ai inteles cine este Dumnezeu ?

[Misuar]

În prealabil postat de Copacel

Tu ai inteles cine este Dumnezeu ?

Clar ca n-ai inteles. Poate n-am explicat eu destul de bine. Intrebarea era:
De ce punem in fata numai judecata aspra a lui Dumnezeu. De ce ne facem ca nu vedem si latura sa intelegatoare, toleranta, compatimitoare?
Vedem clar ca pe aceia care Îl rastigneau ii iertase fara ca aceia sa se caiasca, spunand cuvintele "iarta-i, caci nu stiu ce fac", cumva le intelege nestiinta.

[Copacel]

În prealabil postat de Misuar

Clar ca n-ai inteles. Poate n-am explicat eu destul de bine. Intrebarea era:
De ce punem in fata numai judecata aspra a lui Dumnezeu. De ce ne facem ca nu vedem si latura sa intelegatoare, toleranta, compatimitoare?

Pai asta-i altceva frate.
Pai raspunsul este urmatorul:Depinde de relatia personala cu Dumnezeu.
Puteam avea:
indiferenta => nu-l intereseaza Dumnezeu si putin ii pasa de El

conflict => il recunoaste pe Dumnezeu, stie ca El exista dar mai dragi ii sunt
pacatele decat pararea lui Dumnezeu.Se teme de Dumnezeu sa nu-l trazneasca.Omul se teme de pedeapsa lui Dumnezeu

respect => il recunoaste pe Dumnezeu, stie ca El exista si incepe sa tina
seama mai mult de parerile lui Dumnezeu decat de ale sale. Se teme ca
nu cumva datorita actiunilor sale sa-l dezamageasca pe Dumnezeu.
Omul se teme ca nu cumva sa-l dezamageasca pe Dumnezeu. Ca nu cumva
sa-si calce respectul pe care il are fata de Dumnezeu.

dragoste =>il recunoaste pe Dumnezeu, tine seama numai de parerile lui
Dumnezeu si vrea sa-i dovedeasca lui Dumnezeu, ca el omul este
vrednic a fi si a se numi : fiu al lui Dumnezeu(caci Dumnezeu are doi fii: Hristos -Dumnezeu Fiul si fiul ratacitor)
Omul se teme ca nu cumva sa-si piarda iubirea fatza de Dumnezeu.
In acest caz omul pune mai inainte de toate dragostea pe care o are fatza
de Dumnezeu si nimic altceva nu mai conteaza.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Misuar

Clar ca n-ai inteles. Poate n-am explicat eu destul de bine. Intrebarea era:
De ce punem in fata numai judecata aspra a lui Dumnezeu. De ce ne facem ca nu vedem si latura sa intelegatoare, toleranta, compatimitoare?

Vedem clar ca pe aceia care Îl rastigneau ii iertase fara ca aceia sa se caiasca, spunand cuvintele "iarta-i, caci nu stiu ce fac", cumva le intelege nestiinta.

O observatie subtila - de mare insemnatate teologica.

Felicitari pentru aceasta ascutime a mintii.

Dumnezeu ne iarta chiar daca nu ne caim (Iarta-i ca nu stiu ce fac! Nu se roaga - Nu-i ierta pentru ca gresesc amarnic!). Ne intelege perfect conditia umana. Asa ar trebui sa procedam si noi cu gresitii nostri, intelegand ca natura umana este firava spiritual, slaba, usor coruptibila, anchilozata in fixatii de tot soiul, usor aprinsa spre violenta...
Insa, in acest caz chiar daca suntem iertati, pacatul ramane asupra noastra (continua sa produca efecte in constiinta noastra). Acesta se ridica efectiv numai atunci cand recunoastem ca gresim si iL recunoastem pe Dumnezeu - capabil sa anihileze viitoarele efecte teribile ale acestuia.

Dumnezeu nu poate face nimic in ajutorul nostru, daca noi insine nu ne deschidem inima sa fie luminata si curatata.

Pacatul continua sa lucreze in noi inertial si cumulativ.

[alia28aa]

În prealabil postat de Misuar

De ce punem in fata numai judecata aspra a lui Dumnezeu.

Nu punem in fata numai ceva sau altceva, ci cate cineva face din confuzie,propria sa proiectie. Eu am crezut multa vreme ca e distant, rigid si aspru, cum era in copilaria mea tata, despre care nu stiam ca e chinuit de o mare neputinta. Acum dupa ce Dumnezeu mi-a aratat cat de mult ma iubeste si ma ocroteste, e opusul imaginii tatalui meu si nu mai fac confuzie intre cele doua chipuri, fiindca am incetat sa proiectez aiurea.
In urma cu niste ani, am asistat la un program sustinut de biserica ortodoxa si o etapa a acestui program era descoperirea lui Dumnezeu. Suna ciudat, dar s-au descoperit atatia Dumnezei, cati participant erau :) . In sensul ca Dumnezeu evident ca era considerat a fi unic, dar fiecare I se adresa diferit si simtea ca primeste raspunsuri de la acea fateta a lui Dumnezeu, care corespundea starii sale. Cei cu stima de sine si respectul de sine foarte scazute se autoflagelau cel mai tare, iar cei senini in inima se bucurau de iubire.

În prealabil postat de Misuar

De ce ne facem ca nu vedem si latura sa intelegatoare, toleranta, compatimitoare?

Cum sa nu? Caut-o pe net pe maica Siluana Vlad. Ea vede iubirea lui Dumnezeu in toate.

Cand am fost in pelerinaj la Meteora, avand avantajul de a merge cu monahi, am stat poate un pic mai mult de vorba cu o maicuta romanca stabilita acolo, care ne-a “tradus” arhicunoscuta pictura reprezentand scena Judecatii de Apoi. Acolo in josul scenei, e balanta in care pe de o parte pun pergemente ingerii, iar in celalalt taler pun dracii pergamentele lor. In talerul cu fapte bune erau vreo 4 pergamente, in cel cu pacate erau vreo 8 si totusi talerul pozitiv era mai jos, mai greu. De ce?-ne-a intrebat maica si tot ea a dat si raspunsul: Fiindca la faptele bune se adauga mila si iubirea lui Dumnezeu pentru om, iar aceasta inclina in final balanta, dupa reguli de El stiute.
Am mai vazut si alte fresce cu Judecata de Apoi, dar talerul ingerilor era mereu gol, ceea ce iarasi spune ceva, de data asta despre intentia de a controla privitorii ...

În prealabil postat de Misuar

Vedem clar ca pe aceia care Îl rastigneau ii iertase fara ca aceia sa se caiasca, spunand cuvintele "iarta-i, caci nu stiu ce fac", cumva le intelege nestiinta.

Isus intelegea micimea in duh a acestora si regreta neputinta lor si de aceea nu doar ca i-a iertat, ci l-a rugat si pe Tatal sa fie milostiv cu ei, fiindca doar atata pot. Eu inteleg asa, la modul simplu, felul in care parintii inteleg ceva ce copilul nu-i copt sa priceapa: cand copilul e bebelus, parintii au zero pretentii de la el si il iubesc, dar cand poate mai mult, ei continua sa il iubeasca, insa pretentiile cresc pentru binele lui si uneori ii aplica si pedepse ca semnale de alarma ca se abate de la drumul bun, insa de iubirea lor nu il lasa sa se indoiasca vreodata. Acum, daca copilul e frustrat si zice ca tata e rau ca l-a certat cand a spart geamul vecinului, asta deja tine de judecata copilului, nu de cea a tatalui care a vrut doar sa-i arate ca nu face bine.

Multumesc pentru subiect, am citit postari foarte frumoase despre iubire si iertare.
Eu insa raman la ceea ce simt de o vreme si anume ca ar fi o trufie din partea mea sa iert pe cineva. Ca sa iert, trebuie sa judec mai intai si sa vad daca a gresit si cat de mult a facut-o, ori eu nu sunt cladita la masurile astea, ci la unele mult mai modeste. Iertarea cred ca e treaba lui Dumnezeu, iar treaba mea e sa ma rog pentru acea persoana si sa ma intreb de ce m-a deranjat, sau mai exact, ce aspect urat al propriei mele fiinte a scos la lumina acel om.

Doamne ajuta !