Cele 12 testamente ale patriarhilor, fiii lui Israel

[delia31]

Cam misogin pe alocuri, Ruben, pe patul de moarte. Da' in rest, ce sa zic, bune sfaturi le-a lasat urmasilor. Sa se fereasca, in special de desfranare, ca sa nu pateasca ca el in tinerete.

Acuma, Theo (imi dai voie sa-ti zic cum iti zice Pelerin, nu? Ca ai un stil de-a te identifica cu tot felul de ciudati si, mai nou, ciudatenii non-persoane, deh, ce sa-ti spun! Auzi acolo id, intrarea vagonului! ), deci Theo, nu prea stiu ce anume ar fi de comentat in legatura cu textul postat. Ca de obicei, in privinta mea ai expectante cam mari, nu-s nici pe departe asa priceputa cum ti se pare. Vezi ca i-ai uitat pe altii cu adevarat priceputi: Cristian (fostul asa-zis nepriceput) si Ioan Cezar, ca sa nu mai zic si de altii.


De la fragmentul asta,...

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

The first (1), the spirit of fornication, dwelleth in the nature and in the senses; the second (2) spirit of insatiateness in the belly; the third (3) spirit of fighting in the liver and the gall. The fourth (4) is the spirit of fawning and trickery, that through over-officiousness a man may be fair in seeming. The fifth (5) is the spirit of arrogance, that a man may be stirred up and become high-minded. The
sixth (6) is the spirit of lying, in perdition and in jealousy to feign words, and to conceal41 words from kindred and friends. The seventh (7) is the spirit of injustice, with which are theft and pilferings, that a man may work the desire of his heart; for injustice worketh together with the other spirits by means of craft. Besides all these, the spirit of sleep, the eighth (8) spirit, is conjoined
with error and fantasy. And so perisheth every young man, darkening his mind from the truth, and not understanding the law of God, nor obeying the admonitions of his fathers, as befell me also in my youth..

...gandul m-a dus la cele 8 ganduri sau logismoi sau duhuri ale rautatii din Praktikos-ul lui Evagrie Ponticul, sau mai cunoscute sub numele de cele 8 patimi ale sufletului de la care ni se trag toate belelele si maladiile spirituale: lacomia pantecelui, desfranarea, iubirea de arginti, intristarea, mania, akedia (trandavia), kenodoxia (slava desarta) si mandria.

Bine, in lista lui Ruben sunt in alta ordine, nu cauzala ca la Evagrie, si putin modificate, dar se vede treaba ca Duhul care i le-a revelat lui, le-a descoperit si lui Evagrie si pustncilor din primele veacuri crestine, si pana azi, tuturor celor deprinsi cu lucrarea curatirii de patimi.

Nu mi-e prea clar ce-i cu prima lista de 7 duhuri/puteri, plus inca una separat, de care vorbeste Ruben si impotriva carora lupta contrapunctic cele 7 duhuri ale rautatii, plus inca una separat. Probabil se refera la puterile sufletesti dar le amesteca cu cele 5 simturi. Nu stiu, mi se pare cam nebulos paragraful acela pentru mintile noastre postmoderniste.


In principiu, sfaturile lui Ruben catre urmasii lui sunt valabile si atunci si acum, cu nuanta ca dupa Intrupare, omul, (fiindu-i redat prin tainele Ecclesiei, harul pierdut de Adam), are mai multe sanse de izbanda impotriva duhurilor rautatii. Ma rog, daca invata din patania primului Adam cum sa nu cada in prima capcana ivita in cale dar si din pataniile sfintilor care chiar de au si cazut, L-au chemat pe Hristos sa-i ridice de cate ori s-a intamplat.

(Discutia despre patania lui Adam si toata hermeneutica caderii e un subiect fabulos, cu extensii nebanuite in toate planurile fiintarii umane, imposibil de capturat in discutii pe un forum, fara o asceza serioasa, nici macar doar asa livresc, si inca fara serioase achizitii prealabile, mai intai, in domeniul limbajului sacru si al metalimbajului Scripturii. Sustin mereu ca primele doua capitole din cartea Facerii reprezinta cel mai complex tratat de Metafizica in stare pura, in a carui textura fin-intricata a metatextului se afla un univers fabulos de intelesuri. Dar pentru asta, e musai lectura fara prejudecati, de preferat cu comentarii despre sensurile originare din ebraica si greaca, si neaparat talcuiri auxiliare ale limbajului sacru. Inchid paranteza).

Revin la Ruben. Interesant, ca de la Adam incoace, putini sunt cei ce au invatat din caderea lui fara sa fi experimentat propria cadere. Ruben nu face exceptie. Pana nu s-a imbatat cu licoarea otravitoare a pacatului desfraului, mintea lui n-a avut odihna.

De aceea se pune pe sine ca exemplu de "Asa nu! " si il da ca pilda de urmat pe Iosif. Le si zice fiilor lui ca daca duhul desfranarii n-a putut sa biruiasca mai intai mintea lui Iosif, oricate mestesuguri vrajite i-ar fi facut prin sotia Faraonului, atunci Veliar nu a avut putere nici asupra trupului lui.

De aceea, mi-a placut cum zice el, Dumnezeu l-a pazit pe Iosif de orice moarte vazuta sau nevazuta.

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

Therefore the God of my fathers delivered him from every visible and hidden death. For
if fornication overcome not the mind, neither shall Beliar overcome you.

Ceea ce, de altfel ne spune toata traditia si experienta ascetilor.
"...Dar trebuie sa punem diagnoza gandurilor patimase, prin care se savarseste tot pacatul. Gandurile in care se cuprind toate pacatele sunt opt: lacomia pantecului, desfraul, filarghiria ( iubirea de arginti), mania, intristarea, akedia (trandavia), slava desarta si mandria. Ca aceste opt ganduri (logismoi) sa ne tulbure sau sa nu ne tulbure, nu depinde de noi. Dar ca sa staruiasca sau ca sa nu staruiasca sau ca sa aprinda patimile sau ca sa nu le starneasca, atarna de noi" ( Sf. Ioan Damaschin).

În prealabil postat de delia31

Cam misogin pe alocuri, Ruben, pe patul de moarte. Da’ in rest, ce sa zic, bune sfaturi le-a lasat urmasilor. Sa se fereasca, in special de desfranare, ca sa nu pateasca ca el in tinerete.

Acuma, Theo (imi dai voie sa-ti zic cum iti zice Pelerin, nu? Ca ai un stil de-a te identifica cu tot felul de ciudati si, mai nou, ciudatenii non-persoane, deh, ce sa-ti spun! Auzi acolo id, intrarea vagonului! ), deci Theo, nu prea stiu ce anume ar fi de comentat in legatura cu textul postat. Ca de obicei, in privinta mea ai expectante cam mari, nu-s nici pe departe asa priceputa cum ti se pare. Vezi ca i-ai uitat pe altii cu adevarat priceputi: Cristian (fostul asa-zis nepriceput) si Ioan Cezar, ca sa nu mai zic si de altii.


De la fragmentul asta,…

...gandul m-a dus la cele 8 ganduri sau logismoi sau duhuri ale rautatii din Praktikos-ul lui Evagrie Ponticul, sau mai cunoscute sub numele de cele 8 patimi ale sufletului de la care ni se trag toate belelele si maladiile spirituale: lacomia pantecelui, desfranarea, iubirea de arginti, intristarea, mania, akedia (trandavia), kenodoxia (slava desarta) si mandria.

Bine, in lista lui Ruben sunt in alta ordine, nu cauzala ca la Evagrie, si putin modificate, dar se vede treaba ca Duhul care i le-a revelat lui, le-a descoperit si lui Evagrie si pustncilor din primele veacuri crestine, si pana azi, tuturor celor deprinsi cu lucrarea curatirii de patimi.

Nu mi-e prea clar ce-i cu prima lista de 7 duhuri/puteri, plus inca una separat, de care vorbeste Ruben si impotriva carora lupta contrapunctic cele 7 duhuri ale rautatii, plus inca una separat. Probabil se refera la puterile sufletesti dar le amesteca cu cele 5 simturi. Nu stiu, mi se pare cam nebulos paragraful acela pentru mintile noastre postmoderniste.


In principiu, sfaturile lui Ruben catre urmasii lui sunt valabile si atunci si acum, cu nuanta ca dupa Intrupare, omul, fiindu-i redat prin tainele Ecclesiei, harul pierdut de Adam, are mai multe sanse de izbanda impotriva duhurilor rautatii. Ma rog, daca invata din patania primului Adam cum sa nu cada in prima capcana ivita in cale dar si din pataniile sfintilor care chiar de au si cazut, L-au chemat pe Hristos sa-i ridice de cate ori s-a intamplat.

(Discutia despre patania lui Adam si toata hermeneutica caderii e un subiect fabulos, cu extensii nebanuite in toate planurile fiintarii umanitatii, imposibil de capturat in discutii pe un forum, fara o asceza serioasa, nici macar doar asa livresc, si inca fara serioase achizitii prealabile, mai intai, in domeniul limbajului sacru si al metalimbajului Scripturii. Sustin mereu ca primele doua capitole din cartea Facerii reprezinta cel mai complex tratat de Metafizica in stare pura, in a carui textura fin-intricata a metatextului se afla un univers fabulos de intelesuri. Dar pentru asta, e musai lectura fara prejudecati, de preferat cu comentarii despre sensurile originare din ebraica si greaca, si neaparat talcuiri auxiliare ale limbajului sacru. Inchid paranteza).

Revin la Ruben. Interesant, ca de la Adam incoace, putini sunt cei ce au invatat din caderea lui fara sa fi experimentat propria cadere. Ruben nu face exceptie. Pana nu s-a imbatat cu licoarea otravitoare a pacatului desfraului, mintea lui n-a avut odihna.

De aceea se pune pe sine ca exemplu de "Asa nu! " si il da ca pilda de urmat pe Iosif. Le si zice fiilor ca daca duhul desfranarii n-a putut sa biruiasca mai intai mintea lui Iosif, oricate mestesuguri vrajite i-ar fi facut prin sotia Faraonului, atunci Veliar nu a avut putere nici asupra trupului lui.

De aceea, mi-a placut cum zice el, Dumnezeu l-a pazit pe Iosif de orice moarte vazuta sau nevazuta.


Ceea ce, de altfel ne spune toata traditia si experienta ascetilor.
"...Dar trebuie sa punem diagnoza gandurilor patimase, prin care se savarseste tot pacatul. Gandurile in care se cuprind toate pacatele sunt opt: lacomia pantecului, desfraul, filarghiria ( iubirea de arginti), mania, intristarea, akedia (trandavia), slava desarta si mandria. Ca aceste opt ganduri (logismoi) sa ne tulbure sau sa nu ne tulbure, nu depinde de noi. Dar ca sa staruiasca sau ca sa nu staruiasca sau ca sa aprinda patimile sau ca sa nu le starneasca, atarna de noi" ( Sf. Ioan Damaschin).

Multumesc mult, sora. Pai tot forumul e invitat, logic. Eu ma gindisem la biblistii forumului, de aia pusesem lista aceea succinta. Id-urile mele sint expresia unei nostalgii pentru altceva-decit-umanitatea/situatia-actuala. Intrarea Vagonului e o strada. Pe care, cindva, trecea un tren. O linie industriala pe care noi copiii o foloseam fie ca sursa inepuizabila de seminte uleioase, fie ca si cale de a face blatul in relativul necunoscut. Si insasi ideea de linie industriala aproape a fost aneantizata in rapacele Bucuresti neocapitalist de astazi. Pentru mine, acele linii de tren, tramvaie, etc., sunt acum un simbol al unei sigurante si fiabilitati sociale pierdute de romani.
Cit despre alte aidiuri...imperiul Sith al lui Vitiate imi evoca ceva intre URSS-ul lui Brejnev (lorzii Sith erau un fel de secretari de partid) si Japonia la momentul maximei faramitari feudale (Dark Council e un fel de Shogun colectiv). :) Darth Marr e modelul de dictator militar luminat. NU ma identific decit forumistic si pe-jumatate-glumet cu asa ceva. E pur si simplu un debuseu.
OK, gata cu offtopicele. Imi place mult acest gen de literatura straveche. Insa o privesc excat pe ce este: poezie duhovnceasca. NU o amestec cu Scriptura sau Patristica. Voi continua sa postez si restul testamentelor.

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

Imi place mult acest gen de literatura straveche. Insa o privesc excat pe ce este: poezie duhovnceasca.

Hopa? Cum adica, Intrare?
Pai frate, n-ai tu intrari si vagoane cate linii se intretaie si se deschid in poezia duhovniceasca!
De poezie zici tu?
Si inca, duhovniceasca?
Mai, ia vezi ca ai intrat cu vagonu-n gard!........:))

În prealabil postat de ahilpterodactil

Hopa? Cum adica, Intrare?
Pai frate, n-ai tu intrari si vagoane cate linii se intretaie si se deschid in poezia duhovniceasca!
De poezie zici tu?
Si inca, duhovniceasca?
Mai, ia vezi ca ai intrat cu vagonu-n gard!........:))

Ai dreptate. Gafai, pentru a enspea oara.

http://www.jewishencyclopedia.com/ar...lve-patriarchs

Doar un mic comentariu as adauga: scrierea cu oricina face parte din perioada timpurie a traditiei apocaliptice iudaice ( sfarsitul sec III BC-70 AD) alaturi de alte scrieri precum I Enoh, Cartea Jubileelor, Oracolele Sibylline, Testamentul lui Moise, Martiriul lui Isaia, Viata lui Adam si Eva, Apocalipsa lui Moise, Manuscrisele de la Marea Moarta, Testamentul lui Abraham, etc.

Toate aceste scrieri, incadrate in mod general in sintagma apocaliptica, au particularitatile lor, specificul lor, aspecte care nu pot fi rupte de contextul social, cultural si religios in care au aparut. Scoase din acest context devin scrieri stranii, pierdute intr-o interpretare moderna foarte diferita de contextul lor. Ele nu sunt scrieri crestine si cred ca cea mai mare greseala posibila este sa le priveste prin lentilele teologice a peste doua mii de ani de crestinism. Lasate in contextul lor si intelese conform timpului lor inseamna (cred ca aceasta este adevarata provocare teologica) a le da o sansa de a-si descoperi sensul real si de a-i intelege mai bine pe acei oameni care, in foarte multe privinte, nu gandeau ca noi si nu intelegeau ca noi sau daca par a o face atunci o fac plecand de la alte motivatii decat ale noastre.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

http://www.jewishencyclopedia.com/ar...lve-patriarchs

Doar un mic comentariu as adauga: scrierea cu oricina face parte din perioada timpurie a traditiei apocaliptice iudaice ( sfarsitul sec III BC-70 AD) alaturi de alte scrieri precum I Enoh, Cartea Jubileelor, Oracolele Sibylline, Testamentul lui Moise, Martiriul lui Isaia, Viata lui Adam si Eva, Apocalipsa lui Moise, Manuscrisele de la Marea Moarta, Testamentul lui Abraham, etc.

Toate aceste scrieri, incadrate in mod general in sintagma apocaliptica, au particularitatile lor, specificul lor, aspecte care nu pot fi rupte de contextul social, cultural si religios in care au aparut. Scoase din acest context devin scrieri stranii, pierdute intr-o interpretare moderna foarte diferita de contextul lor. Ele nu sunt scrieri crestine si cred ca cea mai mare greseala posibila este sa le priveste prin lentilele teologice a peste doua mii de ani de crestinism. Lasate in contextul lor si intelese conform timpului lor inseamna (cred ca aceasta este adevarata provocare teologica) a le da o sansa de a-si descoperi sensul real si de a-i intelege mai bine pe acei oameni care, in foarte multe privinte, nu gandeau ca noi si nu intelegeau ca noi sau daca par a o face atunci o fac plecand de la alte motivatii decat ale noastre.

Citind ce scrii, si ca de obicei ai mare dteptate, mi s-a făcut un dor năpraznic să văd și să aud niște evrei ortodocși, precum cei străvechi, precum acei patriarhi. Știu că m-ar considera, din pdv credintei sale, unclean, dar chiar si asa, as sta la zeci de metri si as asculta mierea duhului curgind din gura unui rabin iesit din vesnicie, cu kippa pe cap si invesmintat in alb si albastru...

Nu este nevoie Theo sa te intorci in timp ca sa-l gasesti pe Dumnezeu, EL este mereu alaturi de noi :) Oricum, noi, oamenii moderni, in lumea lor am fi fost un nonsens. Privim in urma, in istorie,ne fascineaza, idealizam si credeam ca daca ne-am intoarce acolo am gasi ceea ce poate nu vedem aici, din diverse motive. Nu ne putem intoarce (si nici nu am gasi ceva asa de ideal pe cat ne imaginam) dar putem privi mai cu atentie in jur, in definitiv cei de atunci priveau spre viitor, asteptand mantuirea si ar fi fost foarte mirati cand ne-am fi intalnit alergand pe culoarele istoriei, ei spre timpul nostru si noi fugind spre epoca lor :)

O seara placuta tuturor!

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

... as sta la zeci de metri si as asculta mierea duhului curgind din gura unui rabin iesit din vesnicie, cu kippa pe cap si invesmintat in alb si albastru...

Nu stiu de ce, semeni cu un amic, un mare razvratit daca e sa ne luam dupa pozele lui
si care a zis invers decat zici tu (adica, de fapt, acelasi lucru):
as sta chiar in poarta manastirii, vreo luna, in lotus, si le-as arata eu lor rugaciune si asceza!

Lui i-am zis ca monahii aceia mai si zboara, cateodata.
Tie iti spun ca rabinii astia mai fac si caca, uneori. Ca tot iti plac tie trimiterile coproase...:)

[CristianR]

În prealabil postat de delia31

Vezi ca i-ai uitat pe altii cu adevarat priceputi: Cristian (fostul asa-zis nepriceput) si Ioan Cezar, ca sa nu mai zic si de altii.

În ce mă privește, îmi pare rău dacă am lăsat cândva, pe undeva, impresia că aș putea spune ceva la asemenea text; mă simt total depășit. N.Priceputu :)

În prealabil postat de CristianR

În ce mă privește, îmi pare rău dacă am lăsat cândva, pe undeva, impresia că aș putea spune ceva la asemenea text; mă simt total depășit. N.Priceputu :)

Vezi? vezi? Cand iti spuneam ca smerenia e un act riscant... Poate fi urmata de mari pareri de rau...:)