Cum ne vindecam de durerea sufletului care este cea mai mare si grea durere

[florentina2014]

Cum ne vindecam durerea sufletului care ne doboara?E cea mai crunta durere,cu greu fac fata cateodata simt ca innebunesc nu stiu de unde mai sunt "in viata"....cum imi vindec sufletul trist si umilit,cum sa il alin..cu tatic bolnav,cu mama bolnava,,,cu surioara la o varsta necasatorita si fara familie,,,cu faptul ca tatal meu nu imi cunoaste casa desi stam la cateva blocuri,,cu faptul ca sotul e rece si nu accepta prietenii,familia mea in casa,,,nu avem prieteni sa vorbim sa avem o relatie frumoasa,nu ne calca nimeni pragul,nici noi nu mergem la nimeni,nu la frati,cuumnati,cumnate mai ales la parinti,,,sotul meu e mai rece,mai retras,,,,,cum sa fac fata acestor dureri?Cum? :9 Eu bolnava... offfff............

[Florinvs]

Impresionant intradevar ce ati spus, si stiu ca in asemenea imprejurari cuvintele poate nu ajuta prea mult.

In privinta parintilor dumneavoastra, stiu ca este dureros sa-ti vezi parintii bolnavi! Intai vedeti ce spun doctorii- poate exista vreun tratament medical ca sa le poate ameliora sau vindeca suferinta.
Si rugati-va Lui Dumnezeu pentru ei, sa-I ajute.

Si sa fiti convinsa (si sa nu va invinovatiti) ca faceti tot ceea ce este omeneste fizic posibil pentru ei. Pana la urma si dumneavoastra sunteti tot un om, si minuni nu puteti face. Stiu ca e dureros sa-i vezi pe cei dragi suferind, dar trebuie sa fim constienti de limitele a ceea ce putem face ca oameni.

In privinta sotului dumneavoastra, incercati sa discutati cu el, sa-i spuneti deschis aspectele care va nemultumesc, si cred ca ar intelege (doar se poate discuta omeneste, civilizat).

Dumnezeu sa va ajute sa treceti peste aceste incercari, si sa fiti fericita alaturi de familia dumneavoastra! Important este sa nu va pierdeti nadejdia si sa nu disperati.

[stefan florin]

În prealabil postat de florentina2014

Cum ne vindecam durerea sufletului care ne doboara?E cea mai crunta durere,cu greu fac fata cateodata simt ca innebunesc nu stiu de unde mai sunt "in viata"....cum imi vindec sufletul trist si umilit,cum sa il alin..cu tatic bolnav,cu mama bolnava,,,cu surioara la o varsta necasatorita si fara familie,,,cu faptul ca tatal meu nu imi cunoaste casa desi stam la cateva blocuri,,cu faptul ca sotul e rece si nu accepta prietenii,familia mea in casa,,,nu avem prieteni sa vorbim sa avem o relatie frumoasa,nu ne calca nimeni pragul,nici noi nu mergem la nimeni,nu la frati,cuumnati,cumnate mai ales la parinti,,,sotul meu e mai rece,mai retras,,,,,cum sa fac fata acestor dureri?Cum? :9 Eu bolnava... offfff............

este o vorba: timpul le rezolva pe toate

[Mia Mia]

Draga noastra Florentina,

Mergi la un duhovnic bun, care iti va deveni si " prieten".
Si nu esti singura, ne ai pe noi aici si nu suntem putini :)

Curaj, Dumnezeu nu-si paraseste copiii Lui !


"L-am cautat pe Dumnezeu si nu L-am gasit, m-am cautat pe mine insumi si nu m-am gasit si cand l-am cautat pe fratele meu i-am gasit pe toti trei."

[AlinB]

În prealabil postat de stefan florin

este o vorba: timpul le rezolva pe toate

Da..si moartea la fel.

[AlinB]

În prealabil postat de Mia Mia

Draga noastra Florentina,

Mergi la un duhovnic bun, care iti va deveni si " prieten".
Si nu esti singura, ne ai pe noi aici si nu suntem putini :)

Curaj, Dumnezeu nu-si paraseste copiii Lui !


"L-am cautat pe Dumnezeu si nu L-am gasit, m-am cautat pe mine insumi si nu m-am gasit si cand l-am cautat pe fratele meu i-am gasit pe toti trei."

Dar poate ar trebui sa se imprieteneasca cu sotul mai intai?

[aubergine]

În prealabil postat de florentina2014

Cum ne vindecam durerea sufletului care ne doboara?E cea mai crunta durere,cu greu fac fata cateodata simt ca innebunesc nu stiu de unde mai sunt "in viata"....cum imi vindec sufletul trist si umilit,cum sa il alin..cu tatic bolnav,cu mama bolnava,,,cu surioara la o varsta necasatorita si fara familie,,,cu faptul ca tatal meu nu imi cunoaste casa desi stam la cateva blocuri,,cu faptul ca sotul e rece si nu accepta prietenii,familia mea in casa,,,nu avem prieteni sa vorbim sa avem o relatie frumoasa,nu ne calca nimeni pragul,nici noi nu mergem la nimeni,nu la frati,cuumnati,cumnate mai ales la parinti,,,sotul meu e mai rece,mai retras,,,,,cum sa fac fata acestor dureri?Cum? :9 Eu bolnava... offfff............

Incercati sa ganditi pozitiv, stiu ca e greu, incercati sa vedeti orice este pozitiv in viata d-voastra, nu va mai ganditi la lucrurile negative, ca mai rau va imbolnaviti, negativitatea aduce boala, stiu ca e greu, boala este si va fi prezenta in viata omului orice am face, ganditi ca asa vrea Dumnezeu, noi nu avem ce face, si sotul meu e mai retras si mai cunosc inca trei cazuri de barbati retrasi ai unor prietene, va inteleg, sa stiti ca nu aveti ce face daca el asa e, mergeti d-voastra la rude fara el, mergeti la parintii d-voatra daca tatal nu vine la d-voastra, faceti d-voastra primul pas.

Incercati sa nu mai puneti la suflet totul, nu va mai amarati, iesiti la aer, cititi, va rugati, mergeti la biserica si va fi mai bine.

Cu sora d-voastra, incercati sa va impacati si cu situatia ei, daca nu este casatorita o acceptati asa cum este, ori incercati sa faceti pe Cupidon, sau daca nu reusiti nimic in acest sens acceptati situatia ei, si nu va impovarati in plus cu un lucru pe care nu il puteti schimba.

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Da..si moartea la fel.

depinde in ce stare te gaseste moartea

[gpalama]

În prealabil postat de florentina2014

Cum ne vindecam durerea sufletului care ne doboara?
E cea mai crunta durere,cu greu fac fata cateodata simt ca innebunesc nu stiu de unde mai sunt "in viata"....cum imi vindec sufletul trist si umilit,cum sa il alin..cu tatic bolnav,cu mama bolnava,,,cu surioara la o varsta necasatorita si fara familie,,,cu faptul ca tatal meu nu imi cunoaste casa desi stam la cateva blocuri,,cu faptul ca sotul e rece si nu accepta prietenii,familia mea in casa,,,nu avem prieteni sa vorbim sa avem o relatie frumoasa,nu ne calca nimeni pragul,nici noi nu mergem la nimeni,nu la frati,cuumnati,cumnate mai ales la parinti,,,sotul meu e mai rece,mai retras,,,,,cum sa fac fata acestor dureri?Cum? :9 Eu bolnava... offfff............

O sa-ti zic si eu pararea mea mai jos.
In primul rand trebuie sa vindeci ceva extrem de important la tine: sensibilitatea si exagerarea.
Optica ta este ca intreaga lume o sa se prabuseasca in jurul tau desi toate sunt relativ in ordine.
Si vad ca parca esti si putin depresiva, adica e posibil sa fie si o depresie, pentru ca pui problema poate intr-un mod putin depresiv, poate daca vorbesti cu un medic vezi daca este o problema medicala care trebuie rezolvata din timp.

Problemele pe care le zici tu in primul rand sunt probleme omenesti, care trebuie intelese si rezolvate omeneste.
In al 2-lea rand unele din ele nu prea sunt probleme sunt doar o optica, o viziune depresiva asupra unor lucruri. O sa incerc mai jos sa le iau pe toate si sa-ti spun ce e cu ele.


Intai casa ta: sotul tau e mai rece, mai retras, nu aveti prieteni, tu esti putin bolnava.
Sunt diferite tipuri de personalitate, dar poate fi vorba si de comportament anxios, de comportament care se poate schimba.
Solutia pe care eu o recomand este una simpla: comunicare si discutii corecte pe probleme; alegeti un loc, stati fata in fata 3 ore si discuta fiecare problema pe care o vezi. Fa-ti NEAPARAT o lista cu probleme si le discuta. Conteaza mult de tot sa aloci timp corect pentru discutii.

Daca el are o problema de atitudine si refuza socializarea, trebuie sa-i explici asta si trebuie sa-i spui ca nu poate sa puna in spatele amandurora atitudinea lui de bursuc ursuz.
Eu zic ca ar trebui sa ai un plan in timp in care sa-l obisnuiesti cu prieteni, la inceput chemi pe cineva in fiecare saptamana pentru tine apoi si pentru el.
Cum s-ar zice trebuie sa furi gaina cu tot cu oua.
In loc sa te plangi atata mai bine ti-ai gasi solutii la probleme.
Si daca face scandal e problema lui. Trebuie sa traiesti si tu. Nu se poate o viata izolata fara nimeni langa voi.
Nu poti sa slujesti tuturor, sa le faci tuturor pe plac, trebuie sa iti faci si tie pe plac, trebuie sa faci ceva si pentru tine.
Viata asta nu o traiti doar pentru el, doar pentru ca el sa se simta bine in linistea lui, trebuie sa-i explici asta; trebuie sa-i respecti putin nevoile dar lucrul asta trebuie adus cumva la un echilibru pentru amandoi.
O sotie nu este presul sotului, nici sluga lui. Sa nu uiti asta. Echilibrul intre nevoile sotilor si comunicarea pentru ca toate sa fie in echilibru sunt o baza a casniciei.
Cumva trebuie sa refaci raporturile in casnicie si in special partea de comunicare si echilibrare a lucrurilor. Daca el s-a invatat sa ceara si sa fie cel care impune trebuie sa-i explici ca si tu traiesti in casa aia si lucrurile trebuie sa fie in echilibru si pentru tine.

Problemele voastre de socializare, care vad ca te dor tare, poti sa le rezolvi sau cu vorba buna sau fortand putin lucrurile in timp si obisnuindu-l cu ele.
Trebuie sa-i arati ca "e bine" sa mai vina cineva pe la voi, dar nu atat de des incat sa-l enerveze (cel putin pentru inceput).
Iar daca refuza, atunci pune piciorul in prag si zi-i ca trebuie sa traiesti.


2. Pentru problemele din afara casei voastre

In primul rand nu mai sunt in mod real problemele ale. Sunt griji pe care ti le faci in mod gratuit degeaba.
Oamenii respectivi sunt majori, maturi, vaccinati, nu ai vorbit de vreun cancer sa vreo alta grozavie, deci sunt bine.
Sunt bolnavi? Sunt in varsta, boala e o normalitate la varsta lor. Trebuie sa vezi lucrul asta ca o normalitate.
Te astepti sa fie ca un tanar? Niciodata. Ar trebui sa te bucuri daca nu sufera prea rau. Boala la varsta lor e o normalitate. Trebuie sa iei lucrurile asa cum sunt in situatia asta.
Nu ai ce sa faci, trebuie sa-ti vezi de viata.
Nu prea inteleg unde e grija. Te ingrijesti de multe dar de tine nu te ingrijesti deloc. Doamne.
Sa stii ca in lumea asta sunt miliarde de oameni care sufera. Si nu poti sa faci nimic. Si nici nu trebuie sa faci nimic pentru ca fiecare are grija de el si Dumnezeu are grija de toti. Nu poti sa iei tu in spatele si in grija ta toata lumea. Nu ti-e dat tie lucrul asta.

Sora ta - zi-i sa se roage, si o sa se casatoreasca. Insa casatoria nu e chiar pe atata graba, ca sa gasesti unul serios trebuie timp, primul gasit poate sa fie o alegere proasta de tot.

Prieteni, cunostinte, alte relatii: trebuie intai un plan simplu de "educare in vederea socializarii" pentru sotul tau. Eu ti-as zice sa gasesti punctul lui sensibil, trebuie sa aiba si el unul: sa aduca el un prieten de al lui si aduci si tu o cunostinta de a ta.
Trebuie sa faci ceva, daca te uiti la drobul de sare (problemele tale) si te lamentezi nu prea ajuta.

3.
Viata este asa cum este. Necazurile vietii sa stii ca sunt o normalitate. Sa te bucuri cand nu ai necazuri mari, alea conteaza cu adevarat, restul sunt nimicuri, sunt o normalitate.

Trebuie sa vezi viata ca o bucurie si nu ca un sir interminabil de necazuri.
Viata este un sir de necazuri, dar este si bucurie. Trebuie sa vezi toate momentele tale de bucurie si nu necazurile, altfel vei ceda sub multimea lor.

De acum inainte trebuie sa te uiti putin si la nevoile tale nu numai la ale celorlalti. Nu poti fi sluga tuturor, nu poti duce problemele tuturor pentru ca ai sa cedezi, ai sa te distrugi usor usor pe tine.


4.
E foarte importanta rugaciunea sa stii pentru tine.
Rugaciunea limpezeste repede apele tulburi.
Gaseste un sfant si citeste acatistul lui in fiecare zi, pentru liniste, sanatate, ajutor in toate.
Pentru ca fara ajutorul lui Dumnezeu innotam foarte greu in apele tulburi ale vietii. Si daca suntem si sensibili atunci ne afecteaza foarte tare.
Si neaparat du-te si te inchina in Biserica si te roaga acolo.

[Florinvs]

Cred ca ati dat cele mai corecte si realiste solutii la problemele ridicate pe acest topic!