Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

Asta suna a umanism miscator, a divagatie de distras atentia de la ideea de creatura revoltata ca n-a fost consultata de Creator inainte de a fi adusa la viata.

Dar de fapt, pare ca vrei sa pui problema vinei, nu a liberului arbitru, nu? Intrebarea e: Vina pentru ce, mai exact? Despre ce e vorba? Despre fericirea trecatoare de pe pamant sau despre viata vesnica?

Si a cui ar putea fi vina?

1. A lui Dumnezeu? Ca doar El i-a adus pe lume pe acei copii intr-o lume atat de ostila.
Sau
2.A parintilor care-i lipsesc de iubire si implicit a intregii lumi din cauza careia s-a otravit viata pe pamant?
Sau
3 Chiar a copiilor care, conform legii karmei, s-au reincarnat pentru a-si ispasi pacatele facute intr-o presupusa viata anterioara?

Daca e sa se stabileasca a cui e responsabilitatea, as fi curioasa cum raspunzi la asta din dubla perspectiva in care te-ai plasat, atat ca adept al budhismului, cat si ca presupus adept al ortodoxiei?

Tin sa-ti amintesc ca cele doua conceptii sunt total si iremediabil ireconciliabile. Iar daca n-ai un raspuns ortodox identic cu cel budhist, atat in chestiunea asta, cat si in altele, ce crezi, ti-ai mai putea da singur (fraudulos) denumirea de ortodox?

Deci

Raspunsul tau budist e…
Raspunsul tau (presupus) crestin ortodox e…

Daca raspunsul tau nu e nici unul din cele 3 de mai sus, poate ca exista alta varianta, ceva mai complexa.
Uite, un posibil hint: Chiar si numai un singur exemplu din fiecare. Compara viata a 2 personaje, alese la intamplare: a Sf. Teofil de la Kitaev, de exemplu, nascut intr-un mediu foarte ostil, cu o mama care l-a respins de mic si care a incercat sa-l inece de nenumarate ori. Cu toate determinarile ostile de-a lungul vietii, a ajuns sfant si se bucura in vesnicie cu Cel-Sfant.

Si viata lui Marylin Monroe, superstar de Hollywood, avand conditii extrem de favorabile, frumusete, bani, putere, averi, relatii, pozitie sociala, tot ce vrei. Cu toate astea s-a sinucis, nemaiputand suporta saracia si golul launtric si asa s-a dat singura in mana demonilor.

Fa deci aceasta comparatie, si stabileste un corespondent intre datul existential, sansele egale/inegale, alegerile personale si rezultatul final.


P.S. Faci confuzie intre datul existential, limitari exterioare, limitari interioare, vointa/dorirea firii, vointa/alegerea ipostasului. Incerc sa revin pe tema asta, dar ma tem ca iar am de scris vreun cearceaf si probabil ti-am scos deja fire albe :)

Si inca un P.S.

In care din propozitiile de mai jos te regasesti ca mod de a gandi?
1. La jocul de carti, trebuie sa ai carti bune ca sa castigi. Daca n-ai carti bune, pierzi.
2. La jocul de carti, e important sa ai carti bune, dar mult mai important e sa le joci bine pe cele pe care le-ai primit.

In budism, "responsabilul" ("diavolul") - cauza radacina a suferintei este necunostinta, necunoasterea naturii ultime a realitatii - adevarul cu privire la ceea ce este de fapt Realitatea.

Budismul afirma ca suferim pentru ca ne aflam in necunostinta, pentru ca actionam fara sa ne cunoastem natura noastra proprie si natura ultima a ceea ce ne inconjoara.

Desi suferinta pare sa vina dinafara, prin elementele naturii, prin alte fiinte (naturale/supranaturale) ea de fapt isi are sursa in interiorul nostru.


Budismul Hinayana afirma ca fiecare subiect resimte efectele propriilor actiuni intr-un lant cauzal de o complexitate inconceptibila. Semintele unor fapte bune sau rele se pot coace in efecte pe care subiectul le resimte posibil instantaneu sau poate peste miliarde si miliarde de alte stadii existentiale (intr-o realitate extrem de complexa - exprimata printr-o infinitate de universuri si forme existentiale).


Budismul Mahayana aprofundeaza acest principiu si adauga urmatoarea observatie - daca ceva rau se intampla in lume, atunci acest rau isi are o cauza si in noi insine.

Adica, in principiu, avem o responsabilitate fata de tot si de toate - pentru ca in Adevar suntem conectati cu fiecare particica a realitatii, cu fiecare suflet - suntem, de fapt, un singur Trup. Toti ceilalti sunt oglinda noastra, ceea ce suntem in adancul nostru.

-------
Referindu-ne la exemplul Teofil-Monroe - ceea ce conteaza cu adevarat
este bogatia interioara cu care calatorim prin nenumaratele secvente existentiale.

Din punct de vedere al Dharmei - Monoe a practicat generozitatea intr-una din vietile anterioare dar nu a practicat disciplina morala. Generozitatea materiala este cauza bogatiei materiale in viitor, disciplina morala este cauza bogatiei spirituale in viitor. Daca ne lipseste disciplina morala atunci suntem saraci chiar daca in afara dobandim bogatii. Daca nu practicam disciplina morala plecam din aceasta lume goi de virtute (plini de felurite patimi).

Teofil s-a nascut cu o zestre spirituala pe care a acumulat-o in alte vieti anterioare. Circumstantele adverse pentru el au fost de fapt factori lucratori in economia desavarsirii - valabil doar pentru astfel de persoane extraordinare, pentru ca aceste conditii vitrege ii coplesesc/distrug pe cei slabi de virtute (nu au niciun folos spiritual).

Suntem doar calatori, pribegi prin felurite lumi - pana cand aflam Adevarul ("Promised Land").