Despre ganduri.

În prealabil postat de lumi13

Buna seara
De cateva saptamani ma chinuiesc gandurile si nu gasesc rezolvare nicaieri...Am judecat-o pe mama in gand de vreo cateva dati,apoi am cazut in osandire intr-un mod ingrozitor.Orice aud,despre oricine,la tv sau prin casa,cu oricine vorbesc,imediat vine o osandire in minte.Ce inteleg este ca NU le vreau gandurile astea,lupt sa scap de ele,incerc sa ma rog neincetat,dar nu pot sa fiu atenta intotdeauna si tot le am.Nu spun ca nu sant eu de vina,e drept ca ma lupt inca cu mandria si n-am biruit-o.Dar pot fi si insuflate de vrajmasi? Simt ca ma cuprinde deznadejdea....
A..si cam in acelasi timp au inceput si ganduri de hula.
Daca stiti ce mi se-ntampla,ajutati-ma va rog!

Eu stiu ce ti se intampla.
Iar tu nu vrei sa stii
ce stiu ca ti se intampla. Ci vrei sa stii
ce vrei tu sa stii
sau ce vrei tu sa stiu eu (si multi altii) ca ai vrea tu sa stii.

Totusi, iti voi spune ce stiu. Ca stii si tu ce stiu ca stii: ia, fato, anticacator!
Iti va trece tot ce nu stii sau crezi ca stiu ca stii ca nu stii.
Va fi bine.
Desi nu stii. Ca stii.

[lumi13]

Multumesc Copacel.

[Valkorion]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Eu stiu ce ti se intampla.
Iar tu nu vrei sa stii
ce stiu ca ti se intampla. Ci vrei sa stii
ce vrei tu sa stii
sau ce vrei tu sa stiu eu (si multi altii) ca ai vrea tu sa stii.

Totusi, iti voi spune ce stiu. Ca stii si tu ce stiu ca stii: ia, fato, anticacator!
Iti va trece tot ce nu stii sau crezi ca stiu ca stii ca nu stii.
Va fi bine.
Desi nu stii. Ca stii.

Ce puii linși ai mîței e asta?!?