Mita și voia lui Dumnezeu

[Mihnea Dragomir]

Subiect dificil si mai complex decat pare la prima vedere.

Un lucru este clar.Mita inseamna distrugere. Cuvantul "coruptie" inseamna, literalmente, distrugere. Distrugere nu numai a oamenilor, dar si a institutiilor, societatilor, natiunilor. Poate ar fi rezistat Constantinopolul asediului musulman daca amiralul sef (mi se pare ca Nottaras se numea) nu ar fi fost cumparat de turci. Dimpotriva, ar fi pierit mult mai repede daca cel care comanda Arsenalul s-ar fi lasat cumparat. Atunci, sultanul a realizat ca nu poate cuceri Constantinopolul daca nu neutralizeaza teribila arma a focului grecesc (se pare ca era un fel de napalm, asemanator celui folosit in Vietnam, dar nu stim exact). Tentativa de coruptie a comandantului Arsenalului, care avea sub cheie rezervele de bombe ale Constantinopolelui, s-a lovit ca de un zid. A refuzat sa transmita secretul acestei arme inamicului, in schimb a devenit alert si a inceput sa inspecteze personal locul unde teribilele bombe erau pazite cu strasnicie. A murit cu o trupa de comando musulmana de gat. In noaptea aceea, in Arsenal nu au existat supravietuitori. Comadoul a reusit sa arunce in aer Arsenalul, dar nu a reusit sa afle secretul cu care incoruptibilul soldat bizantin a intrat in mormant.

Iata ce spune cel mai intelept dintre oamenii care au trait despre mita: "Mita strica inima." (Ecclesiastul 7:7). Inima unui om, a unei institutii, a unei imparatii.

Dar intr-un sistem ticalosit, in care coruptia este generala ? Sa observam ca faradelegea nu este cu nimic diminuata de multimea faradelegilor, nici ticalosul nu devine mai putin ticalos in urma faptului ca e penurie de drepti. De doua ori Dumnezeu a cercetat Pamantul si de doua ori a gasit un singur drept: o data pe Noe, o data pe Abraham.

Pe de alta parte, intr-un sistem ticalosit de coruptie se intampla altceva: oamenii pot muri cu dreptatea in mana. In asemenea situatii, a da bani sau altfel de foloase in scopul dobandirii unui drept pe care oricum l-ar avea nu este imoral. Atentie, insa: limita e fina si e pojghita alunecoasa, fiindca ne e greu sa ne fim noua judecatori. Cand dau mita chirurgului, fiindca altfel nu ma opereaza, nu fac un pacat. Cand dau mita ca sa fiu operat peste rand, inaintea altora in situatii mai urgente, atunci s-ar putea ca Dumnezeu sa ma judece aspru, zicandu-mi: "intoarce-te si uita-te ce ai facut: ai calcat peste cadavre!"

In concluzie, as spune ca luarea de mita este un rau si un pacat intotdeauna, iar darea de mita este un rau intotdeauna, in sensul ca e un lucru care nu ar trebui sa se intample. Daca este un pacat sau nu, depinde de masura in care contravine poruncii a opta, care ne cere sa traim in adevar.

[sophia]

Mai intai am crezut ca este o greseala de tipar si trebuia sa fie de fapt "mila si voia...".

Interesant subiect.
Eu inclin sa dau dreptate lui Mihnea, la ideea ca mori cu dreptatea in mana.

Mai spunea -dactil despre mijlocirea chiar si prin rugaciuni.
Pai daca ne amintim putin pilda cu amaratul de la lacul Vitezda - si el nu se putea mantui decat cu ajutorul altcuiva care sa-l arunce in apa la momentul potrivit.

Si ne rugam mereu si pentru altii. Deci exemplul nu este asa potrivit.
Aceste intermedieri nu inseamna mita, nu sunt ceva rau.

Mita exista pentru ca exista concurenta.
Sigur ca nu este ceva bun si corect.
Dar sistemul in sine este rau, pentru ca nu este transparent.

Exista feluri si feluri de mita. Una este sa dai bani sau ceva foloase materiale, alta sa intervii pentru un prieten, sau o ruda, doar cu recomandarea.

Asa functioneaza lucrurile si daca asta nu se schimba, nu vor disparea nici alte lucruri rele.

Pana si aici in vest exista in mod oficial recomandarea ca locurile de munca sa fie date prin cunostinte. Ti se spune clar, pe fata.

O comparatie din exeperienta mea:
In tara am dat candva un concurs pentru a ocupa un post. Toata lumea s-a prezentat si a fost verificata - scris si oral. Ce s-o mai intamplat in culise, nu stiu. Dar macar am stiut cu cine concurez.
Aici trimiti mapa si astepti. Cineva de la serviciul de personal decide: daca ii convine varsta, poza, cetatenia (astea in primul rand).
Sunt zeci de concurenti pentru un post. Si post inseamna adeseori exact un loc de munca, pentru ca sunt multi someri care aplica.
Multe mape se arunca la cos din principiu.
La interviu sunt chemati 2-3, dar tu nu-i vezi, nu-i stii.
Si se alege in final unul din ei.
Si nu stii cine este, daca e mai bun ca tine, daca merita sau nu, nu stii de ce n-ai fost ales tu, ce trebuie sa corectezi la tine, ce ai gresit. Nu ti se spune nimic.

Si se spune clar la diverse seminarii si consilieri ca locurile de munca se dau de obicei pe pile. Ma rog, recomandari, nu cred ca pe bani sau cadouri.
Dar tot nedrept este.

Acum voia lui Dumnezeu. Nu stim noi care este.
Mai intai de ce lasa sa existe asemenea sisteme si proceduri? Si de ce lasa sa capete unul un proiect sau un post pe nedrept si pe altul sa sufere cu dreptatea in mana?

Te intrebi adeseori si pe buna dreptate:" Atunci ce vrea Dumnezeu de la mine, daca acolo nu, acolo nu. Ce am de facut in viata?"
Am muncit si am invatat pe branci si nu reusesc nicaieri, pentru ca ne calcam zeci si sute pe picioare pentru un post si sistemul de alegere este ne-transparent si incorect.

Si exista si atatea domenii in care numai cei cu bani pot patrunde/reusi. Pana si la avea un copil (indiferent prin ce metoda), daca ai bani capeti copil, daca nu, nu. Sau la locuinte cu chirie si etc. Si aici e vorba de o departajare nedreapta, chiar daca nu e pila propriu-zis.

Ei, se poate scrie o carte intreaga pe acest subiect!

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

Si se spune clar la diverse seminarii si consilieri ca locurile de munca se dau de obicei pe pile. Ma rog, recomandari, nu cred ca pe bani sau cadouri.
Dar tot nedrept este.

Să zicem că sunt patron și vreau să fac niște angajări. Nefiind vorba de o muncă foarte specializată, ci de una care se poate deprinde cu ușurință, mă interesează mai mult calitatea morală omului. Și atunci, îi rog pe cei în care am deja încredere să-mi prezinte pe cineva în care au ei încredere.
Nu e vorba de mită aici, nu e vorba de a favoriza pe cineva și a discrimina pe altcineva.
Dar dacă se organizează un concurs, atunci trebuie să câștige cel mai bun, nu cel cu mita sau cu pila. Cred că oricine este de acord cu asta.

Acum voia lui Dumnezeu. Nu stim noi care este.

Dacă eu sunt unul dintre concurenții pentru un post pe care îl doresc mult, dar nu-l pot obține decât dând mită, ar putea fi asta voia lui Dumnezeu? Sau să înțeleg că voia Lui cu mine ar fi ca viața mea să aibă un alt parcurs, ce n-ar trece prin acea angajare, pe care n-ar trebui nici să o doresc?

[Copacel]

În prealabil postat de CristianR

Să zicem că sunt patron și vreau să fac niște angajări. Nefiind vorba de o muncă foarte specializată, ci de una care se poate deprinde cu ușurință, mă interesează mai mult calitatea morală omului. Și atunci, îi rog pe cei în care am deja încredere să-mi prezinte pe cineva în care au ei încredere.
Nu e vorba de mită aici, nu e vorba de a favoriza pe cineva și a discrimina pe altcineva.
Dar dacă se organizează un concurs, atunci trebuie să câștige cel mai bun, nu cel cu mita sau cu pila. Cred că oricine este de acord cu asta.


Dacă eu sunt unul dintre concurenții pentru un post pe care îl doresc mult, dar nu-l pot obține decât dând mită, ar putea fi asta voia lui Dumnezeu? Sau să înțeleg că voia Lui cu mine ar fi ca viața mea să aibă un alt parcurs, ce n-ar trece prin acea angajare, pe care n-ar trebui nici să o doresc?

E interesant si foarte diferit de mediul meu.

Angajarile se fac astfel:
daca seful sau seful ierarhic superior nu are nici o cunostiinta atunci postul
se poate ocupa de altii.Apoi se de anunt in firma, daca cineva dintre oamenii
firmei vrea sa migreze pe postul respectiv.
Daca nu se gaseste nimeni , apoi se da liber ca fiecare angajat daca are prieteni sau alte cunostiinte sa le aduca in firma pt acel post.
Daca nici asa, atunci se da la HR ca postul este vacant si de acolo HR-ul publica pe site-ul de joburi, targ de joburi, etc.

Prolema mitei nu se pune pentru ca nimeni n-a baut gaz ca virgula contra
unei sume de bani sa-si puna obrazul la bataie in fata colegilor
("ia uita bah pe cine a adus asta.Ba Gigele ce ai adus frate ? Asta nu stie
nimic.Ia zburati si tu si el odata , hai".Si uite asa dintr-o tampenie se pot
face loc de doua posturi vacante .:D )
De aceea la in mediul nostru cel care vine (PCR , etc ) trebuie sa fie la fel
de competent sau mai competent ca cel care il recomanda.

In mediul nostru chestia asta se face prin REFERAL, care este un document
in scris in care tu iti pui semnatura pt calitatea persoanei pe care o aduci
in firma prin sistemul PCR.

Daca persoana vine prin HR, la fel. Persoana este evaluata daca are aptitudinile pt job si apoi este in proba 3 luni de zile.Perioada de proba
este la fel, fie daca canditatul vine prin PCR sau HR.

Dar indiferent prin ce sistem vine, pe noi ne intereseaza aptitudinile.Modul
cum a venit nu conteaza atat timp cat acel angajat este competent.

[CristianR]

În prealabil postat de Copacel

Dar indiferent prin ce sistem vine, pe noi ne intereseaza aptitudinile.Modul
cum a venit nu conteaza atat timp cat acel angajat este competent.

Adică profitul este cel care dictează. Dacă ne purtăm bine/corect cu oamenii, asta nu ne interesează.
Să înțeleg că așa gândești/acționezi tu personal?
Voia lui Dumnezeu care crezi că este? O iei în seamă sau o pui între paranteze?

[Copacel]

În prealabil postat de CristianR

Adică profitul este cel care dictează. Dacă ne purtăm bine/corect cu oamenii, asta nu ne interesează.
Să înțeleg că așa gândești/acționezi tu personal?
Voia lui Dumnezeu care crezi că este? O iei în seamă sau o pui între paranteze?

Nu neaparat profitul ci faptul de avea un om competent langa tine caruia sa stii
ca daca se iveste o problema/oportunitate/sarcina noua automat cineva in
cel mai scurt timp se va ocupa de asta si acel cineva are competentele de
baza pentru a rezolva problema.

Dacă ne purtăm bine/corect cu oamenii, asta nu ne interesează.

Pai ne purtam corect si bine.Nu inteleg unde este problema.

Eu de exemplu daca la mine la firma stiu de o pozitie deschisa ii anunt intai
pe prietenii mei(pe care ii cunosc personal ce competente au ,caci am lucrat cu ei mai demult la proiecte).Daca ei n-au atunci le zic sa anunte ei la randul
lor pe alti prieteni ai lor.

In acelasi timp se da anunt si la HR.

Cine vine primul cu candidatii "castiga".Referalul sau HR.
Sa stii ca pana la urma este o chestie de cerere si oferta.

[sophia]

În prealabil postat de CristianR

Să zicem că sunt patron și vreau să fac niște angajări. Nefiind vorba de o muncă foarte specializată, ci de una care se poate deprinde cu ușurință, mă interesează mai mult calitatea morală omului. Și atunci, îi rog pe cei în care am deja încredere să-mi prezinte pe cineva în care au ei încredere.
Nu e vorba de mită aici, nu e vorba de a favoriza pe cineva și a discrimina pe altcineva.
Dar dacă se organizează un concurs, atunci trebuie să câștige cel mai bun, nu cel cu mita sau cu pila. Cred că oricine este de acord cu asta.


Dacă eu sunt unul dintre concurenții pentru un post pe care îl doresc mult, dar nu-l pot obține decât dând mită, ar putea fi asta voia lui Dumnezeu? Sau să înțeleg că voia Lui cu mine ar fi ca viața mea să aibă un alt parcurs, ce n-ar trece prin acea angajare, pe care n-ar trebui nici să o doresc?

Sa inteleg ca tie ti se pare corect sa se dea posturile cu recomandare?
Nu ti se pare favorizare /discriminare?
De ce sa nu faci o evaluare corecta, sa dai sansa tuturor concurentilor. Daca gasesti printre ei un lucrator si mai bun?
Eu vorbeam de fapt de altfel de situatii: aici sunt obligati sa scoata postul la concurs, iar chestia cu recomandarea se intampla in acelasi timp.
Deci nu poate castiga cel mai bun, pentru ca ceilalti care aplica pica de fraieri in timp ce postul este dat deja altcuiva recomandat.

Trebuie ca totul sa fie pe fata, ca sa fie corect.

Daca eu doresc foarte mult sa capat un post, mai corect un loc de munca (pot fi oameni care deja lucreaza undeva si doarvor sa se mute, si pot fi someri care sunt disperati sa gaseasca de munca), nu ma duc cu mita, dar daca lucrurile se repeta mereu, atunci nu ma intreb totusi care este voia lui Dumnezeu cu mine? Unde trebuie sa ma duc?
Sau poate ca nu trebuie sa muncesc deloc, sau mi-am ales prost meseria, sau sa ma marit cu un om bogat, sau sa plec din tara?
De unde pot sa aflu ce am de facut ca sa izbandesc si eu.

Este o treaba foarte delicata.
Sigur ca nu e buna mita si nu este de la Dumnezeu. Dar sunt situatii...

Asa cum am mai spus, ar trebui gasit un sistem mai corect si mai transparent.
Si ala care are o firma si oameni angajati si are nevoie de proiecte/contracte in disperare ajunge si la alte metode.
Daca nu, da faliment, da oamenii afara si gata.
A nu-ti plati lucratorii este un pacat mare (este una din porunci chiar).

[Copacel]

În prealabil postat de sophia

Sa inteleg ca tie ti se pare corect sa se dea posturile cu recomandare?
Nu ti se pare favorizare /discriminare?
De ce sa nu faci o evaluare corecta, sa dai sansa tuturor concurentilor. Daca gasesti printre ei un lucrator si mai bun?

Regula de aur este urmatoarea: gaseste cel mai repede pe cel mai apropiat
om care poate face cerintelor( nu care este cel mai bun).Daca face fata
cerintelor atunci in timp se specializeaza si poate deveni cel mai bun.

"Chestii cu cel mai bun" asta se dovedeste in timp, timp care costa bani si
nimeni nu-si permite sa piarda bani.

Eu vorbeam de fapt de altfel de situatii: aici sunt obligati sa scoata postul la concurs, iar chestia cu recomandarea se intampla in acelasi timp.

Da, se incearca gasirea cat mai repede pt omul care corespunde cerintelor
jobului.

Deci nu poate castiga cel mai bun, pentru ca ceilalti care aplica pica de fraieri in timp ce postul este dat deja altcuiva stiut de la inceput.

Nimeni nu cauta "cel mai bun".

sau sa ma marit cu un om bogat, sau sa plec din tara?

Si aici este tot cu PCR.

Si ala care are o firma si oameni angajati si are nevoie de proiecte/contracte in disperare ajunge si la alte metode.
Daca nu, da faliment, da oamenii afara si gata.

Ei tocmai din aceasta cauza se cauta gasirea rapida de om care corespunde
postului indiferent de metoda.

[sophia]

Atunci daca este asa, de ce sa se mai scoata postul concurs?
Si ce face unul care este strain si nu are pe nimeni sa-l recomande?

Si nu e chiar asa cu omul potrivit cum spui tu.
Se cauta de obicei ceea ce nu exista. Exista aici o expresie foarte potrivita care in traducere suna cam asa: scroafa care da lana, lapte si oua.

Sa fie omul tanar, dar sa aibe si zeci de ani experienta, sa aibe cunostinte din toate domeniile, sa fie perfect in aia si aia si ailalta, la bani putini, etc. si etc.
Si mai punem si alte conditii: sa nu fie strain, sa aibe confesiunea X.
Si sa arate bine.

Regula aia de aur o fi, dar nu e buna.
Mai exista si cazuri destule in care se alege exact asa repede cineva si apoi se constata ca nu este bun. Si asa vezi firme care cauta pentru acelasi post vreme indelungata si schimba lucratorul ca pe ciorapi.
(Tot vezi acerlasi post scos periodic la concurs si te intrebi ce se intampla acolo, daca sunt seriosi).

Vroiam sa mai spun ca eu nu sunt pentru mita, categoric. Cu recomandarile este delicat...
Teoretic este asa cum stim.
Aplicarea practica este insa grea, pentru ca ne lovim de situatii si oameni.
Si intrebarea este pana la urma cum sa procedam practic. Teoria o cunoastem.

Legat de exemplul lui dactil vroiam sa mai spun ca intr-adevar multi au nevoie de intermediari si de ajutor. Exista pildele binecunoscute cu omul de la scaldatoarea de la Vitezda, cu omul adus cu patul de prieteni ai lui si coborat prin acoperis la Iisus. Si lui Iisus ii sunt "recomandati" oameni spre ajutor (apostolii il roaga pentru femeia bolnava de zeci de ani, sau nu mai stiu acum cine. Intermediaza pentru diversi amarati.

Si datoria noastra primara este sa ajutam pe cel de langa noi inclusiv prin rugaciune.
Dar...traim vremuri aspre, foarte grele, in care este o lupta ca in jungla, pentru supravietuire fie pentru un loc de munca, sau ajutor in diverse imprejurari, pentru supravietuirea unei firme cu zeci sau chiar mii de oameni, etc.
Este o concurenta acerba. Cum sa facem? Aici este intrebarea.

Noi trebuie sa lupta, suntem obligati. Voia lui Dumnezeu nu o stim, doar ne rugam la El. Uneori se implineste, alte ori nu. Cat asteptam, ce facem, ce alt drum luam, unde este totusi locul nostru?
Cumva se vede in aceasta discutie si aceea despre liberul arbitru. Il avem sau nu? Daca totusi suntem legati de voia lui Dumnezeu...

[Copacel]

În prealabil postat de sophia

Atunci daca este asa, de ce sa se mai scoata postul concurs?
Si ce face unul care este strain si nu are pe nimeni sa-l recomande?

E simplu. Fie asteapta sa-l gaseasca HR-ul fie se baga in seama prin
voluntariat.Ideea este sa intrii in comunicare cu HR-ul(recrutori /HeadHunteri)
Dar smecheria este ca tot ce scrie in CV sa stie bine si nu sa scrie povesti.
De asemeni un portofoliu de realizari are o importanta covarsitoare.

Si nu e chiar asa cu omul potrivit cum spui tu.
Se cauta de obicei ceea ce nu exista. Exista aici o expresie foarte potrivita care in traducere suna cam asa: scroafa care da lana, lapte si oua.

Nu.Se cauta ceea ce le trebuie.Daca intre cunostiintele tale si cerintele pietii
pentru un anumit domeniul este o diferenta de "scroafa care da lana, lapte si oua." atunci problema este la tine.Fie nu stii cu adevarat domeniul in care
vrei sa lucrezi, fie asteptarile tale (fatza de cunostiintele tale) sunt mult prea
mari decat pretul pus de angajator pentru cunostiintele tale.

Sa fie omul tanar, dar sa aibe si zeci de ani experienta, sa aibe cunostinte din toate domeniile, sa fie perfect in aia si aia si ailalta, la bani putini, etc. si etc.

Astea inseamna trans-disciplinaritate.Sunt preferate persoanele care se
pot adapta la mediu.Care invata din mers.

Si mai punem si alte conditii: sa nu fie strain, sa aibe confesiunea X.
Si sa arate bine.

Daca jobul o impune atunci este o cerinta a jobului.

Mai exista si cazuri destule in care se alege exact asa repede cineva si apoi se constata ca nu este bun. Si asa vezi firme care cauta pentru acelasi post vreme indelungata si schimba lucratorul ca pe ciorapi.
(Tot vezi acerlasi post scos periodic la concurs si te intrebi ce se intampla acolo, daca sunt seriosi).

Asta pt ca tu nu intelegi anumite chestii.Acest comportament are loc daca
nu firma care face angajare decide, ci altul din afara tzarii.(insa firma nu-ti
spune asta, pt ca automat in fata candidatului si-ar submina puterea ei
de decizie.)

Aplicarea practica este insa grea, pentru ca ne lovim de situatii si oameni.
Si intrebarea este pana la urma cum sa procedam practic. Teoria o cunoastem.

Practic.Sa ai un portofoliu de lucrari , sa nu zici NU nici unui telefon si sa te
rogi la Dumnezeu sa-ti dea jobul potrivit pentru tine.Si gata.Atata tot.