Cugetari din Dharma

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Smerenia, in budism, pleaca de la recunoasterea propriilor greseli, pacate, slabiciuni, conditiei existentiale actuale bolnave (True Suffering - Primul Adevar Nobil),

Si tot nu ne-ai spus cum a ajuns omul in aceasta stare.

Budhistii se pare ca au o gramada de "revelatii", ce incarnari a avut Budha, ce a facut in vietile anterioare, Paradisuri, budhasi, etc. dar devin surzi cand ii intrebi cum a aparut omul si de ce intr-o stare atat de deplorabila.

inevitabilitatii mortii si perspectivei de intensificare a suferintelor in baza legii cauza-efect.

Pai care moarte? Ca dupa voi, nu exista moarte, doar mutare dintr-un trup in altul, ceea ce, trebuie sa fie destul de distractiv.
De unde atata suferinta? Iar daca ajungi si in "unul din Paradisuri" cu atat mai putin.

Alin iti recomand sa citesti Tonglen, scriptura budista despre smerenie, dragoste, rabdare si purtarea pacatelor tuturora - asa cum este ea explicata in Lamrim.

Daca aveai rabdarea sa citesti macar aici:

https://en.wikipedia.org/wiki/Tonglen

Aflai ca "Tonglen" nu este "scriptura budista" ci o practica de meditatie.

Si daca citeai tot acolo, vedeai ca nu e nimic in ea despre "smerenie".

"The practice of Tonglen involves all of the Six Perfections;[2] giving, ethics, patience, joyous effort, concentration and wisdom. "

Care din cuvinte si cunostintele tale de limba engleza ti se pare ca seamana cu "smerenie"?

[florin.oltean75]

A intreba care este momentul si cum a aparut suferinta in budism este echivalent cu a intreba care este momentul si cum a aparut Dumnezeu in crestinism.

Ambele intrebari sunt fara raspuns, pentru ca raspunsul este dincolo de orice explicatie intr-o paradigma fenomenal-temporala.

Tacere si in budism, tacere si in crestinism.

Budismul insa identifica in profunzime care este cauza suferintei pentru fiecare faptura. Merge mai in adanc decat explicatia neascultarii urmata de supararea Lui Dumnezeu.

[florin.oltean75]

Practica Tonglen (budismul in ansamblul sau) nu se intelege de pe wikipedia.

O viziune integrala este prezentata in Lamrim.

In Tonglen se intra cu o minte maturata in bodhicitta (dragostea jertfitoare pentru fiecare faptura / nicio faptura cat de neinsemnata sau pacatoasa ar fi nu este abandonata). Pe wikipedia nici macar nu sunt enumerate stadiile acestei practici.

Pentru a intelege unde este vorba despre smerenie in budism este necesara intelegerea termenului de 'perfection' (paramita) - desavarsire.

In budism nevointa este directionata spre desavarsirea fiecarei actiuni.

Tonglen este o sinteza a paramitelor, desavarsirilor (paramita generozitatii, disciplinei, rabdarii, efortului, concentrarii si intelepciunii), cultivarea unei atitudini jertfitoare fata de toata faptura, fara exceptii.

Tonglen este rugaciune pentru toata faptura in fiecare respiratie.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

A intreba care este momentul si cum a aparut suferinta in budism este echivalent cu a intreba care este momentul si cum a aparut Dumnezeu in crestinism.

Paralela total gresita.

Ma asteptam de la cineva cu pretentii de minte analitica ca tine, sa sesizeze greseala inainte sa iasa din degete.

Poate ca in religia ta, nu doar Dumnezeu exista din vesnicie ci si suferinta, da' suna cam masochist treaba asta, poate realizezi intr-un final, penibilul comparatiei.

Ambele intrebari sunt fara raspuns, pentru ca raspunsul este dincolo de orice explicatie intr-o paradigma fenomenal-temporala.
Tacere si in budism, tacere si in crestinism.

Iarasi gresit, in crestinism stim cand a aparut suferinta: o data cu neascultarea si pacatul.

Uite ca in religia polimorfica numita generic "budhism" nu stim...

Cum a ramas faza aia ca "Eu n-am gasit in crestinism ce am gasit in budhism"?

Pai se pare ca e taman invers.

Budismul insa identifica in profunzime care este cauza suferintei pentru fiecare faptura.

Merge mai in adanc decat explicatia neascultarii urmata de supararea Lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu e suparacios, omul singur pe sine s-a pedepsit prin neascultare dand ascultare sarpelui, asa cum tu dai ascultare unor inchinatori la un dumnezeu strain.

Budhismul nu merge mai in profunzime, ci dimpotriva, nu e in stare nici macar sa ajunga pana la momentul in care s-a intamplat lucrul asta.

Pai daca nu ne poate explica logic cum au aparut creaturile si de ce s-au nascut in suferinta si confuzie cum as putea sa-i cred ca sunt in stare sa identifice corect cauza suferintei?

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul insa identifica in profunzime care este cauza suferintei pentru fiecare faptura. Merge mai in adanc decat explicatia neascultarii urmata de supararea Lui Dumnezeu.

pai spune si mie, la euglena verde care este cauza suferintei (asta in cazul in care acesta faptura chiar are o suferinta)?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

pai spune si mie, la euglena verde care este cauza suferintei (asta in cazul in care acesta faptura chiar are o suferinta)?

"Dar stim ca, pana in ziua de azi, toata creatia suspina si sufera ca in durerile nasterii." (Indiferent de forma in care se manifesta viul. Euglena verde nu face exceptie.)

ROMANI 8,22

Toata samsara este cufundata in suferinta - Primul Adevar Nobil

Paralela este evidenta.

--------

Suferinta descrisa in budism este de trei feluri:

-suferinta manifesta - experiente care sunt recunoscute de subiect ca stari de suferinta

-suferinta de schimbare ( subtila) - nu este recunoscuta de subiect ca stare de suferinta - este realizata doar prin observare atenta si rationament. Fiintele care nu au putere de conceptualizare nu o pot recunoaste.

-suferinta atotpatrunzatoare (foarte subtila) - nu este recunoscuta de subiect pana cand nu este experimentata direct natura ultima a fenomenelor. Atotpatrunzatoare pentru ca este prezenta in fiecare proces de constientizare. Taramurile samsarice superioare (raiurile) budiste desi sunt libere de suferinte manifeste se afla totusi in puterea suferintei de schimbare si suferintei atotpatrunzatoare.

Toata samsara este in natura suferintei.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

"Dar stim ca, pana in ziua de azi, toata creatia suspina si sufera ca in durerile nasterii." (Indiferent de forma in care se manifesta viul. Euglena verde nu face exceptie.)

ROMANI 8,22

Toata samsara este cufundata in suferinta - Primul Adevar Nobil

Paralela este evidenta.

Daca vrei o paralela artistica.

Perspectiva duhovniceasca insa este total diferita.

Din perspectiva crestina, suferinta a inceput o data cu neascultarea. Este alegerea omului, nu planul lui Dumnezeu.

Pe cand in "budhismul" tau, exista din vesnicie, a aparut o data cu aparitia fiintelor (probabil) deci foarte posibil sa fie si impusa (de catre un ... dumnezeu ciudat - ciudat e putin spus)

Suferinta descrisa in budism este de trei feluri:
-suferinta manifesta - experiente care sunt recunoscute de subiect ca stari de suferinta
-suferinta de schimbare ( subtila) - nu este recunoscuta de subiect ca stare de suferinta - este realizata doar prin observare atenta si rationament. Fiintele care nu au putere de conceptualizare nu o pot recunoaste.
-suferinta atotpatrunzatoare (foarte subtila) - nu este recunoscuta de subiect pana cand nu este experimentata direct natura ultima a fenomenelor. Atotpatrunzatoare pentru ca este prezenta in fiecare proces de constientizare. Taramurile samsarice superioare (raiurile) budiste desi sunt libere de suferinte manifeste se afla totusi in puterea suferintei de schimbare si suferintei atotpatrunzatoare.
Toata samsara este in natura suferintei.

Uite vezi, aici s-a rupt firul "paralelei".

Nu exista in crestinism "taramuri samsarice superioare", exista un singura Rai si ala a fost creat pentru om si o data cu intoarcerea acolo, nu mai exista suferinta.

"1. Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.
2. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.
3. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.
4. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut."

Apocalipsa 21


Care este finalitatea in "budhism" -ul tau? Un fel de coma "spirituala"?

Si ca sa revin, dupa teoria ta, suferinta are aceeasi natura vesnnica ca si Dumnezeu? Este parte din Dumnezeu, sau cum?

De ce budhistii sunt ignoranti vizavi de aparitia omului si originea suferintei?

Oare nu cumva dumnezeul budhist este sadic si a dat omului suferinta de la bun inceput?
Atunci cum poate vorbi de compasiune, iubire, bla bla?

Aici e problema.

[florin.oltean75]

Budismul afirma ca Existenta este fara inceput, inclusiv existenta fiintelor.

In viziune budista nu exista un Creator, niciun Creator al suferintei sau un Datator de suferinta.

Fiintele samsarice experimenteaza continuu schimbarea propriilor agregate, care constituie baza manifestarii suferintei lor.

Fiintele traiesc experiente ca efecte produse exclusiv de actiunile lor anterioare. Astfel, suferinta este resimtita automat ca efect al unui cumul de actiuni personale intr-un proces complex, care are la baza principiul cauza-efect.

Nu exista o Constiinta care sa-si propuna sa cuantifice actiunile, sa le compare, sa traga o linie si sa emita un verdict.

Daca omul se impiedica si cade pentru ca este neatent, suferinta resimtita nu este inteleasa ca o pedeapsa. Este pur si simplu cauza-efect. Daca scoate sabia si omoara, va fi omorat la randul lui de sabie - asa postuleaza Iisus - pentru unii, evident, nu in aceeasi viata (nu toti cei care omoara sunt omorati in aceeasi viata).

-----

Este dreptate sau sadism condamnarea cuiva la un regim de tortura, fie si o ora, pentru ca alege sa creada altceva decat i se sugereaza? Dar o vesnicie?

[Jonnyw2013]

Jonnyw2013 a scris aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=18471&page=2:
Ce zice duhovnicul tau, despre treaba asta, despre amestecatura asta intre crestinim si budism?
Dar poate trebuia mai intai sa te intreb daca te spovedesti?
Mi-as dori mult sa aud un raspuns macar la una din cele doua intrebari.Eu nu stiu sa ma "ascund" dupa vorbe multe, la mine e Da sau NU.Te-ai ajuta intai pe tine insuti, daca iti vei raspunde la aceste doua intrebari.Ai afla cu adevarat unde te afli.Daca nu te spovedesti , esti doar budhist nu si crestin.
Florine astept un raspuns trransant.
Doamne ajuta!

Florine,,
Oare de ce eviti raspunsul eu daca sunt ortodox, spun: "Sunt ortodox!" nu ma rusinez.Tot asa nu cred ca e nici o rusine sa spui "Da ma spovedesc!" sau "NU,nu ma spovedesc!"
Adica e bine sa stim exact cum ne situam!
Doamne ajuta !

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul afirma ca Existenta este fara inceput, inclusiv existenta fiintelor.

Deci fiintele sunt un soi de dumnezeu?

Pentru ca atemporalitatea este exclusiv atributul lui Dumnezeu.

In viziune budista nu exista un Creator, niciun Creator al suferintei sau un Datator de suferinta.

Ai vrut sa spui de fapt "In viziune budista nu exista un Creator" si atat?

Fiintele samsarice experimenteaza continuu schimbarea propriilor agregate, care constituie baza manifestarii suferintei lor.

Nu crezi ca e cam nasol sa fii un mic dumnezeu si totusi sa fii ignorant si suferitor?

Cum explici filosofic ca din vesnicie si atemporalitate vine ignoranta si suferinta iar astea totusi pot fi curmate doar in temporalitate?

Fiintele traiesc experiente ca efecte produse exclusiv de actiunile lor anterioare. Astfel, suferinta este resimtita automat ca efect al unui cumul de actiuni personale intr-un proces complex, care are la baza principiul cauza-efect.

Pai si de ce sa sufere daca actiunile lor anteriorare sunt bune?
Dupa tine, sufera nonstop, si daca a facut fapte bune si a ajuns "intr-un" paradis.

Ce urmeaza dupa Paradis ca forma suprema de spiritualitatea in religia ta? Neantul? Coma spirituala? Auto-lobotomizarea prin meditatie?

Nu exista o Constiinta care sa-si propuna sa cuantifice actiunile, sa le compare, sa traga o linie si sa emita un verdict.

Deci cu alte cuvinte, Dumnezeul crestin, Persoana, nu exista.

Daca omul se impiedica si cade pentru ca este neatent, suferinta resimtita nu este inteleasa ca o pedeapsa.

Da, dar exista si cazul in care pune piedica cuiva care se loveste si pentru asta este pedepsit de legile in vigoare, trece pe la Judecator, etc.

Este pur si simplu cauza-efect. Daca scoate sabia si omoara, va fi omorat la randul lui de sabie - asa postuleaza Iisus - pentru unii, evident, nu in aceeasi viata (nu toti cei care omoara sunt omorati in aceeasi viata).

Da' poate ala care a omorat pe cineva pur si simplu a implinit o datorie karmica, de ce la randul lui sa fie pedepsit?

Este dreptate sau sadism condamnarea cuiva la un regim de tortura, fie si o ora, pentru ca alege sa creada altceva decat i se sugereaza? Dar o vesnicie?

NU pentru ce crede, ci pentru ceea ce alege sa faca vizavi de chemare Binelui pe care o are in el, indiferent cat de rudimentara ar fi.